game of thrones

Concurenta neloiala si raspunderea civila

10 minute • Adelina Voicu • 19 iulie 2017


Reglementarea incidentă

  1. Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenței neloiale („Legea concurenței neloiale”) – incriminează generic toate practicile de concurență neloială;
  • Art. 2 definește în alin. (1) noțiunea de „concurență neloială” ca fiind „practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă”.
  • Totodată, în alin  (2) al aceluiași articol sunt prevăzute practicile neloiale interzise de legiuitor:
  • denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;
  • deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor acelei întreprinderi;
  • orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
  1. Regulamentul privind procedura de constatare și sancționare a practicilor de concurență neloială din 24.11.2014;
  1. Codul civil, Capitolul IV privind răspunderea civilă;
  • Secțiunea a 6-a – Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale;
  • art. 1381- Obiectul reparației;
  • art. 1385 – Întinderea reparației;
  • art. 1386- Formele reparației;
  • art. 1391- Repararea prejudiciului nepatrimonial;
  1. Codul penal;
  • art. 304 – Divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice.

Căi de acțiune

  • introducerea unei acțiuni în instanță pentru a atrage răspunderea civilă (contractuală/ delictuală) a fostului salariat și a noului angajator (răspundere civilă delictuală) pentru încălcarea obligațiilor de confidențialitate, respectiv fapte de concurență neloială;
  • introducerea unei plângeri penale împotriva fostului salariat;
  • sesizarea Consiliului Concurenței pentru fapte de concurență neloială.
  • Până la demararea acestor acțiuni este recomandabil să fie notificat atât fostul salariat, cât și noul angajator în vederea abținerii de la orice practici de concurență neloială, în scopul de a stopa dezvăluirea informațiilor confidențiale de către fostul salariat și folosirea acestora de către noul angajator, având în vedere faptul că o astfel de utilizare a oricăror informații confidențiale, secrete de afaceri ce aparțin unei alte persoane juridice are caracter ilicit.
  • expunerea la amenzi contravenționale considerabile – pe motivul că aceste informații au fost circulate voluntar de cele două persoane juridice în cadrul unei activități coordonate ilicite;
  • avantaj: evitarea unor prejudicii mai mari ce ar rezulta din folosirea informațiilor confidențiale.

Cerere de chemare în judecată a fostului salariat pe temeiul răspunderii civile

Avem două opțiuni pentru repararea prejudiciului

  1. răspundere civilă contractuală (adică în temeiul unui contract unde existau clauze de neconcurență/loialitate și angajatul nu a ținut cont de el)
  2. răspundere civilă delictuală (când nu avem asemenea clauze în contract, însă totuși avem un prejudiciu și vrem să îl recuperăm de la angajat)
  • Cele două acțiuni se exclud reciproc cu privire la aceeași faptă, astfel că alegerea uneia dintre cele două depinde de clauzele referitoare la informațiile confidențiale și secretele comerciale cuprinse în contractul încheiat între angajatorul inițial și fostul salariat.
  • Cele două cereri sunt supuse taxelor judiciare de timbru (asta  înseamnă că va trebui achitată o sumă pentru a se putea judeca litgiul de către o instanță de judecată). 

Răspundere civilă contractuală

Trebuie verificat dacă pretinsa obligație încălcată (informațiile utilizate de fostul salariat după încetarea contractului) era calificată ca având natură contractuală. Ca atare, trebuie avute în vedere:

  • obligațiile specifice ale fostului salariat cu privire la:
  • confidențialitate;
  • neconcurență;
  • nesolicitarea partenerilor de afaceri ai angajatorului;
  • alte clauze similare ulterioare încetării contractului.

Răspundere civilă delictuală

Dacă nu poate fi angajată răspunderea civilă contractuală a celui care a săvârșit fapta ilicită,  ar fi deschisă calea acțiunii în răspundere civilă delictuală pentru fapte de concurență neloială în baza art. 2 alin. (2) lit. a) – c) din Legea concurenței neloiale.

  • art. 2 alin. (2) lit. c) prevede: „orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.”
  • uzanțe cinstite = „ansamblu de practici sau reguli general recunoscute care se aplică în relaţiile comerciale dintre întreprinderi, în scopul prevenirii încălcării drepturilor legitime ale acestora” (art. 11 c)  din prezenta lege);

Astfel, generalitatea textului de lege ar permite includerea în această situație și fapta unui fost salariat de a folosi în interes propriu sau de a dezvălui informațiile confidențiale și secretele de afaceri la care a avut acces în virtutea funcției deținute la fostul angajator.

Condițiile răspunderii civile delictuale

Trebuie îndeplinite cumulativ:

  • Să existe o faptă ilicită.
  • folosirea și/ sau divulgarea unor informații confidențiale și secrete de afaceri;
  • demonstrarea naturii confidențiale/ calificarea ca secret comercial a informațiilor utilizate de către fostul angajat.
  • Fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
  • Fostul salariat trebuie să fi știut că informațiile folosite erau calificate ca fiind confidențiale, secrete comerciale și că nu avea dreptul să le folosească după încetarea colaborării cu angajatorul inițial.
  • Să existe un prejudiciu.
  • prejudiciu patrimonial
  • numai în ipoteza în care rezultatul vătămător s-a produs deja în patrimoniul solicitantului;
  • eventualitatea producerii actului ilicit: se poate cere obligarea fostului salariat la încetarea actelor de concurență neloială. Nu se poate cere repararea prejudiciului, de vreme ce acesta nu există încă, nu este cert.
  • prejudiciu moral
  • ca urmare a săvârșirii faptelor de concurență neloială: crearea percepției că informațiile confidențiale sau secrete de afaceri nu sunt protejate în mod corespunzător de către persoana juridică în cauză;
  • Să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
  • Prejudiciul trebuie să fie rezultatul faptei ilicite.

Cererea de chemare în judecată a noului angajator pe temeiul răspunderii civile delictuale

Trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prezentate anterior. Astfel, cererea de chemare în judecată s-ar întemeia tot pe art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea concurenței neloiale (fapta ilicită).
Trebuie demonstrat că:

  • Noul angajator cunoștea faptul că informațiile pe care le folosește fostul salariat al angajatorului inițial sunt confidențiale ori reprezintă secrete comerciale.

sau

  • Noul angajator l-a angajat tocmai în scopul de a avea acces la astfel de informații ale angajatorului inițial.

Plângere penală împotriva fostului salariat

  • premisă: săvârșirea infracțiunii prevăzute de 304 alin. (2) din Codul penalDivulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice;

Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”

  • Pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 304 alin. (2) din Codul penal este necesar ca informația pe care fostul salariat a dezvăluit-o noului angajator să constituie secret de serviciu sau să nu fie destinată publicității.

Avantajul este că această reglementare e destul de generoasă, în sensul că nu limitează categoriile de informații la „secrete de serviciu”, ci textul incriminează divulgarea „informațiilor care nu sunt destinate publicității” – spre exemplu, printr-o decizie internă.

  • Trebuie dovedită interdicția de divulgare a respectivelor informații. Iar pentru ca plângerea să aibă substanță, trebuie să rezulte intenția fostului salariat, respectiv faptul că era evident că informațiile în cauză nu erau destinate publicității (făcând obiectul unei obligații de confidențialitate).

Sesizarea Consiliului Concurenței

  • fapte de concurență neloială în temeiul art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea concurenței neloiale;
  • simpla sesizare a Consiliului Concurenței nu înseamnă că presupusele practici de concurență neloială semnalate vor fi examinate în detaliu de către Consiliul Concurenței, adică vor intra automat în etapa de „cercetare aprofundată”
  • art. 32 alin. (4) din Legea concurenței neloiale: „În cazul în care Consiliul Concurenţei apreciază că efectele unei practici de concurenţă neloială sunt minore sau că sesizarea este neîntemeiată, în termen de 30 de zile de la înregistrare va comunica autorilor un răspuns motivat.”
  • De asemenea, potrivit art. 7 lit. a) din Regulamentul privind procedura de constatare şi sancţionare a practicilor de concurenţă neloială rezultă că acesta poate respinge sesizarea în situația în care efectele posibilelor practici de concurență neloială sunt apreciate ca fiind minore.

Reglementările relevante lasă Consiliului Concurenței o marjă destul de largă de apreciere, în sensul că îi permit să nu investigheze acele fapte pe care le consideră de importanță minoră.
Așa cum se precizează în art. 6 din același Regulament, Consiliul Concurenței analizează doar acele practici de concurență neloială ce pot afecta semnificativ piața: „au ca scop sau ca efect afectarea activităţii concurenţilor pe piaţă, respectiv a capacităţii acestora de a acţiona, de natură să aducă atingere bunei funcţionări a pieţelor şi care astfel produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.”
Ca atare, din coroborarea art. 32 (3) din Legea concurenței neloiale și a art. 4 alin. (2) lit.d) din Regulamentul privind procedura de constatare şi sancţionare a practicilor de concurenţă neloială, atunci când apreciază efectele presupusei practici de concurență neloială pentru a vedea dacă este necesară intervenția sa, Consiliul Concurenței va ține cont și de elemente precum:

  • gradul de pericol social al faptei;
  • împrejurările în care a fost săvârșită fapta;
  • importanţa sectorului economic în care s-a produs fapta în ansamblul economiei naţionale;
  • scopul urmărit;
  • urmarea produsă sau care s-ar putea produce;
  • durata faptei;
  • numărul de întreprinderi implicate;
  • numărul de potențial consumatori afectați.

Ce trebuie să reținem este că acțiunile în concurență neloială, indiferent de maniera în care alegem să le punem în executare, sunt foarte greu de dovedit în practică în lipsa unor clauze solide contractuale.
Sfatul nostru juridic este ca în momentul în care decideți să aveți angajați sau să intrați în legături comerciale cu terțe persoane (prestatori de servicii care ar putea la un moment dat să se folosească de informațiile pe le furnizați), să aveți grij ă la clauzele pe care le introduceți în contracte de muncă/prestări servicii pentru a beneficia de o protecție sporită în situația în care aceștia decid să plece cu o parte din clienții la care au avut acces sau să vă denigreze.


Vezi aici cazuri practice de actiuni in concurenta neloiala si cum au fost solutionate de instantele de judecata.

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *