⬅ ÎNAPOI

Acţiunea în contencios administrativ

Contencios_administrativ_si_fiscal (1)Contencios administrativ =

1) ansamblul mijloacelor juridice utilizate de orice persoană interesată pentru restabilirea ordinii de drept, încălcată prin acte juridice şi/sau fapte materiale ale organelor administraţiei publice. Desemnează toate regulile aplicabile în soluţionarea pe cale jurisdicţională a litigiilor administrative; cuprinde – în sens organic – litigiile soluţionate de instanţele judecătoreşti de contencios administrativ (de justiţie administrativă), iar – în sens material – litigiile în a căror soluţionare se aplică regimul juridic de drept administrativ.

Trebuie făcută deosebire între c.a. subiectiv şi c.a. obiectiv:

  • contenciosul subiectiv (întemeiat pe vătămarea unui drept subiectiv al reclamantului) conferă oricărei persoane (fizice sau juridice) care se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea corect îndreptată, dreptul de a se adresa instanţei judecătoreşti competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată;
  • contenciosul obiectiv (bazat pe ilegalitatea obiectivă a actului administrativ) urmăreşte salvgardarea legalităţii generale a activităţii administrative (fiind un contencios în anulare);

 

2) procedură specială de soluţionare a acelor litigii în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din cauza emiterii sau încheierii unui act administrativ, fie din cauza nesoluţionării în termenul legal ori refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim [v. şi control judecătoresc; excepţia de nelegalitate a actului administrativ; procedura contenciosului administrativ].

 

 

În contencios administrativ se judecă litigii privind acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene – multe din acestea privind, în ultimul timp, actele de retrocedare a bunurilor imobiliare – , precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale.

 

Prin instanţele de contencios administrativ se judecă acele cauze în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu ori la cererea părţii interesate.

Plângerea prealabilă:

Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni care este termen de decădere.

Acţiunea în justiţie:

Persoana nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Instanţa de judecată, în funcţie de suma în cauză. Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Introducerea în cauză a funcţionarului:

Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

 

Obligaţia executării:

Dacă, în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor de mai sus şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din Codul de procedură civilă. (Amintim că, recent, prevederea privind “încheierea definitivă instanţei de executare” a fost declarată neconstituţională, prin Decizia nr. 898/2015, publicată în M.Of. nr. 148 din 26/02/2016)

 

Ce acte ies din sfera contenciosului administrativ?

 

Nu pot fi atacate in contencios administrativ urmatoarele acte:

  1. a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;
    b) actele de comandament cu caracter militar;
    c) actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.
    d) achizitiile publice.

 

*Surse bibliografice:

http://legestart.ro/cum-ne-cerem-drepturile-contencios-administrativ/

http://www.infolegal.ro/actiunea-in-contencios-administrativ-mod-de-aparare-impotriva-abuzurilor-autoritatilor/2008/01/11/

http://legeaz.net/dictionar-juridic/contencios-administrativ

 

 

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *