DECIZIA NR. 518/2017
5 minute • Pantaziu Magda Stefania • 13 decembrie 2017
Autorul sesizării
- Ovidiu George Bălan,
- cerand să se efectueze un control de constituționale a posteriori, pe cale de excepție, defensiv conform cu art.146 lit. d) din Constituție, precum și ale art.1 alin(2), 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992.
Obiectul sesizării
- prevederile art. 249 alin. (1) din Codul Penal din 1969 („Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă”)
- art.298 din Codul penal („Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”).
Motivarea sesizării
- dispozițiile enunțate conțin o reglementare ambiguă, care încalcă și principiul constituțional al legalității, conform căruia justiția se înfăptuiește în numele legii.
- Legea penală trebuie să fie clară și previzibilă pentru ca cei cărora li se adresează să poată să prevadă în ce condiții este atrasă răspunderea penală. În mod cert, CCR trebuie să constate că prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul normelor se înțelege îndeplinește prin încălcarea legii”.
- Mai mult, sfera situațiilor care intră sub incidența dispozițiilor art. 298 din Codul penal nu poate fi delimitată în mod obiectiv, deoarece textul de lege face referire la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ce sunt menționate în fișa postului, în cazul angajaților. Așadar, acest document cuprinde doar sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească un angajat și nu dacă îndeplinirea atribuțiilor a fost sau nu defectuoasă.
- Se încalcă art. 21 alin.(3) din Constituție, sintagma ”îndeplinire defectuoasă” fiind una ambiguă, neavând un caracter general, impersonal, astfel interpretarea și aplicarea normei se face în mod subiectiv atât din partea celui care e chemat să o respecte, cât și din partea organului competent să facă aplicarea legii.
Decizia Curții
Curtea admite excepția de neconstituționalitate și constată că art. 249 alin.(1) din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care, prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă” din cuprinsul acestora, se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”.
Motivarea deciziei
- Prin îndeplinirea unei atribuții de serviciu, se înțelege manifestarea de voință a unei persoane de a duce la bun sfârșit obligația prescrisă în contractul de muncă. Realizarea acestui demers implică realizarea unui standard subiectiv, cât și unul obiectiv. Standardul subiectiv ține de autoevaluarea acțiunilor întreprinse de acea persoană, iar standardul obiectiv face referire la actul normativ ce reglementează atribuția de serviciu. Cele două standarde coexistă, primul nu poate exceda standardul obiectiv. Pe cale de consecință, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii a unor prescripții implicite, nedeterminate la nivel normativ. CCR a reținut că, chiar dacă anumite acțiuni, ce însoțesc exercitarea unei atribuții de serviciu, se poate baza pe o anumită cutumă, iar aceasta nu se poate circumscrie, fără încălcarea principiului legalității incriminării, standardului obiectiv ce trebuie avut în vedere în determinarea faptei penale.
- Curtea a observat că doctrina a apreciat că prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” se înțelege îndeplinirea făcută în alt mod decât cel prezentat în actele normative, iar defectuozitatea în îndeplinire se poate regăsi în conținutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condițiile de efectuare etc.
- CCR a constatat că neîndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară (legi și ordonanțe ale Guvernului). Adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
- Legiuitorul trebuie să țină seama de principiul conform căruia incriminarea unei fapte trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio”, în ceea ce privește exercitarea competenței de legiferare în materie penală. Prin acest principiu se înțelege, în sens larg, scopul urmărit de legiuitor prin legislația penală este acela de a apăra ordinea de drept, iar în sens restrâns, este acela de a apăra valori sociale.
- Noua lege penală extinde foarte mult sfera de aplicare a infracțiunii de neglijență în serviciu. Reglementarea în vigoare a acestei infracțiuni permite încadrarea în conținutul său a oricărei fapte săvârșite din culpă, dacă s-a adus atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.
- „Vătămarea drepturilor sau intereselor legitime” presupune afectarea, lezarea unei persoane fizice sau juridice în dorința acesteia de a-și satisface un drept ocrotit de lege. S-a reținut că vătămarea intereselor legale ale unei persoane presupune orice încălcare, orice atingere, fie ea fizică, morală sau materială, adusă intereselor protejate de Constituție și de legile în vigoare, potrivit Declarației Universale a Drepturilor Omului.
