Andrada Bogeag – 91 de puncte la examenul de admitere în profesia de avocat!
6 minute • Miruna Casiana Dumitrașcu • 09 septembrie 2018
M.C.D.: Bună, Andrada! Sincere felicitări din partea blogului nostru, Avocatoo, pentru reușita de a lua un punctaj impresionant – 91 de puncte – la examenul de admitere în profesia de avocat. Cum te simți?
A.B.: Bună! Vă mulțumesc mult! Sunt extrem de fericită. A fost ceva ce mi-am dorit foarte mult și acum pot spune că uneori visurile chiar devin realitate.
M.C.D.: Cum îți imaginezi că va fi drumul de acum înainte?
A.B.: Cu siguranță nu o să fie unul ușor, cum nici până acum nu a fost, dar cred că o sa fie un drum frumos, pe parcursul căruia o să mă dezvolt atât profesional, cât și personal.
M.C.D.: Spune-mi câte ceva despre tine. Cu ce gând ai pornit în momentul în care te-ai decis să dai la Facultatea de Drept? Sunt curioasă dacă s-a menținut până la terminarea acesteia – ai vrut dintotdeauna să fii avocat?
A.B.: Nu știu exact în ce moment mi-a venit ideea că aș putea face Facultatea de Drept. Ce îmi amintesc este că în clasa a VIII-a, când s-a pus problema la ce liceu voi merge, părinții mei m-au întrebat ce vreau să fac și le-am spus că eu vreau să fiu avocat. De atunci așa a rămas. Nimic din ce s-a întâmplat în cei 4 ani de facultate nu m-a făcut să îmi schimb opțiunea. Odată cu trecere timpului am fost doar din ce în ce mai convinsă că am făcut alegerea corectă pentru mine.
M.C.D.: Cum s-a derulat întreaga perioadă dedicată studiului și cum ai reușit să recapitulezi materia în timp util? Sunt sigură că la un moment dat, de atâta răsfoit, ai avut o tentativă de a arunca hârtiile pe geam… dar te-ai desistat!
A.B.: Fără a exagera, cred că a fost una dintre cele mai dificile perioade prin care am trecut. Anul IV a fost destul de încărcat, a urmat examenul de licență și apoi imediat am început să mă pregătesc pentru examenul de primire în profesie. Oboseala acumulată s-a resimțit, mai ales spre final, iar stresul nu a ajutat deloc.
Au fost multe momente în care am spus „Nu mai pot! Gata! Eu nu am cum să iau acest examen.”, dar motivația a fost suficient de puternică încât să mă pot aduna de fiecare dată și să merg mai departe.
Timpul cred că a fost cea mai mare problemă. Mereu am fost „contra cronometru”. Deși inițial pare enorm să stai o vară întreagă să înveți, nu este deloc așa, pentru că materia este destul de stufoasă. Sunt părți cărora nu le-am acordat timpul cuvenit, sunt lucruri pe care nu am mai apucat să le repet, dar am încercat să îmi fac o listă de priorități și un program de care să mă țin pe cât posibil.
M.C.D.: Cum ți s-a părut examenul? Ai fi văzut o altă variantă pe care o putea avea această evaluare a candidatului? Dacă ai avea, în viitor, ocazia de a schimba acest examen, cum l-ai gândi?
A.B.: Cu siguranță examenul nu este unul ușor. Pe de altă parte, nu este nici ceva imposibil. Dacă materia este pregătită temeinic și fiecărei discipline i se acordă atenție, cred că se pot obține rezultate bune. Pentru mine rămâne însă cel mai greu examen de până acum.
În momentul de față, examenul tip grilă, deși nu este o variantă ideală, pare cel mai potrivit, în primul rând, pentru că elimină subiectivistul unui examinator și oferă posibilitatea unei evaluări unitare.
În plus, sunt foarte mulți candidați și ar fi dificil de corectat lucrări scrise (un examen cu subiecte de sinteză și spețe). Probabil ar dura și destul de mult. Aceleași inconveniente apar și în cazul unei examinări orale.
M.C.D.: Dacă tot vorbim despre capitolul schimbări – cu ce impresie ai rămas după cei 4 ani petrecuți în facultate? Pe ce ai pune mai mult accentul, ce crezi că ar fi mult mai util studentului?
A.B.: Facultatea a fost o experiență frumoasă care m-a învățat că limitele pot fi depășite (și nu mă refer numai la numărul enorm de pagini pe care ajungi să ai capacitatea de a le învăța într-o singură zi).
Cred că ar trebui să se găsească un echilibru. Înțeleg ideea de a face multe materii pentru a-ți contura o imagine despre fiecare în parte, dar cred că ar trebui să se acorde mai mult timp materiilor fundamentale (civil, penal, procedură civilă și procedură penală). Dacă această bază este solidă, pe ea se poate construi cam orice.
M.C.D.: O carte preferată pe care ai recomanda-o cu mare drag?
A.B.: Cartea mea preferată (pe care am citit-o de nenumărate ori) este „Nuntă în cer” de Mircea Eliade. Mi-ar fi greu să o descriu fără a-i strica farmecul, așa că vă las plăcerea de a o descoperi. Nu știu exact dacă povestea în sine sau modul în care scrie autorul o face atât de specială pentru mine, dar rămâne lectura mea de suflet și aș recomanda-o oricui.
M.C.D.: Ai vrea să transmiți ceva studenților care lucrează în acest moment pentru a-și îndeplini visul pe care tu tocmai l-ai făcut realitate?
A.B.: Aș vrea să le spun că atunci când motivația este puternică, aproape nimic nu este imposibil.
Dacă muncești constant și conștiincios, dacă ești dispus să sacrifici mici plăceri, să rupi din timpul tău, dacă atunci când simți că nu mai poți, mai faci încă un pic, visul se transformă în realitate. Sentimentul de la final „șterge” toate dificultățile de pe parcurs.
M.C.D.: Ce sfat ai primit de-a lungul timpului pe care l-ai transmite și tu tuturor, indiferent de profesia pe care o au sau doresc să o aibă, indiferent de facultatea absolvită?
A.B.: Am fost sfătuită să îmi aleg o meserie care să îmi placă, astfel încât atunci când mă trezesc dimineața și mă duc la muncă să o simt ca pe o plăcere, nu ca pe o corvoadă. Cred ca acesta este cel mai important lucru, indiferent de domeniul în care decizi să profesezi.
