Avocatoo UE

CJUE. Clauze abuzive si protecția consumatorilor

11 minute • Andreea Dogaroiu • 06 martie 2017


Numărul cauzei

C-119/15 din 21.12.2016

Părțile

Biuro podróży „Partner” sp. z o.o. sp.k. w Dąbrowie Górniczej

împotriva

Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów

Cadrul juridic UE

Directiva 93/13, potrivit articolului 6 alineatul (1), fixează faptul ca statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într‑un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive. De asemenea, potrivit art. 7 din aceeași directivă, aceste state membre se asigură că, în interesul consumatorilor și al concurenților, există mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori. Cu respectarea legislației interne, acțiunile în justiție pot fi îndreptate, separat sau în ansamblu, împotriva unui număr de vânzători sau furnizori din același sector economic sau împotriva asociațiilor acestora care utilizează sau recomandă utilizarea acelorași clauze contractuale generale sau a unor clauze similare.

Articolul 1 din Directiva 2009/22 stabilește domeniul de aplicare al acestei directive, scopul acesteia fiind de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la acțiunile în încetare, vizând protejarea intereselor colective ale consumatorilor, în vederea asigurării unei bune funcționări a pieței interne.

Statele membre desemnează instanțele judecătorești sau autoritățile administrative competente să decidă asupra acțiunilor introduse de entitățile calificate vizând:

-încetarea sau interzicerea oricărei încălcări, cu toată diligența necesară și, după caz, în cadrul unei proceduri de urgență;

-după caz, măsuri precum publicarea integrală sau parțială a deciziei, într‑o formă adecvată, și/sau publicarea unei declarații de rectificare, în vederea eliminării efectelor persistente ale încălcării.

Cadrul juridic național

Legea privind protecția concurenței și a consumatorilor prevede ca este interzisă recurgerea la practici care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor, iar prin practică care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor se înțelege orice comportament nelegal al unui profesionist care periclitează aceste interese. De asemenea, Președintele Oficiului pentru Protecția Concurenței și a Consumatorilor poate impune profesionistului, prin decizie, o amendă al cărei cuantum nu poate depăși 10 % din cifra de afaceri realizată în exercițiul financiar anterior anului de impunere a amenzii atunci când, fie și numai în mod involuntar, acest profesionist a recurs la o practică care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor.

Situația de fapt

Biuro Partner este o societate poloneză care își desfășoară activitatea în sectorul serviciilor turistice.

Printr‑o decizie din 22 noiembrie 2011, președintele Oficiului pentru Protecția Concurenței și a Consumatorilor a constatat că Biuro Partner utiliza clauze considerate echivalente clauzelor declarate ilicite în cadrul unor proceduri care au vizat alți profesioniști și înscrise în Registrul național al clauzelor din condițiile generale declarate ilicite. Potrivit directorului acestui oficiu, clauzele respective utilizate de Biuro Partner aduceau atingere intereselor colective ale consumatorilor și justificau aplicarea unei amenzi în cuantum de 27 127 de zloți polonezi (PLN) (aproximativ 6 400 de euro).

HK Zakład Usługowo Handlowy „Partner” sp. z o.o., a cărei succesoare în drepturi este Biuro Partner, a contestat echivalența clauzelor utilizate de această societate și a celor înscrise în registrul respectiv.

Printr‑o hotărâre din 19 noiembrie 2013, Tribunalul Regional din Varșovia – Tribunalul pentru Protecția Concurenței și a Consumatorilor, Polonia a respins acțiunea formulată de Biuro Partner împotriva deciziei președintelui Oficiului pentru Protecția Concurenței și a Consumatorilor, constatând, la fel ca acesta din urmă, echivalența dintre clauzele comparate.

Biuro Partner a formulat apel împotriva hotărârii în fața Curtii de Apel din Varșovia.

Această instanță are îndoieli cu privire la interpretarea care trebuie dată Directivelor 93/13 și 2009/22. În această privință, instanța menționată face referire la Hotărârea din 26 aprilie 2012, în care Curtea a statuat în esență că efectul unei hotărâri judecătorești prin care se constată nelegalitatea unor clauze considerate abuzive poate fi extins la toți consumatorii care au încheiat un contract ce conține aceleași clauze cu același profesionist, fără a fi parte în procedura îndreptată împotriva acestuia. Îndoielile acestei instanțe privesc în special aspectul dacă situația este aceeași și în ceea ce privește consumatorii care au încheiat un contract ce conține aceleași clauze cu un profesionist diferit care nu a participat la procedura ce a condus la constatarea caracterului abuziv al clauzelor vizate.

Întrebarea preliminară adresată

1)      În lumina articolului 6 alineatul (1) și a articolului 7 din Directiva 93/13 coroborate cu articolele 1 și 2 din Directiva 2009/22, se poate considera că utilizarea unor clauze în condițiile generale, cu un conținut echivalent cu cel al clauzelor declarate ilicite printr‑o hotărâre judecătorească definitivă și înscrise în Registrul clauzelor din condițiile generale declarate ilicite, care se referă la un alt profesionist ce nu a participat la procedura finalizată cu înscrierea în Registrul clauzelor din condițiile generale declarate ilicite este un comportament ilicit care, în raport cu dreptul național, reprezintă o practică ce încalcă interesele colective ale consumatorilor și pentru acest motiv justifică aplicarea unei amenzi în cadrul unei proceduri administrative la nivel național?

2)      În lumina articolului 267 al treilea paragraf [TFUE], o instanță de gradul al doilea a cărei decizie, pronunțată în apel, poate fi atacată cu recurs, astfel cum prevede Codul de procedură civilă polonez, este o instanță ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern sau Sąd Najwyższy (Curtea Supremă), care are competența de soluționare a recursului, este o astfel de instanță?

Reținerile Curții

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii coroborate cu articolele 1 și 2 din Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, precum și în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca utilizarea în condițiile generale a unor clauze al căror conținut este echivalent cu cel al unor clauze declarate ilicite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și înscrise într-un registru național al clauzelor din condițiile generale declarate ilicite să fie considerată, în privința unui profesionist care nu a fost parte în procedura finalizată cu înscrierea acestor clauze în registrul respectiv, drept un comportament ilicit, cu condiția – fapt ce urmează a fi verificat de instanța de trimitere – ca acest profesionist să beneficieze de un drept la o cale de atac eficientă atât împotriva deciziei prin care se admite echivalența clauzelor comparate privind aspectul dacă, ținând cont de ansamblul împrejurărilor relevante specifice fiecărui caz, aceste clauze sunt identice din punct de vedere material, având în vedere în special efectele produse în detrimentul consumatorilor, cât și împotriva deciziei prin care se stabilește, dacă este cazul, cuantumul amenzii aplicate. Articolul 267 al treilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că o instanță precum instanța de trimitere, ale cărei decizii, pronunțate în cadrul unui litigiu precum cel principal, pot face obiectul unui recurs, nu poate fi calificată drept „instanță națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern”.

Decizia Curții

Curtea respinge apelul formulat și constată că articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii coroborate cu articolele 1 și 2 din Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor nu se opun ca utilizarea în condițiile generale a unor clauze al căror conținut este echivalent cu cel al unor clauze declarate ilicite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și înscrise într-un registru național al clauzelor din condițiile generale declarate ilicite să fie considerată drept un comportament ilicit.

Articole legislație națională incidente în speță

Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

Art. 1. 

(1) Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.

Art. 10. 

Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:

a)libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora;
b)de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobânzilor;
c)de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate şi acceptate;
d)de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;

e)de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;

f)de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului stabilit iniţial este posibilă numai cu acordul consumatorului.
g)de a sesiza asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;
h)de a fi notificaţi în scris cu 30 de zile înainte de data pentru care a fost încheiat contractul al cărui termen de valabilitate se prelungeşte în mod automat pentru o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării unei opţiuni de prelungire a validităţii acestuia.

Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

Art. 1. 

(1) Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

(3) Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 2. 

(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

(2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.

Impact asupra legislației naționale

Directiva 93/13 are ca principal obiectiv protejarea consumatorilor împotriva comportamentului neloial al profesioniștilor și armonizarea legislațiilor naționale. Aceasta a fost transpusă prin Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, iar cu ocazia modificării acestui act normativ prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, și armonizarea reglementarilor cu legislația europeana privind protecția consumatorilor, se inserează mențiunea expresă că ,,Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993.”

Reglementarea internă preia în mare parte definiția noțiunilor de ,,consumator”, ,,comerciant”, ,,clauză abuzivă” oferită de directivă.

De asemenea, pentru a determina dacă o anumită prevedere contractuală reprezintă o clauză abuzivă, trebuie verificată îndeplinirea condițiilor insituite de art.4 alin 1. din Legea nr. 193/2000.

Link

CURIA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *