Angajatorii vor fi obligați să implementeze un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic
5 minute • Ana-Maria Udriste • 15 mai 2019
Acest lucru vine ca urmare a unei decizii recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-55/18 din 14 mai 2019, prin care CJUE a afirmat că statele membre trebuie să oblige angajatorii să instituie un sistem care să permită măsurarea timpului de lucru zilnic.
Ce s-a întâmplat?
Sindicatul spaniol Federación de Servicios Comisiones Obreras (CCOO) a sesizat Audiencia
Nacional (Curtea Națională, Spania) pentru a obține o hotărâre de constatare a obligației Deutsche Bank SAE de a institui un sistem de înregistrare a timpului de lucru zilnic efectuat de membrii personalului său. Sindicatul consideră că acest sistem ar permite verificarea respectării
programelor de lucru prevăzute și a obligației, prevăzute de legislația națională, de a transmite
reprezentanților sindicali informațiile referitoare la orele suplimentare efectuate lunar. În opinia
CCOO, obligația de a institui un astfel de sistem de înregistrare decurge nu numai din legislația
națională, ci și din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare
„carta”) și din Directiva privind timpul de lucru. Deutsche Bank susține că din jurisprudența Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) decurge că dreptul spaniol nu prevede o asemenea obligație cu aplicabilitate generală. Astfel, din această jurisprudență ar reieși că legea spaniolă impune numai, exceptând cazul în care se convine altfel, ținerea unui registru al orelor suplimentare efectuate de lucrători precum și comunicarea, la finele fiecărei luni, lucrătorilor și reprezentanților lor, a numărului de ore suplimentare astfel efectuate.
Care e contextul?
În lipsa unui sistem care să permită măsurarea timpului zilnic efectuat de fiecare lucrător, lucrătorii sunt privați de un mijloc de probă esențial pentru a demonstra că timpul lor de lucru a depășit duratele maxime de lucru. De asemenea, un instrument clar este util și autorităților competente și instanțelor de judecată care pot să identifice mai ușor și clar eventualele nerespectări ale legislației muncii privind orele suplimentare și o eventuală încălcare a drepturilor lucrătorilor prin neplata acestor ore (sau neintroducerea lor corepunzătoare).
Corelativ, nici nu se pot verifica respectarea normelor aplicabile în materie, ceea ce înseamnă că nu sunt respectate în mod efectiv obligațiile prevăzute de Directiva privind timpul de lucru și de Directiva privind securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă.
Totodată, și lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea de a verifica numărul de ore suplimentare verificate și înregistrarea lor corespunzătoare pentru a putea decide dacă drepturile lor au fost încălcate. Prin urmare, acest sistem trebuie să fie obiectiv, fiabil și accesibil.
Ce a decis Curtea?
Curtea a decis că statele membre trebuie să oblige angajatorii să instituie un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător. Revine statelor membre sarcina să definească modalitățile concrete de punere în aplicare a unui astfel de sistem, în particular forma pe care acesta trebuie să o aibă, ținând seama eventual de particularitățile proprii fiecărui sector de activitate în cauză sau de specificități, în special de mărimea anumitor întreprinderi.
Cum e momentan în România?
Potrivit art. 119 alin. (1) din Codul Muncii,
”Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă definit potrivit art. 161 evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru.”
Cu toate acestea, nu există un sistem propriu-zis (cum ar fi un model de registru standard/alt tip de sistem de pontaj) care să permită o uniformizare clară a acestei operațiuni la nivelul tuturor angajatorilor.
Prin urmare, începând cu 2017, când s-a modificat Codul Muncii în acest sens, fiecare angajator a procedat după cum a considerat de cuviință pentru menținerea acestei evidențe (unii prin decizie, alții prin sisteme de pontaj scriptice/electronice, alții prin condică de prezență etc.)
Decizia Curții Europene de astăzi reprezintă un pas important spre modificarea legislației în sensul impunerii unui model de monitorizare unitar la nivel național (care va putea fi inclusiv sub formă de registru model).
Care e impactul?
Salutăm decizia Curții Europene de Justiție care vine să ofere un mijloc suplimentar de protecție și control cu privire la existența orelor suplimentare și eventuala neplată a acestora, practică frecvent întâlnită în rândul angajatorilor.
Acestea fiind zise, așteptăm ca în următoarea perioadă România să se alinieze la această jurisprudență recentă și să înceapă demersurile pentru implementarea măcar a unui registru de pontaj la nivel național, unitar, pe care societățile să îl poată menține atât scriptic, cât și electronic, inclusiv sub forma unor aplicații.
