8 lucruri pe care le-am învățat după prima sesiune la Drept
16 minute • Diana Albu • 18 februarie 2021
Prima sesiune… unii dintre voi (printre care mă număr și eu) doar ce ați ieșit din ea (mai mult sau mai puțin cu viață), pentru unii este demult o amintire (cel mai probabil neplăcută), iar alții dintre voi poate doar ați fost speriați cu acest concept de prietenii mai mari de la facultate.
Ok, poate am fost puțin cam dramatică. Nu este chiar cel mai rău lucru de pe Pământ. De fapt, chiar am învățat multe din această experiență (și nu mă refer neapărat la cursurile pe care trebuia să le învăț în timpul semestrului).
Mereu am fost și voi fi genul de persoană care nu ascultă de sfaturile altora și preferă să greșească pe pielea ei. Așa a fost și cu sesiunea. Credeam că toată lumea doar exagerează și mă gândeam, ce poate fi atât de greu? Ei bine, aici m-am cam înșelat puțin și sper însă ca pe viitor să ascult măcar de mine cea de acum. În speranța că nu e toată lumea așa și că poate voi doriți să învățați din greșelile altora, m-am gândit să împărtășesc cu voi cu ce m-am ales din sesiune (nu, nu e vorba neapărat de restanțe, sper), maybe it helps.
Acum hai să vedem mai exact ce am învățat eu din prima sesiune la Drept.
1. Modul în care îți organizezi timpul poate face diferența.
Știu că nu e ceva nou, sigur tot auziți asta, însă este de departe cel mai important lucru. Pare puțin copleșitor când ai o mie de lucruri de făcut și primul instinct este să te apuci, în mod haotic, de toate deodată. Ei bine, și rezultatul va fi pe măsură – un haos. Ce e de făcut atunci? Să îți dai seama că nu ești superman sau wonderwoman și nu poți, de exemplu, să înveți toată materia la civil în 2 zile. După ce am revenit cu picioarele pe pământ, următorul pas este să folosim timpul acela puțin pe care îl avem cât mai eficient, dar totuși în limitele realității (fiecăruia). Nici Roma n-a fost construită într-o zi, right?
O să vă dau în continuare câteva tips & tricks care pe mine m-au ajutat în a-mi folosi timpul într-un mod cât mai productiv.
Fii prezent.
Nu contează câte ore ți-ai petrecut cu cărțile în față, căci dacă mintea ta nu era deloc acolo este total useless. Acest lucru face diferența între a învăța un curs într-o oră sau, același curs, în cinci ore. Aici, cel mai mult ajută să eliminăm distracțiile din jurul nostru. Sau, cum ar spune mama, mai lasă telefonul ăla și pune mâna pe carte. Pe lângă faptul că este o pierdere imensă de timp să verifici WhatsApp-ul și Instagram-ul din 5 în 5 minute, durează încă un timp până te reconectezi la ceea ce făceai înainte.
Planifică-ți ziua din avans.
Trezește-te în fiecare dimineață cu mici obiective pe care ți le propui să le îndeplinești în ziua aceea. Uneori tind să pierd noțiunea timpului și în cazul acesta ceea ce m-a ajutat mult a fost să-mi notez într-o agendă toate task-urile zilei. Aparent, dacă îți treci niște chestii pe hârtie ai mai multă motivație să le faci (pentru că altfel rămân acolo scrise și te urmăresc până sunt gata). Nu e vorba de lucruri mărețe, ci pur și simplu un timeline al zilei, niște repere, cât să nu simți că o iei razna când îți aduci aminte de toate responsabilitățile din următoarea perioadă. Take one day at a time.
Mai ia, din când în când, o pauză.
Ai grijă ca în programul acela al zilei de care vorbeam mai sus să nu uiți să introduci și niște pauze binemeritate pentru a preveni un viitor burnout. Atunci este cel mai indicat să te deconectezi de orice are legătură cu învățatul și chiar și cu tehnologia dată fiind toată perioada aceasta cu online-ul, deși poate părea că nu îți mai rămâne nimic de făcut.
2. Somnul și un stil de viață sănătos au un impact mult mai mare decât ai crede.
Sunt sigură că ai mai auzit sfatul acesta și nu doar în contextul sesiunii sau al învățatului în general. Și sunt la fel de sigură că probabil de multe ori ți s-au părut doar vorbe în vânt, cum am crezut, de multe ori, și eu. Acum însă am văzut mai mult decât niciodată cât de mult te poate ajuta sau te trage în jos stilul de viață și cum tot organismul funcționează ca un tot.
La început am crezut că ar fi o afacere bună să dorm 4-5 ore pe noapte, să mă culc nu mai devreme de 1-2 noaptea și să mă trezesc ziua următoare de dimineață fresh de învățat. Evident că nu a fost așa. A doua zi, când auzeam alarma, fie o amânam pentru câteva ore, fie trăgeam de mine să mă ridic din pat și să mă pun pe treabă. Niciunul din cazuri nu a fost prea fericit. Credeam că voi câștiga orele acelea nedormite, însă de fapt petreceam mai mult timp chinuindu-mă decât să învăț propriu-zis. Abia după câteva săptămâni, aflându-mă la limită aproape de un burnout, mi-am zis că nu se mai poate așa și mi-am reglat programul de somn, ceea ce a fost cea mai bună decizie.
Un boost de energie și de chef de viață nu se capătă cu căni de cafea și nopți nedormite, ci mai degrabă prin sport și alimentație sănătoasă. Știu că e ultimul lucru de care îi arde cuiva în sesiune, însă mici schimbări în ceea ce privește aceste aspecte ale stilului de viață pot avea efecte mult mai mari decât v-ați putea imagina.
3. Procrastinarea nu îți face absolut niciun bine.
Prima zi de sesiune a fost și prima în care am regretat că nu am învățat din timpul anului, la momentul potrivit. Efectiv, a fost momentul în care stăteam și mă gândeam ce a fost în capul meu de am crezut că pot învăța 5-6 cărți în 3 săptămâni? Nu știam ce ar trebui să fac, de unde să încep. Singurul lucru de care eram sigură era faptul că este imposibil.
Cu bine, cu rău am reușit cumva (nu îmi explic cum) să trec prin toate cursurile nedeschise vreodată până la acel moment și nu erau chiar puține, însă în mintea mea a rămas o confuzie totală. Drept civil, Drept roman, Drept constituțional – erau una și aceeași chestie pentru mine. Încercam, în perioada aceea dintre examene, de câteva zile, să fac ceea ce ar fi trebuit să fac întreg semestrul și poate pe moment a părut o soluție (pentru cel puțin cât să trec), însă nu am rămas cu nimic. Dădeam examenul, iar apoi trebuia să reiau procesul pentru următorul, toate acestea ca să constatat apoi, la finalul sesiunii, că am uitat tot.
Măcar am reținut că sesiunea nu este cel mai fericit moment pentru a învăța (cel puțin atunci când e vorba de întregi materii). Și că ideal ar fi fost măcar să fi citit de pe parcursul semestrului și acum doar să recapitulez, să mă axez pe ce nu am înțeles prea bine și să lucrez. M-am resemnat să mă gândesc la această primă sesiune ca la un free trial și să încerc această strategie data viitoare sau cel puțin să îmi propun să fac asta.
4. Ajută foarte mult să mai înveți cu cineva.
În primul rând te ajută emoțional, când vezi că nu ești singurul care se luptă să înțeleagă civilul, să rețină vasta istorie a statului și dreptului românesc sau să memoreze toate numerele articolelor drepturilor fundamentale. La început mă gândeam că doar eu mă chinui cu aceste probleme existențiale, că pentru unii este așa ușor și natural să învețe și mă demoralizam total. Apoi am început să discut cu prieteni și colegi și am văzut că nu este chiar așa. Nu este simplu pentru nimeni, și mai ales în prima sesiune.
Se întâmplă ca profesorii să uite că la început nu avem cu toții un vocabular juridic dezvoltat, nu avem încă format raționamentul necesar sau că unii din noi venim de la mate-info și capacitatea noastră de a toci s-a alterat complet (aici mă includ și eu). De aceea, cel puțin la început, este bine să ne relaxăm și să ne gândim că situația nu va rămâne mereu așa. Nu vor mai părea toate materiile limbi străine, iar toate noțiunile se vor lega între ele și totul va avea sens (cel puțin sper să fie așa și sunt optimistă).
Ce e de făcut până atunci? Vă pot spune ce m-a ajutat pe mine foarte mult. Să învăț cu prieteni și colegi, să ne explicăm împreună ce nu am înțeles, să rezolvăm spețe împreună, să facem schimb de materiale de învățat. Poate pentru cei mai mari care au avut norocul de a experimenta și fizic viața de student în sesiune poate părea ceva firesc, însă pe online e mai greu de ținut legătura, mai ales când pe mulți dintre colegi nu ai avut șansa să-i vezi în afara unui meet sau zoom. Totuși, am descoperit că șii study session-urile online sunt o alternativă destul de eficientă – ne descurcăm cu ce avem momentan.
5. Ar fi trebuit să fi intrat mai des la cursuri și seminare.
Am auzit des asta înainte, am încercat să aplic și eu, a durat vreo două săptămâni. Se întâmplă să pierzi un curs sau seminar, să nu mai înțelegi nimic și îți propui să intri când vei recupera materia … și evident că nu se întâmplă asta și te trezești în sesiune. Vă sună cunoscut? Mie da…
Acum nu vreau să mă transform în acei studenți care te sperie la începutul anului cu cât de imposibilă este facultatea și că dacă nu intri la cursuri cu greu poți să treci. În multe situații, este discutabil și din proprie experiență pot spune că nu te ajută chiar de fiecare dată. Se poate întâmpla să nu rezonezi cu profesorul sau metoda lui de predare sau pur și simplu să înțelegi mai bine citind singur. Oricum, simpla prezență nu înseamnă neapărat că ai și rămas cu ceva, căci diferența cea mai mare o va face întotdeauna tot studiul individual. Eu sincer sunt genul acela de persoană care nu poate învăța ceva până nu își explică singură și nu își creează propriile asocieri și conexiuni în minte.
Dar nu poate face decât o diferență pozitivă (oricât de mică ar fi ea) dacă intri la seminare, unde se explică și se aplică cele predate, și la cursuri, cel puțin la cele la care consideri tu că e nevoie și că te-ar ajuta. Deși poate fi puțin intimidant, la început mai ales, să te implici activ, să pui întrebări sau să răspunzi, de teama de a nu spune o prostie, merită să îți depășești această frică. Până la urmă, nu s-a născut nimeni învățat iar de aceea ne aflăm cu toții aici. În plus, dacă ai ratat ceva sau vrei să înțelegi mai bine, poți intra sau merge (pentru cei norocoși care merg și fizic la facultate) oricând și la orele altor profesori.
6. Sănătatea mintală nu trebuie pusă pe locul doi.
Aici este mai dificil de discutat și de generalizat, întrucât suntem oameni și suntem atât de diferiți, fiecare are o proprie percepție a realității, propriile trăiri și sentimente, fiecare se consumă mai mult sau mai puțin și fiecare își găsește echilibrul într-un mod diferit. Unele emoții pot fi intense, altele constructive, unii dintre noi pot funcționa bine sub presiune, alții au nevoie de timp și stabilitate.
Ceea ce este general valabil pentru oricare dintre noi este că nu trebuie să uităm că suntem ființe umane, nu roboți, că avem limite și să nu încercăm mai mult decât putem duce. Desigur, nu mă refer la a te limita în a învăța și în a te dezvolta din cauza subestimărilor propriilor puteri sau a comodității oferite de zona de confort, ci la a nu te suprasolicita până în momentul în care pur și simplu nu mai poți – pe scurt, până la un burnout.
Cum putem să prevenim burnout-urile? Primul pas e să fim atenți la stările pe care le avem și la situațiile care le declanșează – să fim în contact cu trăirile noastre și cu modul în care acestea își pun amprenta asupra noastră. Apoi, oricât de bine am învăța să ne ținem în frâu emoțiile, să gândim pozitiv și realist, trebuie să fim conștienți că inevitabil vor mai exista și momente în care ne simțim copleșiți. Important este însă cum acționăm atunci, cum ne revenim și cum ne recăpătăm forțele. În acele momente, cel mai bine este să facem un pas înapoi, să luăm o pauză și să ne analizăm. Pe mine m-a ajutat, pe moment, să las totul baltă, fie doar pentru câteva ore, și să am grijă de mine, să mă întorc la hobby-urile mele și la ceea ce îmi place să fac.
7. Puțin timp de calitate petrecut cu cei dragi poate fi uneori fix ce ai nevoie.
Deși ai sesiune și poate ești mai irascibil decât de obicei când vezi câte sute de pagini ai de învățat, e bine să-ți aduci aminte că mai ai și familie, prieteni, câine, pisică etc. Și zic asta nu doar pentru ei, cât și pentru tine.
Printre ore de stat în fața laptop-ului și a cărților, printre seminare recapitulative și grile peste grile, să nu uităm să ne întoarcem din când în când la realitatea din jurul nostru. Eu aveam zile în care tindeam să nu ies din camera mea, să uit să vorbesc cu părinții mei sau să răspund la mesaje – ignoram orice, mă izolasem și abia ieșeam din casă (și atunci doar în jurul blocului, cu câinele). Nu-mi dau seama cum am rezistat.
Pe final, această izolare a început să-și spună cuvântul și am fost nevoită să ies din bula mea (înainte să o iau razna), să mai petrec timp cu ai mei, să mai socializez, să mă joc cu cățelul. Am realizat că timpul petrecut cu cei la care ții nu este niciodată timp pierdut, chiar dacă ai multe alte lucruri importante de făcut pe cap, care pare că au prioritate și nu așteaptă amânare.
8. Notele nu sunt chiar totul.
Ok, nu spun că notele nu sunt importante, căci pot fi un foarte eficient element de motivare pentru unii studenți și reflectă efortul depus. Într-adevăr, ele pot face diferența între un loc la buget și unul la taxă, pentru o medie de bursă sau pentru un loc de practică sau muncă. Deși unii angajatori țin cont de ele, notele sunt doar un factor dintre mulți alții avuți în vedere.
Notele nu te reprezintă și nu te definesc pe tine ca persoană, ci doar prestația ta la un examen la un moment dat, influențată de multe alte elemente, în special de noroc. Sunt sigură că oricui i s-a întâmplat cel puțin o dată la un examen să nu fie în cea mai bună formă a sa, să nu fie atent, să aibă emoții și să se piardă sau să aibă ghinion și să-i pice singurul subiect pe care nu l-a învățat – ceea ce e normal și firesc. Totuși, peste câțiva ani fii convins că nu va mai conta că ai avut restanță la ISDR sau roman, ci doar cunoștințele cu care ai rămas tu din urma studiilor și ceea ce știi să faci. Știm că de cele mai multe ori (pentru a nu generaliza neapărat) notele nu sunt o reflecție a abilităților tale practice și, uneori, nici măcar a cunoștințelor teoretice, căci e foarte greu să cuprinzi într-un examen o întreagă materie, indiferent de metoda de examinare.
Și, să nu uităm, nu este nimic ce nu poate fi reparat! Nu trebuie să te consumi pentru o notă căci la facultate asta nu mai e ceva irevocabil. Mai dai o restanță, mai mergi la o mărire, viața merge înainte. Nu ai nimic de pierdut, ci doar de învățat.
Care e concluzia?
Prima sesiune nu este cel mai plăcut moment din viața unui student, mai ales dacă vine după un semestru în care am ascultat cursurile ca pe podcast-uri și m-am uitat la seminare ca la seriale. Însă în viață cel mai bine se învață din greșeli, așa că tot răul spre bine și mergem mai departe, să sperăm că mai înțelepți de data aceasta.
Pot spune că pentru mine prima sesiune a fost ca un duș rece. Mi-am dat seama de multe lucruri, am revenit puțin cu picioarele pe pământ și consider că m-a responsabilizat pe mine ca persoană, din toate punctele de vedere.
Sunt convinsă că mulți dintre voi v-ați regăsit în cele scrise aici și atunci sper să vă mai ridice puțin moralul dacă ați ieșit din sesiune la fel de șifonați ca mine. Dacă urmează și mai aveți până acolo, sper ca în cazul acesta să vă fie de ajutor și să nu repetați greșelile mele (făceți-le în schimb pe ale voastre).
Fotografie de energepic.com pe Pexels
