CJUE. Cumul pensii nete din sectorul public si venituri salariale
15 minute • Luminita Sima • 06 martie 2017
(1) Numărul cauzei
(2) Părțile
Eugenia Florescu și alții împotriva Casei Județene de Pensii Sibiu, Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Statului român, Ministerului Finanțelor Publice
(3) Cadrul juridic al Uniunii Europene
Articolul 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE, intitulat „Dreptul de proprietate” prevede că nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util.
Articolul 51 nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor sale.
Articolul 6 alineatul (1) primul și al doilea paragraf TUE prevede următoarele: „Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în [carta] din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.” Potrivit TFUE, în caz de dificultăți sau în cazul riscului apariției unor dificultăți grave pentru balanța de plăți a unui stat membru, Comisia examinează fără întârziere situația acestui stat şi indică anumite măsuri pe care le sugerează spre adoptare.
Regulamentul nr. 332/2002 stabilește modalitățile aplicabile mecanismului de asistență reciprocă, astfel acesta prevede înfiinţarea unui mecanism comunitar de asistență financiară pe termen mediu care permite acordarea de împrumuturi unuia sau mai multor state membre care se află în dificultate ori se confruntă cu un risc major privind balanța de plăți curente sau mișcările de capital.
(4) Cadrul juridic național
Articolul 83 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor din 28 iunie 2004 permitea cumulul funcției de magistrat exclusiv cu funcțiile didactice în învățământul superior. Legea nr. 329/2009 reglementează respectarea acordurilorcadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional.
- Art. 83 – Judecătorii și procurorii de la toate instanțele, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) nu pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege.
Articolele 17-26 din Legea nr. 329/2009 interzic cumulul pensiei nete cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
- Articolul 18 din legea menționată stipulează că pensionarii prevăzuți la articolul 17 au obligația ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a capitolului din care face parte această dispoziție, să își exprime în scris opțiunea între suspendarea plății pensiei pe durata exercitării activității și încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcție dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depășește nivelul salariului mediu brut pe economie.
- Articolul 20 din Legea nr. 329/2009 prevede că neîndeplinirea obligației privind exprimarea opțiunii în termenul prevăzut constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă.
- Art. 17
(1) Beneficiarii dreptului la pensie apartinand atat sistemului public de pensii, cat si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire, potrivit legii, in cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si in cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativteritoriala, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizate, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:
a) la data intrarii in vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;
b) dupa data intrarii in vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.
- Art. 18
(1) Pensionarii prevazuti la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfasoara activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau in baza actului de numire in functie au obligatia ca, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a prezentului capitol, sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire in functie, daca nivelul pensiei nete aflate in plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
(2) Persoanele prevazute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligatia ca, in termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul, sa isi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si incetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire in functie, daca nivelul pensiei nete aflate in plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
- Art. 20 – Neindeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii in termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) constituie cauza de incetare de drept a raporturilor de munca stabilite in baza contractului individual de munca sau a actului de numire in functie, precum si a raporturilor de serviciu.
- Articolul 21 din Legea contenciosului administrativ
(5) Situația de fapt
Reclamanţii sunt magistraţi care au exercitat şi profesia de profesori la Facultatea de Drept iar dupa pensionarea din funcţia de magistrat, au continuat activitatea didactică.
De la intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009, reclamanții nu mai pot cumula pensia de magistrat cu salariul obținut din activitatea universitară dacă nivelul acestei pensii depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin decizia din 4 noiembrie 2009, Curtea Constituțională română a constatat că Legea nr. 329/2009 este constituțională. La 28 decembrie 2009, Casa Județeană de Pensii Sibiu (România) a decis să suspende plata pensiilor emise pentru fiecare reclamant. Reclamanții au sesizat Tribunalul Sibiu (România) cu scopul de a solicita, printre altele, anularea deciziei din 28 decembrie 2009. Prin hotărârea din 3 mai 2012, această instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți. Aceștia au formulat apel împotriva hotărârii menționate la Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând din nou sesizarea Curții cu o cerere de interpretare. Prin hotărârea din 9 noiembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea.
Reclamanții solicită revizuirea acestei hotărâri, în special deoarece consideră că instanța care a pronunțat-o nu a expus motivele pentru care a refuzat să dea efect direct și prioritar dispozițiilor din Tratatul FUE și pentru care a refuzat să aplice jurisprudența relevantă a Curții.
(6) Întrebarea preliminară adresată
1) Memorandumul de înțelegere poate fi considerat un act, decizie, comunicare etc. cu valoare juridică în sensul stabilit de Curtea de Justiție [Hotărârea din 3 februarie 1976, Manghera și alții 59/75 și Hotărârea din 20 martie 1997, Franța/Comisia C57/95 și poate fi supus interpretării Curții?
2) În caz afirmativ, [memorandumul de înțelegere] trebuie interpretat în sensul că, în vederea reducerii efectelor crizei economice prin reducerea cheltuielilor de personal, Comisia Europeană poate în mod valabil să impună adoptarea unei legi naționale prin care să fie retras dreptul unei persoane de a încasa pensia contributivă de peste 30 de ani, stabilită legal și încasată anterior legii, pentru motivul că această persoană primește salariu pentru o activitate prestată în baza contractului de muncă, diferită de cea din care a fost pensionat?
3) Memorandumul de înțelegere trebuie interpretat în sensul că, în vederea reducerii crizei economice, Comisia Europeană poate în mod valabil să impună adoptarea unei legi naționale prin care să fie retras în totalitate și sine die dreptul unei persoane de a încasa pensia contributivă de peste 30 de ani, stabilită legal și încasată anterior legii, pentru motivul că această persoană primește salariu pentru o activitate prestată în baza contractului de muncă, diferită de cea din care a fost pensionat?
4) Memorandumul in integrum și cu precădere punctul 5 litera (d) din memorandum, care se referă la reorganizarea și eficientizarea administrației publice, trebuie interpretate în sensul că, în vederea reducerii crizei economice, Comisia Europeană a impus în mod valabil adoptarea unei legi naționale care instituie interdicția cumulului pensiei cu salariul în privința funcționarilor pensionați din instituțiile publice?
5) Articolele 17, 20, 21 și 47 din cartă, articolul 6 TUE, articolul 110 TFUE, principiul securității juridice tras din dreptul comunitar și jurisprudența Curții pot fi interpretate ca opunânduse unei reglementări precum articolul 21 alineatul (2) din Legea nr. 554/2004, care pre[vede], în ipoteza încălcării principiului priorității dreptului Uniunii Europene, posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești interne pronunțate exclusiv în materia contenciosului administrativ și nu permit[e] posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești interne pronunțate în alte materii (civil, penal, comercial etc.) în ipoteza încălcării aceluiași principiu al priorității dreptului Uniunii Europene prin aceste din urmă hotărâri?
6) Articolul 6 TUE, în versiunea consolidată din 2010, se opune unei legislații a unui stat membru care condiționează plata pensiei magistraților de carieră, stabilită pe baza contribuției acestora timp de peste 30 de ani vechime în magistratură, de încetarea contractului de muncă al acestora în învățământul superior juridic?
7) Articolul 6 TUE, în versiunea consolidată din 2010, articolul 17 alineatul (1) din cartă și jurisprudența Curții se opun unei legislații care expropriază dreptul de proprietate asupra pensiei, deși a fost stabilit în baza contribuției de peste 30 de ani, iar separat, pentru activitatea universitară, magistrații au contribuit și contribuie la fondul de pensii?
8) Articolul 6 TUE, în versiunea consolidată din 2010, precum și dispozițiile articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, privind egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, și jurisprudența Curții se opun unei hotărâri date de Curtea Constituțională a unui stat membru, care, în controlul de constituționalitate a legii, stabilește că dreptul la cumulul pensiei cu salariul aparține doar persoanelor cu mandat, înlăturând astfel de la acest drept pe magistrații de carieră, cărora le este interzisă încasarea pensiei stabilite în baza contribuției personale timp de peste 30 de ani, pe motiv că au păstrat funcția didactică în învățământul superior juridic?
9) Articolul 6 TUE, în versiunea consolidată din 2010, și jurisprudența Curții se opun unei legislații care condiționează sine die plata pensiei magistraților stabilit[e] în baza contribuției de peste 30 de ani de încetarea activității universitare?
(7) Reținerile Curții
- Cu privire la prima întrebare, referitoare la competența Curții de a interpreta memorandumul de înțelegere: Memorandumul de înțelegere este concretizarea unui angajament între Uniune și un stat membru cu privire la un program economic, negociat de părți, prin care acest stat membru se angajează să respecte obiective economice stabilite în prealabil pentru a putea beneficia, sub rezerva respectării acestui angajament, de asistența financiară a Uniunii. Memorandumul de înțelegere trebuie considerat un act adoptat de instituțiile Uniunii în sensul articolului 267 TFUE, iar Curtea este competentă să îl interpreteze.
- Cu privire la a doua – a patra întrebare, referitoare la interpretarea memorandumului de înțelegere: Acest memorandum trebuie interpretat în sensul că nu impune adoptarea unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
- Cu privire la a șasea, a șaptea, a noua și a zecea întrebare, referitoare la interpretarea articolului 6 TFUE, precum și a articolelor 17, 20 și 21 din Cartă: Articolul 17 din Cartă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește un anumit prag.
- Cu privire la cea de a opta întrebare, referitoare la interpretarea articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78: Acest articol trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede pentru persoanele angajate în sectorul public interdicția cumulului pensiei nete cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
- Cu privire la cea de a cincea întrebare, referitoare la dreptul la o cale de atac efectivă și la respectarea principiilor echivalenței și efectivității: Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în împrejurări precum cele din cauza principală, ca o instanță națională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cadrul unei acțiuni de natură civilă în cazul în care această hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curte ulterior datei la care hotărârea menționată a rămas definitivă, în condițiile în care o astfel de posibilitate există în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă.
!!! Decizia Curții
Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă Curții de Apel Alba Iulia după cum urmează:
„1) Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, încheiat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, trebuie considerat un act adoptat de instituțiile Uniunii în sensul articolului 267 TFUE; Curtea este competentă să îl interpreteze.
2) Acest memorandum trebuie interpretat în sensul că nu impune adoptarea unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
3) Articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește un anumit prag.
4) Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede pentru persoanele angajate în sectorul public interdicția cumulului pensiei nete din sectorul public cu veniturile realizate din activități exercitate în cadrul instituțiilor publice dacă nivelul acesteia depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
5) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și principiile echivalenței și efectivității trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în împrejurări precum cele din cauza principală, ca o instanță națională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cadrul unei acțiuni de natură civilă în cazul în care această hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curte ulterior datei la care hotărârea menționată a rămas definitivă, în condițiile în care o astfel de posibilitate există în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă.”
Impact asupra legislației naționale
Instanțele naționale ale statelor membre se pot adresa Curții de Justiție a Uniunii Europene prin intermediul unor „întrebări preliminare” care să clarifice un anumit aspect privind dreptul Uniunii. Deciziile lor devin hotărâri sau ordonanţe motivate, de care instanţele naţionale trebuie să ţină cont în soluţionarea litigiului dar şi în cazul unor probleme identice.
Fiind o directivă a Uniunii Europene, aceasta are aplicabilitate generală pentru toate țările membre și este obligatorie de îndată ce intră în vigoare sub forma legislației naționale. De asemenea, aceasta poate fi invocată în fața instanțelor de judecată naționale în soluționarea litigiilor ce fac obiectul respectivei directive.
