2016 04 21 1461254309 5853960 abuse

Cercetarea abuzivă

6 minute • Enache Radu • 21 mai 2018


Noțiune

Cercetarea abuzivă constituie infracțiunea ce constă în întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane urmărite sau judecate într-o clauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător, pentru a o determina sa dea sau să nu dea declarații, să dea declarații mincinoase ori să își retragă declarațiile.

Infracțiunea asimilată

Noul Cod Penal reglementează și o formă asimilată a infracțiunii atunci când fapta constă în producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.
Reprezintă o formă specială a abuzului în serviciu.
Obiectul infracțiunii
a) obiectul juridic: relațiile sociale cu privire la înfăptuirea justiției penale, relații ce presupun interzicerea oricăror abuzuri din partea reprezentanților organelor judiciare. Cercetarea abuzivă poate avea un obiect juridic secundar, care constă în relațiile sociale referitoare la libertatea psihică ori integritatea fizică a persoanei.

Obiectul material:

infracțiunea nu are obiect material principal. Atunci când se sfârșește prin violențe, se poate vorbi de un obiect material secundar, care constă în trupul persoanei asupra cărora se exercită respectivele violențe.

Subiecții infracțiunii:

Subiectul activ: autor poate fi procurorul, persoana care are calitatea de organ de cercetare penală (al poliției judiciare sau organe de cercetare penală speciale), judecătorul (de drepturi și libertăți, cameră preliminară sau cel care face parte dintr-un complet de judecată în fond sau în căile de atac);
Participația penală este posibilă sub toate formele, însă, în cazul coautoratului, subiecții activi trebuie să aibă, fiecare, calitatea cerută de lege;
Instigarea sau complicitatea este posibilă și nu este condiționată de vreo calitate a participantului;
Persoana juridică nu poate fi subiect activ nemijlocit al infracțiunii;
Subiectul pasiv principal este statul, ca titular al înfăptuirii justiției penale a cărei credibilitate este afectată. Subiectul pasiv secundar este suspectul sau inculpatul.
Latura obiectivă: Elementul material al laturii obiective se poate săvârși prin trei modalități alternative:

  • Întrebuințarea de promisiuni, care pot viza foloase patrimoniale (de exemplu, judecătorul îi promite inculpatului că va da o soluție favorabilă la apel, prin care va înlătura obligația de plată a despăgubirilor din hotărârea instanței de fond) sau nepatrimoniale.
  • Amenințarea care va fi absorbită în cercetarea abuzivă (de exemplu, procurorul îl amenință pe suspect că va începe cercetările și pentru alte infracțiuni). Întrucât textul de lege se referă la amenințarea unei persoane pentru a o determina să facă sau să nu facă ceva, cercetarea abuzivă reprezentând un șantaj ,,calificat”.
  • Folosirea de violențe. În această situație, infracțiunea de lovire sau alte violențe va fi absorbită în cercetarea abuzivă, iar vătămarea corporală va fi reținută în concurs cu cercetarea abuzivă.

Cerința primordială atașată elementului material este ca promisiunea, amenințarea sau violențele să se realizeze pentru a determina o persoana:

  • Sa ofere declarații (de exemplu, dacă suspectul nu dorește să dea încă o declarație în cauză, iar organul de cercetare penală îl amenință în acest scop.
  • Să nu ofere declarații (de exemplu, dacă suspectul dorește să dea o declarație, dar organul de cercetare penală îi sugerează că va propune clasarea cauzei dacă nu dă nicio declarație)
  • Să ofere declarații mincinoase (de exemplu, procurorul îi promite că va dispune clasarea în cazul în care suspectul dă declarații mincinoase privind altă persoană implicată în comiterea faptei)
  • Să își retragă declarațiile (de exemplu, dacă judecătorul promite că va dispune o pedeapsă cu suspendarea dacă inculpatul își retrage declarațiile date în faza de urmărire penală.

În varianta de la alin.(2), elementul material constă în producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale, desigur, efectuate de același subiect activ ca în cazul alin.(1). Acest element material este similar celui de la inducerea în eroare a organelor judiciare, în varianta de la alin.(2) al art. 268 Codul Penal.
În primul rând, deosebirea constă, aparent, într-o modalitate suplimentară de săvârșire a elementului material, care constă în falsificarea de probe.
În al doilea rând, textul de lege nu mai prevede un scop al săvârșirii infracțiunii( ca in cazul art. 268 alin. (2) C.pen), astfel încât nu este nevoie de producerea, falsificarea sau ticluirea de probe nereale să se facă în sprijinul unei învinuiri nedrepte.
În al treilea rând, spre deosebire de ,,Inducerea în eroare a organelor judiciare”, subiectul activ al infracțiunii ,,Cercetarea abuzivă” este calificat.

Latura subiectivă:

Infracțiunea se comite cu intenție directă sau indirectă, în ambele variante. Așadar, împrejurarea că fapta se comite în vederea obținerii anumitor declarații sau pentru a împiedica declarațiile ține mai degrabă de latura obiectivă și nu califică intenția cu care se săvârșește infracțiunea. Mobilul nu constituie importanță pentru existența infracțiunii, însă poate servi la individualizarea pedepsei.
Formele infracțiunii
Actele preparatorii și tentativa sunt în general posibile, însă nu sunt incriminate. Consumarea are loc în momentul producerii elementului material. Infracțiunea este susceptibilă de a fi comisă în formă continuată (de pildă, suspectul este amenințat de fiecare dată când este chemat de organele de cercetare penală, pentru a-și retrage declarațiile făcute în cauză.
Variantele infracțiunii
Varianta asimilată a infracțiunii constituie o variantă agravată a infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare. Pedeapsa va fi cea de la alin. (2), accentuând individualizarea infracțiunii, și a împrejurării că s-a comis și elementul material de la alin. (1).

Pedeapsa

În varianta tip, infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și, având în luându-se în considerare calitatea subiectului activ, interzicerea exercitării unei funcții publice. Se poate observa că limitele de pedeapsă sunt mai mari decât ale infracțiunilor pentru care cercetarea abuzivă reprezintă o agravantă (purtare abuzivă, șantaj în varianta tip, influențarea declarațiilor) și identice cu cele ale abuzului în serviciu.
Bibliografie
Noul Cod Penal
Drept penal. Partea specială II. C.Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei
Drept Penal. Partea specială. Mihail Udroiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *