Cinci hotarari relevante ale instantelor in materia contraventiilor rutiere
11 minute • Cosmin Cojocariu • 15 martie 2017
Anularea procesului-verbal pentru răsturnarea prezumţiei de temeinicie a procesului-verbal prin declaraţia martorului
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. d) din OUG nr. 195/2002 constând în nerespectarea obligației instituite de art. 52 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Fapta pentru care petentul a fost sancționat constă în nerespectarea culorii roșii a semaforului situat pe Bld. Bucureștii Noi. Potrivit susținerilor petentului, se constată că situația de fapt reținută prin procesul-verbal nu corespunde realității, întrucât a pătruns în intersecție pe culoarea verde a semaforului. Acest aspect se coroborează cu cele declarate de martor, aflat în autoturismul din spate, și care a afirmat că petentul nu a trecut pe culoarea roșie a semaforului.
În drept, procesul-verbal de contravenție, care conține constatările făcute personal de către agentul constatator, face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, până la proba contrară, a cărei sarcină incumbă petentului, în temeiul art. 249 C.proc.civ.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constată că în cauză a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal constestat de petent. Astfel, din declarația martorului, coroborată cu susținerile petentului, instanța reține că fapta constatată și sancționată prin procesul-verbal nu corespunde realității, petentul netrecând pe culoarea roșie a semaforului. Această constatare a instanței se bazează atât pe mijloacele de probă administrate, cât și pe faptul că, în lipsa oricărui mijloc de probă furnizat de către intimată, care a dovedit o atitudine procesuală inactivă, prin raportare la aplicarea în cauză a prezumției de nevinovăție prevăzute de art. 6 din CEDO, aplicabilă, conform jurisprudenței Curții Europene, și materiei contravenționale. Prin urmare, prezumția ca mijloc de probă prin care legea stabilește legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este conformă cu respectarea prezumției de nevinovăție dacă permite probarea acesteia, or, în prezenta cauză, aceasta a fost răsturnată, conform art. 129 C.proc.civ., în temeiul mijloacelor de probă încuviințate petentului și administrate în fața instanței, în lipsa oricărei apărări a intimatei și a unui mijloc de probă din care să reiasă săvârșirea contravenției.
Admite plângerea formulată.
Anulează procesul-verbal odată cu toate sancțiunile aplicate prin acesta.
Exonerează petentul de la plata amenzii de 420 de lei.
JURIO
Anularea procesului-verbal pentru motivul că fapta nu a fost constatată prin propriile simţuri ale agentului constatator
În fapt, prin procesul-verbal, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 143 lit a coroborat cu art. 142 lit f din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/2002 republicată, constând în aceea că a staționat voluntar neregulamentar în intervalul orar 10,37-10,43 în intersecția străzilor menționate mai sus și sancționată de disp. art. 100 alin.2 și 108 alin 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002 republicată. Totodată, s-au aplicat și 3 puncte de penalizare. Petentul a semnat fără obiecțiuni sau alte mențiuni procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește legalitatea actului de sancționare prin raportare la art. 15 alin 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, polițistul local având competența legală de a constata contravenție și a aplica sancțiunea corespunzătoare pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar, ca urmare nu se pot reține considerente legate de nelegalitatea actului de sancționare raportat la competența funcțională a agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit la data de 24.03.2016, în timp ce fapta contravențională a fost săvârșită și epuizată la data de 25.01.2016, aspecte ce determină concluzia că nu s-a realizat o constatare directă și nemijlocită a faptei de agentul constatator prin propriile simțuri ale acestuia, astfel că procesul-verbal de contravenție nu beneficiază prin el însuși de prezumția de veridicitate, atribuită exclusiv pentru situația constatării faptei de agentul constatator ex propriis sensibus. Intimata nu a produs probe în susținerea elementelor de fapt consemnate în procesul-verbal de contravenție, respectiv fotografii sau înscrisuri din care să rezultă elementele de fapt ce realizează conținutul constitutiv al faptei contravenționale, astfel că instanța nu poate reține ca dovedit și, prin urmare, ca veridică susținerea privind locul de săvârșire a faptei contravenționale, elementul material al laturii obiective a faptei contravenționale a urmării produse și a legăturii de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și urmarea socială periculoasă creată.
Admite plângerea contravențională.
Anulează procesul-verbal de contravenție.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei.
JURIO
Anularea procesului-verbal pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator
La data de 18.03.2016,a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE – C., procesul verbal de contravenție, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 23.09.2015, ora 09,15 autovehiculul aparținând petentului, a circulat pe DN2 km 115+80m, Mărăcineni, jud. B., fără a deține rovinietă valabilă.
În speță procesul verbal contestat i-a fost comunicat petentului prin afișare, astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă la dosar, iar plângerea contravențională a fost formulată la data de XXXXXXXXXX. Cu toate acestea, instanța retine că prin Decizia nr. 10/2013 privind judecarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din 23.07.2013 instanța supremă a stabilit că modalitatea principală de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției este aceea a comunicării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, comunicarea prin afișare având un caracter subsidiar. În speță, intimata nu a făcut dovada încercării de comunicare a procesului verbal în această modalitate anterior afișării, astfel încât petentul este în termen pentru a formula plângere contravențională. Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța reține că acesta nu a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsind semnătura olografă a agentului constatator. Pentru a hotărî în acest sens, instanța are în vedere Decizia nr. 6/2015 a Î.C.C.J. prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”. Constatând existența unui motiv de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că nu mai este necesar să analizeze celelalte apărări ale petentului.
Admite plângerea contravențională.
Anulează procesul verbal de contravenție.
JURIO
Anularea procesului-verbal în urma aplicării prezumţiei de nevinovăţie (insuficiente probe care să demonstreze vinovăţia petentului)
Prin procesul-verbal emis de I. Județean de Poliție S., petentul a fost sancționat cu 210 lei amendă și 2 puncte de penalizare, pentru comiterea contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, sancționată de art. 99 alin. 2 cu aplic. art. 108 alin. 1 lit. 4, pct. 4 din OUG 195/2002, rep., constând în aceea că a circulat cu viteza de 68 de km/h înregistrată cu aparatul radar. Sub un prim aspect, în urma vizionării înregistrării video puse la dispoziție de intimat, instanța constată că în momentul în care s-a înregistrat viteza maximă de 68 km/h, în imagine mai apare un alt autovehicul marca Iveco, la distanță foarte apropiată de autovehiculul condus de petent. Se mai poate deduce din înregistrare că autovehicul marca Iveco probabil se deplasa cu o viteză superioară vitezei legale. P. urmare, nu se interpreta fără a avea o îndoială, că autovehiculul condus de petent, a depășit viteza legală, fără a lua în calcul posibilitatea ca viteza înregistrată să fie atribuită autoutilitarei marca Iveco . În normele metodologice legale privind utilizarea cinemometrelor, se precizează că nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere măsurătorile efectuate în condiții de ceață, ploaie ninsoare sau furtună,…, dacă în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență. Din analiza materialului probator, instanța nu poate prezuma în condițiile date, că autovehiculul care circula cu viteza de 68 km/h este autovehiculul condus de petent, deoarece această prezumție încalcă principiul de drept in dubio pro reo – orice îndoială profită acuzatului, principiu consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește orice acuzație în materie penală, principiu care se aplică și contravențiilor din dreptul român.
Admite plângerea contravențională.
Anulează procesul-verbal de contravenție.
JURIO
Anularea procesului-verbal pentru menţionarea incompletă a locului săvârşirii faptei
Prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută de art.102 alin.3, lit. e din OUG 195/2002 și sancționată conform art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul pe DN2B în zona de acțiune a indicatorului limitare 70 Km/h cu o viteză de 131 km/h. Pentru această faptă i s-a aplicat sancțiunea amenzii prevăzută de lege, respectiv 1560 lei reprezentând 16 puncte de amendă și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Examinând legalitatea actului sancționator, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 16, alin. (1) din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu locul în care a fost săvârșită fapta contravențională. În cuprinsul procesului verbal este indicat drept loc al săvârșirii contravenției „DN2B – limitare 70 Km/h”, fără a se indica în concret care este Km de pe DN2B unde a fost reținută ca fiind săvârșită contravenția. Prin menționarea în mod incomplet a locului săvârșirii faptei, petentului i s-a produs un prejudiciu ce nu poate fi altfel înlăturat decât prin anularea procesului verbal întrucât instanța nu poate verifica, în concret, dacă în locul săvârșirii faptei exista sau nu limitare de viteză la 70 Km/h.
Admite plângerea contravențională formulată.
Anulează procesul verbal.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale.
JURIO
