⬅ ÎNAPOI

CJUE. Limitele delegării de competențe către Comisia Europeană

Numărul cauzei

C-696/15 P

 

Părțile

Republica Cehă împotriva Comisiei Europene

 

Cuvinte-cheie

Recurs – Transporturi – Directiva 2010/40/UE – Implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier – Articolul 7 – Delegare de competențe în favoarea Comisiei Europene – Limite – Regulamentul delegat (UE) nr. 885/2013 – Furnizarea de servicii de informații referitoare la locuri de parcare sigure și securizate pentru camioane și vehicule comerciale – Regulamentul delegat (UE) nr. 886/2013 – Date și proceduri pentru furnizarea către utilizatori, în mod gratuit, a unor informații minime universale în materie de trafic referitoare la siguranța rutieră – Articolul 290 TFUE – Definire expresă a obiectivelor, a conținutului, a domeniului de aplicare și a duratei delegării de competențe – Element esențial al materiei în cauză – Înființarea unui organism de control

 

Cadrul juridic UE

Directiva 2010/40/UE

2        Directiva 2010/40/UE prevede cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport, stabilește un cadru de sprijinire a implementării și utilizării coordonate și coerente a „sistemelor de transport inteligente (STI)” în cadrul Uniunii Europene, în special dincolo de frontierele dintre statele membre, stabilește condițiile generale necesare în acest scop și prevede elaborarea specificațiilor pentru acțiuni în cadrul domeniilor prioritare, precum și elaborarea standardelor necesare, dacă este cazul. […]

 

4        Articolul 3 din directiva menționată, intitulat „Acțiuni prioritare”, prevede:

„În cadrul domeniilor prioritare, următoarele acțiuni constituie acțiuni prioritare pentru elaborarea și utilizarea de specificații și standarde: […]

(c)      datele și procedurile pentru furnizarea către utilizatori, în mod gratuit, atunci când este posibil, a unor informații minime universale în materie de trafic, referitoare la siguranța rutieră; […]

(e)      furnizarea unor servicii de informare referitoare la spații de parcare sigure pentru camioane și vehicule comerciale; […]”

 

5        Articolul 4 definește STI ca fiind sisteme în cadrul cărora se aplică tehnologii ale informației și comunicațiilor în domeniul transportului rutier, inclusiv infrastructură, vehicule și utilizatori, în gestionarea traficului și gestionarea mobilității, precum și pentru interfețe cu alte moduri de transport. […]

 

7        Articolul 5 alineatul (1) din această directivă, intitulat „Implementarea STI”, prevede:

„Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că specificațiile adoptate de Comisie se aplică serviciilor și aplicațiilor STI, în momentul implementării acestora, în conformitate cu principiile prevăzute în anexa II. Aceasta nu aduce atingere dreptului fiecărui stat membru de a decide cu privire la implementarea unor astfel de aplicații și servicii pe teritoriul său.”

 

8        Articolul 6 din directiva menționată, intitulat „Specificații”, prevede:

„(1)      Comisia adoptă mai întâi specificațiile necesare pentru a asigura compatibilitatea, interoperabilitatea și continuitatea implementării și utilizării operaționale a STI pentru acțiunile prioritare. […]

 

9        Articolul 7, intitulat „Acte delegate”, are următorul cuprins:

„(1)      Comisia poate adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, în ceea ce privește specificațiile. La adoptarea actelor delegate, Comisia acționează în conformitate cu dispozițiile relevante din prezenta directivă, în special cu articolul 6 și cu anexa II.

(2)      Pentru fiecare dintre acțiunile prioritare se adoptă un act delegat separat.”

 

Regulamentul delegat nr. 885/2013

10      Potrivit articolului 1, acesta „stabilește specificațiile necesare pentru a asigura compatibilitatea, interoperabilitatea și continuitatea implementării și utilizării operaționale a serviciilor de informații referitoare la locuri de parcare sigure și securizate pentru camioane și vehicule comerciale la nivelul Uniunii” în conformitate cu Directiva 2010/40 și „se aplică furnizării serviciilor de informații din rețeaua rutieră transeuropeană (TERN)”.

 

11      Articolul 3, care se referă la cerințele privind furnizarea serviciilor de informații, prevede:

„(1)      Statele membre desemnează zone unde condițiile de trafic și de securitate necesită implementarea de servicii de informații referitoare la locuri de parcare sigure și securizate. De asemenea, statele membre definesc zone prioritare unde vor fi furnizate informații dinamice.”

 

12      Articolul 8 prevede:

„(1)      Statele membre desemnează un organism național competent pentru a evalua dacă furnizorii de servicii, operatorii de parcări și operatorii rutieri îndeplinesc cerințele stabilite la articolele 4-7. Organismul respectiv trebuie să fie imparțial și independent față de aceștia. Două sau mai multe state membre pot desemna un organism regional competent comun care să evalueze conformitatea cu cerințele respective pe teritoriile lor. Organismul desemnat este notificat de către statele membre Comisiei.”

 

Regulamentul delegat nr. 886/2013

13      Articolul 1 „stabilește specificațiile necesare pentru a asigura compatibilitatea, interoperabilitatea și continuitatea implementării și utilizării operaționale a datelor și procedurilor pentru furnizarea către utilizatori, la nivelul Uniunii, în mod gratuit, atunci când este posibil, a unor informații minime universale în materie de trafic referitoare la siguranța rutieră”, în conformitate cu Directiva 2010/40, și „se aplică furnizării de servicii de informații minime universale în materie de trafic referitoare la siguranța rutieră în rețeaua rutieră transeuropeană”. […]

 

15      Articolul 9:

„(1)      Statele membre desemnează un organism național competent imparțial și independent care să evalueze dacă operatorii rutieri, furnizorii de servicii și societățile de radiodifuziune specializate în informații rutiere din sectorul public și privat respectă cerințele articolelor 3-8. Două sau mai multe state membre pot desemna un organism competent comun care să evalueze conformitatea cu aceste cerințe pe teritoriile lor. Organismele naționale sunt notificate Comisiei de către statele membre.

(2)      Operatorii rutieri, furnizorii de servicii și societățile de radiodifuziune specializate în informații rutiere din sectorul public și privat transmit organismelor naționale desemnate datele lor de identificare și o descriere a serviciului de informații pe care îl furnizează, precum și o declarație de conformitate cu cerințele articolelor 3-8.”

 

Situația de fapt

Prin recursul formulat, Republica Cehă solicită Curții anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 8 octombrie 2015, prin care Tribunalul a respins cele două acțiuni formulate de aceasta având ca obiect:

·         o cerere de anulare a Regulamentului delegat (UE) Comisiei din 15 mai 2013 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului (Directiva „STI”) în ceea ce privește furnizarea de servicii de informații referitoare la locuri de parcare sigure și securizate pentru camioane și vehicule comerciale

·         o cerere de anulare a articolului 3, a articolului 8 și a articolului 9 din Regulamentul delegat nr. 885/2013,

·         o cerere de anulare a Regulamentului delegat (UE) al Comisiei din 15 mai 2013 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește datele și procedurile pentru furnizarea către utilizatori, în mod gratuit, atunci când este posibil, a unor informații minime universale în materie de trafic referitoare la siguranța rutieră

·         o cerere de anulare a articolului 5, a articolului 9 și a articolului 10 din Regulamentul delegat nr. 886/2013.

 

Hotărârea atacată

Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului la 12 decembrie 2013, Republica Cehă a introdus două acțiuni având ca obiect anularea Regulamentelor delegate nr. 885/2013 și nr. 886/2013 (denumite în continuare, împreună, „regulamentele în litigiu”).

În susținerea acestor acțiuni, Republica Cehă a invocat trei motive, întemeiate, în primul rând, pe încălcarea articolului 7 din Directiva 2010/40 coroborat cu articolul 5 și cu articolul 6 din această directivă, în măsura în care, prin adoptarea regulamentelor în litigiu, Comisia ar fi depășit limitele abilitării prevăzute de această dispoziție, în al doilea rând, pe încălcarea articolului 290 TFUE, în măsura în care, prin adoptarea regulamentelor în litigiu, Comisia ar fi depășit limitele competenței sale de a adopta acte delegate fără caracter legislativ, prevăzută la acest articol, și, în al treilea rând, pe încălcarea articolului 13 TUE, în măsura în care, prin adoptarea regulamentelor în litigiu, Comisia ar fi depășit limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate.

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins fiecare dintre aceste motive și, prin urmare, cele două acțiuni în totalitate.

 

Reținerile Curții

Cu privire la primul motiv

Curtea atrage atenția că regulamentele contestate nu conțin nicio obligație expresă de a implementa aplicațiile și serviciile STI pe teritoriul lor. Mai mult, o astfel de obligație expresă nu rezultă din dispozițiile regulamentelor în cauză, ci doar se limitează să declare obligatoriu în toate statele membre conținutul regulamentelor în litigiu, fără a reglementa dacă acest conținut include obligația de a implementa aplicațiile și serviciile STI.

În lipsa unei obligații exprese, argumentația Republicii Cehe nu poate fi reținută.

Directiva 2010/40 nu obligă statele membre să implementeze aplicațiile și serviciile STI, ci doar să ia măsurile necesare pentru ca specificațiile cuprinse în regulamentele menționate să se aplice serviciilor și aplicațiilor STI în momentul implementării acestora.

Argumentul că intenția Comisiei a fost de a impune tuturor statelor membre obligația de a implementa aplicațiile și serviciile STI nu poate fi admis.

Argumentul că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept este nefondat. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, actele derivate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în conformitate cu actul de bază (hotărârea Pie Optiek), iar interpretarea oferită de Tribunal este compatibilă.

Cu privire la al doilea motiv

Comisia nu a depășit delegarea de competențe deoarece dispozițiile în cauză prevăd că statele membre desemnează un organism național competent să evalueze respectarea acestor regulamente.

Potrivit Republicii Cehe, conținutul și limitele delegării de competențe prevăzute în Directivă nu ar permite înființarea organismului de control. Potrivit Comisiei, articolul 290 TFUE permite legiuitorului Uniunii definirea conținutului delegării de competențe, atunci când nu sunt implicate elemente esențiale ale actului de bază.

Curtea apreciază că obligația Comisiei era să adopte specificațiile cu respectarea directivei, dar asta nu înseamnă că ea poate depăși cadrul prevăzut de directivă care definește obiectivul specificațiilor, conținutul, domeniul lor de aplicare, dar și durata delegării de competențe.

Jurisprudența constantă a Curții arată că atribuirea unei competențe delegate urmărește adoptarea unor norme care se înscriu în cadrul definit de actul legislativ de bază și ca definirea competenței conferite să fie suficient de precisă și să fie supusă unui control obiectiv (hotărârea Central-Import Münster).

Articolul 290 TFUE permite legiuitorului Uniunii să confere Comisiei o marjă de apreciere pentru exercitarea competenței care îi este delegată și care poate fi, mai mult sau mai puțin extinsă.

Totuși, articolul 290 nu permite instanței Uniunii să compenseze absența limitelor impuse de dispoziție, care trebuie stabilite de legiuitorul însuși.

Tribunalul a greșit deoarece nu s-a asigurat că întinderea și conținutul competenței delegate sunt definite, lăsând asta la aprecierea discreționară a Comisiei. Totuși, concluzia este corectă datorită altor motive de drept.

Anumite articole din Regulamentul delegat conțin specificațiile necesare pentru a furniza Comisiei un temei juridic suficient și pentru instituirea legală a unui organism de control (să fie independent, imparțial, un raport să fie transmis anual, etc.).

Regulamentul delegat se limitează să oblige statele membre să ia măsurile necesare pentru ca specificațiile adoptate de Comisie să se aplice serviciilor și aplicațiilor STI și nu are efecte asupra conținutului acestor specificații. Al doilea motiv al Republicii Cehe este respins.

Cu privire la al treilea motiv

Republica Cehă susține că Tribunalul nu a răspuns în mod explicit la argumentația sa, dar potrivit jurisprudenței constante a Curții, obligația de argumentare a hotărârilor nu impune o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate raționamentele formulate de părțile în litigiu (hotărârea Arcelor Mittal Luxemburg/Comisia).

Republica Cehă critică Tribunalul pentru că a respins argumentul că organismul de control constituie un „element esențial” în sensul articolului 290, care nu poate face obiectul delegării de competențe.

Curtea consideră că un element esențial este adoptat în urma unor alegeri politice, implică o evaluarea intereselor divergente și ingerințe importante în drepturile fundamentale ale persoanelor vizate (hotărârea Parlamentul/Consiliul).

Totuși, Tribunalul nu a examinat dacă înființarea organismului de control constituie un element esențial. Chiar și așa, Curtea decide că acest organism de control are competențe limitate la colectarea de informații și prezentarea rapoartelor de evaluare, nefiind în consecință, un „element esențial”. Al treilea motiv este respins.

 

Decizia Curții

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară și hotărăște:

1)      Respinge recursul.

2)      Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.

 

Link

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1501680937271&uri=CELEX:62015CJ0696

 

Articole legislație națională incidente în speță

ORDONANŢĂ nr. 7 din 25 ianuarie 2012

Publicată în Monitorul Oficial nr. 77 din 31 ianuarie 2012

HOTĂRÂRE nr. 835 din 17 august 2011

Publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 23 august 2011

 

Impact asupra legislației naționale

Prezenta decizie asigură un important grad de modernizare transportului rutier prin implementarea sistemelor de transport inteligente, realizarea interfețelor cu alte mijloace de transport și instituirea unui organism de control independent și imparțial care să asigure conformarea cu legea.

În același timp, au fost definite limitele delegării de competențe către Comisie, menținându-se un nivel de obiectivitate necesar și fiind revizuite puterile acesteia în situația de față.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code