Decizia 34/2016
4 minute • Miruna Casiana Dumitrașcu • 21 decembrie 2017
| 1. |
Autorul
sesizării
|
Așa cum reiese din decizia prezentã, autorul sesizãrii este reprezentat de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. |
| 2. |
Obiectul
sesizării
|
Acesta este reprezentat de o excepție de neconstituționalitate ridicatã de Traian Laurențiu Iancu cu privire la dispozițiile articolului 43 din cadrul Ordonanței de Guvern nr.121/1998, ordonanțã aprobatã prin Legea 35/1999 și care prevede cã dupã epuizarea fondului, apelului și recursului, militarul, comandantul sau șeful unitãții care a creat un prejudiciu și trebuie sã îl acopere, în cazul în care considerã cã a fost lezat într-un drept legitim se poate adresa instanței judecãtorești competente, potrivit legii. |
|
3.
|
Motivarea
Sesizării
|
In ceea ce-l privește pe autorul sesizãrii, el constatã cã prevederile legale în discuție sunt neconstituționale pentru cã aduc atingere libertãții accesului la justiție deoarece se impune obligativitatea unei jurisdicții speciale administrative. Curtea de Apel considerã cã nu este întemeiatã aceastã excepție de neconstituționalitate deoarece legea noastra fundamentalã prevede clar posibilitatea legiuitorului de a institui proceduri prealabile administrativ-jurisdicționale. Ea observã cã dreptul persoanelor vãtãmate, în cazul în care nu li s-a respectat un drept legitim, sã aleagã calea de atac în justiție, prin intermediul textului de lege criticat, nu este restricționat, fiind in conformitate cu Constituția. Bineînțeles, și dupã parcurgerea etapei administrative, legea prevede posibilitatea persoanei în cauzã de a se adresa instanțelor judecãtorești. |
| 4. |
Decizia
Curții Constituționale
|
Curtea Constituționalã a României decide, în spiritul și litera legii, cã va fi admisã aceastã excepție de neconstituționalitate și astfel, prin comunicarea cãtre Camera Deputaților, Senat, Guvern și Curtea de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, decizia va fi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I. |
| 5. |
Motivarea
deciziei
Curții Constituționale
|
Criteriul formal – Curtea Constituționalã a fost legal sesizatã și este competentã, potrivit dispozițiilor art.146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin (2), ale art.2,3,10, 29 din Legea nr.47/1992, sã soluționeze excepția de neconstituționalitate. Criteriul material – CCR, din motivarea autorului excepției de neconstituționalitate, constatã cã acesta s-a referit la alineatul 4 din cadrul articolului 21 din Constituție unde se prevede ca “Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și obligatorii”. Ordonanța Guvernului 121/1998 face referire la mai multe proceduri administrativ-jurisdicționale, recursul grațios și recurs ierarhic, acestea fiind o mãsurã de protecție care nu poate avea ca scop limitarea accesului la justiție, dar și asigurã o eventualã soluționare cu celeritate a unor litigii specifice de cãtre o jurisdicție administrativã specialã, fiind în mãsurã sã cunoascã mai bine problemele specifice și speciale ale unui domeniu de activitate care vizeazã administrația publicã. Dupã revizuirea Constituției in 2003, s-a adãugat clauza menționatã anterior. Se constatã cã decizia de imputare este un act administrativ, iar comisia de jurisdicție a imputațiilor este un organ de jurisdicție ce funcționeazã în cadrul unei instituții a administrației publice. Prin procedura utilizatã în fața comisiei de jurisdicție, justițiabilul este obligat sã parcurgã cãile de atac, una dintre ele fiind soluționatã de comisia de jurisdicție a imputațiilor, ceea ce este contrar Constituției. Sintagma “dupã epuizarea acestor cãi de atac” are ca efect transformarea posibilitãții conferite de art.31 din aceeași ordonanțã in obligativitate, încãlcându-se astfel Constituția. Justițiabilul trebuie sã aibã posibilitatea sã aleagã parcurgerea unei proceduri administrativ-jurisdicționale, nu I se poate impune sã apeleze la o jurisdicție administrativã specialã daca acesta crede cã ar fi de cuviințã sã apeleze la o instanțã judecãtoreascã competentã potrivit legii. Astfel cã dreptul justițiabilului de a se adresa instanței judecãtorești numai dupã exercitarea cãii de atac ce trebuie soluționatã de aceastã jurisdicție administrativã specialã încalcã prevederile legii fundamentale. |
