s604x0 judecata

Decizia 857/2008

5 minute • Miruna Casiana Dumitrașcu • 21 decembrie 2017


1.
Autorul
sesizãrii
Sesizarea a fost realizatã, așa cum reiese din decizia prezentã, de cãtre secretarul general al Camerei Deputaților (prima camerã a Parlamentului), fiind formulatã de un numãr de 53 de deputați.
2.
Obiectul
sesizãrii
Acesta este reprezentat de neconstituționalitatea Legii cu privire la completarea art.28 din Legea audiovizualului nr.504/2002, care prevede:
“Articol unic. – La articolul 28 din Legea audiovizualului 504/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.534 din 22 iulie 2002, cu modificãrile și completãrile ulterioare, dupã alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu urmãtorul cuprins: << (8) Programele de știri ale posturilor de televiziune și radio conțin, în pondere egalã, știri cu teme positive și negative.>>”
3.
Motivarea
sesizãrii
În privința motivãrii sesizãrii, aceasta a fost privitã din 3 puncte de vedere de cãtre autorii sesizãrii:
 
·         În primul rând se constatã cã alineatul 8 din articolul 28 din Legea audiovizualului nr.504/2002 nu este în conformitate cu legea fundamentalã, Constituția, încãlcãnd, astfel, atãt art.31 alin.(1)-(4), cât și art.30 alin.(2).
[În Constituție este prevãzut la articolul 31 alin. (1)-(4) cã nu poate fi limitat dreptul oricãrei persoane de a avea acces liber la informații de interes public. De asemenea, și autoritãțile publice au obligația sa asigure o informare corespunzãtoare a cetãțenilor  asupra problemelor de interes personal și treburilor publice. Pe lãngã acestea, mai este precizat faptul cã acest drept la informație nu este în mãsurã a prejudicia mãsurile de protecție a tinerilor sau securitatea naționalã. Informarea corectã a cetãțenilor trebuie asiguratã de mijloacele de informare în masã, fie publice, fie private.]
              Astfel, noul alineat este neconform Constituției deoarece, în ceea ce privește art.31 alin.(4), apar impedimente în realizarea obligației constituționale de cãtre mijloacele de informare în masã privind informarea corectã. Art. 31 alin.(2) este încãlcat deoarece funcția autoritãților publice este de a asigura o informare corectã, or acest lucru nu se poate realiza deoarece se susține cã trebuie sã existe o proporție egalã a știrilor cu caracter pozitiv și negativ. Se poate ajunge la prejudicierea mãsurilor de protecție a tinerilor sau la securitatea naționalã pentru cã pot exista situații când se depãșește acea limitã fie de o persoanã deja cunoscãtoare, fie de una care nu are cunoștințã de ceea ce se petrece.
 
·         Ȋn al doilea rând se încalcã și art. 30, alin.(2), deoarece se realizeazã o alegere a informațiilor date pe posturile de televiziune și radio, semnificând, de fapt, o cenzurã, fiind interzisã.
[Prin intermediul art. 30, alin. (2), se prevede cã cenzura de orice tip este interzisã prin lege.]
 
·         În al treilea rând, s-a pus în discuție problema procesului de finalizare și adoptare a legii, întrucât se susține cã, deși Camera Deputaților, ca primã Camerã, a respins propunerea legislative privind completarea și modificarea Legii audiovizualului nr.504/2002, Senatul, în calitate de camera decizionalã, a adoptat aceeași propunere legislativã.
4.
Decizia
Curții Constituționale
În urma examinãrii minuțioase a argumentelor autorilor obiecției de neconstituționalitate, Curtea decide, supunând la vot și obținãnd o majoritate, cã Legea privind completarea art.28 din Legea audiovizualului nr.504/2002 nu este constituționalã.
5.
Motivarea
deciziei
Curții Constituționale
Criteriu formal – CCR a fost legal sesizatã și este competentã, potrivit dispozițiilor art.146 lit.a) din Constituție, precum și ale art.1,10,15,16,18 din Legea nr.47/1992, sã se pronunțe asupra obiecției de neconstituționalitate formulate de un numãr de 53 de deputați.
 
Criteriu material – Motivarea deciziei Curții Constituționale vizeaza cele trei aspecte susținute de autorii sesizãrii:
o   Pe de-o parte, cu privire la critica de neconstituționalitate a legii, prin raportare la prevederile art.31 alin.(1)-(4) din Constituție, Curtea este de acord și susține cã orice persoana are dreptul de a fi informatã corect și precis atât pe cale audio, cât și audiovizualã cu privire la orice aspect de interes public. Așadar, Curtea constatã cã ,prin textul de lege criticat, se vrea un control de diferențiere a știrilor pozitive de cele negative, fiind o pondere egalã a acestora, fapt ce poate pune in dificultate persoanele ce fac acest lucru, intervenind astfel subiectivismul în informarea cetãțenilor. Astfel, nu se realizeazã o informare corectã prin realizarea unui echilibru, contravenind art.31,alin.(4) din Constituție. Curtea concluzioneazã prin a accentua ca într-o societate democraticã nu este permis sã existe o privare a cetãțenilor de anumite informații și nu se poate ajunge la o manipulare a populației prin selectarea doar anumitor informații sau prin neinformare.
 
o   Pe de altã parte, Curtea nu este de acord cu critica de neconstituționalitate a legii, prin raportare la dispozițiile art.30 alin.(2) din Constituție deoarece cenzura nu este sininomã cu gruparea informațiilor, cenzura fiind un control prealabil de a ascunde anumite pãrți ale unei știri, spre exemplu, în timp ce gruparea se face doar din punct de vedere pozitiv și negativ, adicâ sã existe o categorie de știri pozitive și o categorie de știri negative. Selectarea informatiilor s-ar realiza de persoane competente în acest domeniu prin obiectivitate, nu subiectivitate, dar nu reprezinta un fapt de cenzurã, ducãnd doar la informare incorecta, ceea ce este cu totul altceva.
 
o   În ultimã instanțã, Curtea se pronunțã asupra procesului de finalizare și adoptare a legii, susținãnd cã nu este o problemã de constituționalitate, ci doar o deficiențã în activitatea aparatului de lucru al Senatului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *