⬅ ÎNAPOI

Despre crime, acte ratate și alți demoni – studiu de caz „Cu sânge rece”, Truman Capote

acte ratate

Cred mult în sonoritățile lucrurilor. Cred că are mare importanță felul cum sună un cuvânt, o vorbă, o formulă de adresare, un titlu de carte sau o replică de agățat. Zic asta pentru că, în mod mai mult sau mai puțin conștient, când am început articolul ăsta, am simțit nevoia să-i dau titlul pe care i l-am dat, pe baza unei trimiteri semi-conștiente la cartea lui Marquez.

Nu pretind că voi explora aici domeniul demonicului din oameni – orice ar însemna asta, dar am zis că aspectul merită menționat, având în vedere că are mare legătură cu noțiunea de forță de sugestie, cu care a jonglat destul de mult unul dintre tipii despre care am ales să scriu – Freud

Sex, guns and rock & roll

Vreau să arăt de ce e atât de interesant unul dintre conceptele de bază ale autorului, și anume actul ratat sau Freudian slip, și cum se regăsește acesta atât la nivelul comportamentului sexual, cât și la nivelul comportamentului criminal

E relativ cunoscut faptul că Freud vedea reprezentări falice în multe dintre comportamentele sau fanteziile oamenilor, s-au făcut atâtea glume și meme-uri despre ele; dar cum se aplică toate astea asupra comportamentului criminal? Există vreo legătură? Mergem și aici pe sex, guns and rock & roll? Instinctul sexual este focarul tuturor instinctelor, după cum sugera Schopenhauer, și un fel de cauză primă, o direcție dominantă, cum părea să susțină chiar Freud? 

Am ales să realizez un studiu de caz plecând de la romanul american Cu sânge rece al lui Truman Capote, roman bazat pe un caz real și care include el însuși un succint studiu criminologic extrem de relevant în sensul ăsta. 

Ce sunt actele ratate?

Actele ratate, numite și Freudian slips, sunt erori de vorbire, de limbaj, de comportament care dezvăluie mult mai mult despre cel care le comite decât ar părea la prima vedere, datorită asociațiilor pe care le presupun. Freud remarcă în a sa Introducere în psihanaliză că aceste asociații sunt adesea noțiuni care au sensuri diametral opuse. Tocmai pe opoziția lor se bazează asociația pe care o facem, fără să ne dăm seama, între ele. Mai multe exemple din viața de zi cu zi se găsesc în lucrarea Psihopatologia vieții cotidiene.

Fan al lui Freud? Găsești toate operele sale, cu reducere, aici.

Disclaimer :) 

Ca un mic disclaimer, aș vrea să precizez că mă voi raporta mai degrabă la sensul larg al conceptului de act ratat – acțiune care înseamnă și exprimă, în profunzime, mai mult decât ne dăm seama la prima vedere. E o acțiune echivocă ce poate reprezenta baza unui limbaj controlat conștient numai pe jumătate. Nu caut să ating rigoarea prin scrierea asta, ci mai degrabă regăsirea unui concept în contexte de idei care îi sunt numai în aparență străine.

Actul ratat Signorelli

Unul dintre cele mai cunoscute acte ratate pe care le-a discutat Freud este legat de pictorul Signorelli. Neputându-și aminti numele pictorului Luca Signorelli, Freud l-a înlocuit fără șă-și dea seama cu numele altor doi pictori italieni renascentiști, Boticelli, respectiv Boltraffio, și a căutat să arate că în spatele acestui act ratat a stat un întreg proces asociativ.

Actele ratate în cadrul comportamentului sexual

Freud și-a dezvaluit analiza actelor ratate în Psihopatologia vieții cotidiene. Într-un exemplu, el observă o gafă făcută de o domnișoară X cu privire la un bărbat, domnul Y. I s-a părut destul de ciudat că domnișoara X a vorbit cu căldură de domnul Y, având în vedere că anterior își exprimase indiferența și disprețul față de el. I really never had anything against him, a spus ea. I never gave him the chance to cuptivate my acquaintance. Interogând-o pe femeie, Freud a aflat că aceasta avea o relație amoroasă cu dl Y. Din aceasta, el a ajuns la concluzia că ea voia, conștient, să spună „cultivate”, în timp ce gândirea ei inconștientă spunea „captivate”. Prin a spune „cuptivate”, o combinație dintre cele două, domnișoara X practic și-a și trădat gândul ascuns, și nici nu a reușit să-l ascundă până la capăt.

Astfel, vedem cum atracția sexuală se exprima pe sine într-un mod care depășea puterile limbajului, alterându-l subconștient și deturnându-l de la sensul pe care i-l dădea conștientul.

Crimele fără motiv – Cu sânge rece, Truman Capote

Poveste

Romanul redă evenimentele prin care trec (inspirată din fapte reale, petrecute în SUA în secolul trecut) doi bărbați care ucid cu brutalitate o familie înstărită, cu doi copii, fără vreun motiv aparent.

Implicații criminologice și psihanalitice

Romanul include un succint studiu criminologic cu privire la semnificația crimelor care sunt, aparent, fără sens, un studiu care se referă la o violență extremă, fie că e fantezistă, observată în realitate sau trăită cu adevărat de către copil, se acordă cu ipoteza psihanalitică, după care expunerea copilului la stimuli copleșitori, înainte ca el să-i poată domina, e strâns legată de defectele timpurii în formarea individualității sale și de gravele tulburări interioare în controlul impulsurilor

Această violență este considerată, pe baza unui demers etiologic semi-determinist, e considerată fundamentul îndepărtat al acțiunii, de care acțiunea este legată printr-o cauzalitate alambicată și subtilă. Violența extremă trecută este, la nivel inconștient și simbloc, realitatea căreia i se răspunde prin crimă.

Cititorul află, ca exemplificare a acestei teorii, că unul dintre protagoniștii acțiunii suferise o copilărie marcată de numeroase abuzuri din partea celor în a căror grijă se aflase (de ex., crescuse într-o mânăstire unde călugărițele îl umileau și băteau constant, creându-i un sentiment de neputință și de frustrare care și-a găsit expresia mai târziu).

Concluzii

Se poate astfel înțelege diferența dintre mobilul/motivul unei crime, de natură relativ inteligibilă convențional, pe de o parte, și semnificația crimei, care ține de universul de semnificații subiective, uneori patologice, alteori pur și simplu crude sau violente, ale autorului faptei. Mai mult decât un roman polițist, Cu sânge rece e o carte despre limbaj și expresie, despre violența care, oricât ar fi deconstruită psihologic și analizată sau explicată, nu își găsește justificarea.

Sursă photo: mentatdgt

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.