CJUE: întreprinderile de telecomunicaţii trebuie să transmită gratuit informaţiile care permit localizarea apelantului autorităţii care tratează apelurile de urgenţă la „112”
5 minute • Ana-Maria Udriste • 05 septembrie 2019
Orgnizațiile sunt obligate să transmită gratuit informațiile de localizare către autorități chiar dacă telefonul mobil nu este echipat cu o cartelă SIM
Serviciile de poliție, pompieri și ambulanță trebuie să poată urmări locația fizică a unui apelant care a apelat numărul de urgență 112 – indiferent dacă telefonul are o cartelă SIM, iar companiile sunt obligate să transmită aceste informații
O hotârăre care ar fi putut salva viața Alexandrei, în cazul Caracal
România a fost cutremurată în iulie 2019, când Alexandra, o tânără de 15 ani, a sunat de trei ori la poliție, zicând că este ținută cu forța de un individ. Autorităților le-a luat 19 ore pentru a o localiza, dar a fost prea târziu, fiind descoperită moartă.
Dacă decizia CJUE de astăzi ar fi fost dată acum 3 luni, poate că și soarta Alexandrei ar fi fost alta.
Cauza C‑417/18 vine ca urmare a unei crime violente din Lituania, în care o tânără a fost violată și ulterior ucisă.
În septembrie 2013, o adolescentă din orașul Panevezys a fost răpită, violată și arsă de vie în portbagajul unei mașini.
A sunat la numărul de urgență de 10 ori pentru a solicita ajutor, dar locația ei nu a fost indicată de centrul de apel, împiedicând-o să fie găsită.
Rudele apropiate au dat în judecată ulterior statul lituanian pentru că nu a implementat regulile UE în temeiul cărora statele membre trebuie să se asigure că locația apelantului este transmisă gratuit, în cazul oricărui apel efectuat de urgență la 112.
Și telefoanele fără SIM pot fi localizate
Apelurile la numărul de urgență 112 pot fi efectuate indiferent dacă telefonul are o cartelă SIM în el, dacă exisă sau nu credit (bani) pe această cartelă și dacă acoperirea este perfectă sau nu – acesta fiind și rațiunea numărului de urgență: să poată fi apelat chiar dacă persoana respectivă nu are bani pentru a efectua un apel, pentru că vorbim de o situație de urgență, dincolo de rațiuni economice.
Potrivit Ordonanței 111/2011 care transpune Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, se prevede că:
(1) Toți utilizatorii finali ai serviciilor, inclusiv utilizatorii de posturi telefonice publice cu plată, au dreptul de a iniția, în mod gratuit și fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri către numărul unic pentru apeluri de urgență 112.
(2) ANCOM ia măsurile necesare pentru a se asigura că furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului care asigură servicii de originare a apelurilor către un număr sau numere din Planul național de numerotație oferă acces utilizatorilor finali la numărul unic pentru apeluri de urgență 112.
(3) Apelurile către numărul unic pentru apeluri de urgență 112 trebuie să fie tratate și să primească un răspuns adecvat, conform cadrului legislativ național privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență.
(…)
(9) Furnizorii au obligația de a pune la dispoziția administratorului Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, în mod gratuit, informații de localizare a apelantului la momentul inițierii apelului către numărul unic pentru apeluri de urgență 112.
(10) ANCOM stabilește condițiile de furnizare a informațiilor de localizare a apelantului potrivit alin. (9), astfel încât să se asigure acuratețea și fiabilitatea acestora.
România poate fi trasă la răspundere pentru nelocalizarea în termen util a apelului
Potrivit instanței europene, deşi statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere la definirea criteriilor de acuratețe și fiabilitate ale informațiilor privind localizarea apelantului la „112”, aceste criterii trebuie, în orice caz, să asigure, în limitele fezabilității tehnice, o localizare a poziției acestui apelant cu gradul de fiabilitate și de precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util.
Marja de apreciere de care beneficiază statele membre la definirea acestor criterii are, așadar, ca limită necesitatea de a garanta utilitatea informațiilor transmise pentru a permite localizarea efectivă a apelantului și, prin urmare,
intervenția serviciilor de urgență.
Localizarea poziției persoanei care apelează trebuie să fie furnizate cu gradul de fiabilitate și de precizie necesar pentru a permite serviciilor de urgență să îi vină în ajutor în mod util.
Dacă se va putea demonstra că România nu a adoptat, deși era fezabil din punct de vedere tehnic, criteriile necesare obligatorii minimale pentru localizare, persoanele prejudiciate (cum ar fi, în cazul de față, familia Alexandrei), vor putea trage la răspundere statul român pentru acoperirea prejudiciilor suferite.
Poza de rawpixel.com pe Pexels
