Contribuțiile sociale plătite de angajator și salariat după OUG nr. 79/2017
6 minute • Raluca Dumitrascu • 26 martie 2018
În luna noiembrie a anului 2017 a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care, după cum sugerează și denumirea, modifică anumite dispoziții din Codul fiscal. Începând cu data de 1 ianuarie 2018 este modificată modalitatea de plată contribuțiilor sociale, precum și cotele acestora. În cele ce urmează vor fi prezentate modificările.
Înainte de 1 ianuarie 2018 se datorau și se plăteau următoarele contribuții sociale:
- Contribuția la sănătate (CASS) – 10,7% (din care 5,5% pentru contribuția individuală și 5,2% pentru contribuția datorată de angajator)
- Contribuția la pensii (CAS) – 26,3% (din care 10,5% pentru contribuția individuală și 15,8% pentru contribuția datorată de angajator)[1]
- Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate – 0,85%
- Contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale – cota era cuprinsă între 0,15% și 0,85%, diferențiindu-se în funcție de clasa de risc
- Contribuția la șomaj
- Contribuția pentru creanțe salariale
Începând cu 1 ianuarie 2018 se datoreaza și se plătesc:
- Contribuția la sănătate (CASS) – 25%[2]
- Contribuția la pensii (CAS) – 10%
- Contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM) – 2,25%
Contribuția de asigurări sociale
Ce reprezintă? Contribuția datorată de salariat și asimilații acestuia plătită în vederea dreptului la pensie. Potrivit principiului contributivității, dreptul la pensie poate fi dobândit doar dacă pentru o anumită perioadă de timp o persoană plătește această contribuție.
Cotă:
- 25% – condiții normale de muncă
- 29% – condiții deosebite de muncă
- 33% – condiții speciale de muncă
Sarcina suportării contribuției îi revine salariatului, însă angajatorul o va vira în cota stabilită și pentru fiecare categorie de condiții de muncă în parte la casa teritorială de pensii.
Baza de calcul o reprezintă câștigul lunar brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate
Ce reprezintă? Contribuția datorată de orice persoană (alta decât cele prevăzute la art. 154 din Codul fiscal[3]) plătită în scopul obținerii unei asigurări de sănătate în sistemul public de asigurări sociale de sănătate. De asemenea, și dreptu la asgiurare de sănătate este condiționat de plata contribuției, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 154 din Codul fiscal, care sunt scutite de plata acestei contribuții.
Cotă: 10%
Sarcina suportării contribuției, la fel ca și în cazul contribuției pentru asigurări sociale, îi revine salariatului, însă angajatorul o va vira în cota stabilită și pentru fiecare categorie de condiții de muncă în parte la fondul unic de asigurări de sănătate.
Baza de calcul o reprezintă suma câştigurilor brute prevăzute la art. 157 din Codul fiscal asupra cărora se datorează contribuţia individuală (spre exemplu, veniturile din salarii sau asimilate salariilor, venituri din pensii, indemnizații de șomaj, etc.)
Contribuția asiguratorie pentru muncă
Ce reprezintă? Actuala contribuție asiguratorie de muncă (CAM) înglobează:
- contribuția pentru concedii medicale
- contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale
- contribuția la șomaj
- contribuția pentru creanțe salariale
Această contribuție este nou instituită prin Ordonanța de urgență amintită anterior și își găsește reglementarea în art. 2201 – 2207 din Codul fiscal.
Cotă: 2,25%
Sarcina suportării contribuției, spre deosebire de celelalte două contribuții, aceasta din urmă se datorează și se plătește de către angajat. Ea se datorează și de către persoanele fizice cetățeni români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România, și care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte
Baza de calcul[4]: o reprezintă suma câștigurilor brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în străinătate (veniturile din salarii, în bani și/sau în natură, obținute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege, indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, etc).
„Contribuția asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.”
Modul de plată al contribuțiilor în prezent
[1] – copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenicii sau studenţii, precum şi persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti.
– tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului
– soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate
– persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
– persoanele cu handicap, pentru veniturile obţinute în baza Legii nr. 448/2006
– bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate
– femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu realizează venituri asupra cărora se datorează contribuţia sau dacă nivelul lunar al acestora este sub valoarea salariului de bază minim brut pe ţară
[2] Art. 2204 din Codul fiscal
[3] Acest procent era datorat pentru condiții normale de muncă. Pentru condiții deosebite de muncă se datora 31,3% (din care 10,5% pentru contribuția individuală și 20,8% pentru contribuția datorată de angajator), iar pentru condițiile speciale de muncă și alte condiții de muncă, după cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 – 36,3% (din care 10,5 pentru contribuția individuală și 25,8% pentru contribuția datorată de angajator).
[4] Se datorează 25% pentru condiții normale de muncă. Pentru condiții deosebite de muncă la această valoare se mai adaugă 4% (în total se va ajunge la 29%), iar pentru condiții speciale se adaugă 8% (în total se datorează 33%).
