Est. 2012 1 1

Despre școlarizarea la domiciliu – Cauza Wunderlich v. Germania

5 minute • GeorgianaC • 13 ianuarie 2019


Situația de fapt
În data de 10 ianuarie 2019 a fost publicată decizia în cauza Wunderlich v. Germania, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a abordat din nou problema școlarizării la domiciliu prin prisma articolului 8 a Convenției Europene a Drepturilor Omului (Convenția), conform căruia:
    1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
   2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.
Aplicanții, cetățeni germani, au refuzat să își înscrie cei patru copii la școală, dorind să le ofere educație la domiciliu, lucru care este interzis prin lege în Germania. Ca urmare a intervenției Autorității pentru educație, Aplicanții au fost obligați la plata unor amenzi, atât ca urmare a lipsei copiilor de la școală, cât și pentru lovirea uneia dintre fiicele minore.
În urma investigațiilor, Autoritatea pentru educație a decis că, datorită faptului că minorii nu avea în mod regulat contact cu persoane exterioare familiei, aceștia trăiau într-o lume paralelă, care nu le permitea să deprindă aptitudinile necesare pentru ca ulterior să se integreze în societate. Mai mult decât atât, nu existau dovezi că minorii primeau o educație suficientă în cadrul familiei.
Având în vedere refuzul repetat al părinților de a trimite copiii la școală, instanța a decis că cei patru copii vor trece în grija Oficiului pentru minori în ceea ce privește educația, retrăgând parțial autoritatea părintească.
În perioada următoare, atât părinții, cât și copiii au refuzat în mod repetat să colaboreze cu Oficiul pentru minori, motiv pentru care copiii au fost plasați într-un orfelinat timp de trei săptămâni, ulterior fiind înapoiați părinților, care au acceptat să îi înscrie la școală. După un an, minorii au fost din nou retrași de la școală, ceea ce a condus la o nouă intervenție a autorităților în acest caz.
Decizia Curtii
Curtea a decis că, în acest caz, nu a existat o încălcare a Articolului 8 din Convenție din următoarele motive:

  1. În primul rând, Curtea a menționat că în acest caz problematica școlarizării la domiciliu este subsidiară, având în vedere faptul că a mai fost analizată în alte cauze (Curtea a afirmat, în trecut, că statul are dreptul să stabilească obiectivele de educație în raport cu nevoile și resursele sale.)
  2. În acest caz, se analizează dacă măsurile luate de stat au fost proporționale, având în vedere riscul la care erau supuși minorii.
  3. Curtea a notat că problema privea protecția unui minor de la o măsură care putea să-i pună în pericol dezvoltarea, ceea ce înseamnă că marja de apreciere a statului este mai vastă.
  4. Curtea a decis că măsura de a retrage parțial autoritatea părintească a fost proporțională, având în vedere scopul urmărit, anume integrarea în societate a minorilor prin participarea la ore de curs.
  5. În cazul de față, autoritățile nu aveau dovezi clare că minorii primeau o educație solidă în cadrul familiei și că aveau posibilitatea să socializeze în afara acesteia, într-o manieră potrivită vârstei lor. Statul nu este tras la răspundere când are motive suficiente de îngrijorare cu privire la starea unor minori, sau cu privire la relația acestora cu familia, chiar dacă ulteior se demonstrează că motivele nu eru întemeiate. Mai mult decât atât, în acest caz lipsa dovezilor privind educația adecvată a minorilor s-a datorat faptului că părinții nu au vrut să coopereze cu autoritățile.
  6. În cele din urmă, în ceea ce privește plasarea minorilor în orfelinat, aceasta a fost pe o perioadă suficient de scurtă de timp încît să fie considerată proporțională cu scopul urmărit.

Legislația națională
În România, problematica este reglementată prin Metodologia-cadru privind școlarizarea la domiciliu, respectiv înființarea de grupe/clase în spitale.
Conform acesteia,

Beneficiază de școlarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată, copiii/elevii/tinerii nedeplasabili, cu boli cronice, cu sau fără alte deficiențe asociate, și elevii aflați în stare de convalescență de lungă durată, după afecțiuni/traumatisme care au necesitat sau nu intervenții chirurgicale, tratamente spitalicești etc.

Rezultă de aici că și în România, școlarizarea la domiciliu este permisă doar în cazuri speciale și doar pentru o perioadă limitată de timp.
 
 
Bibliografie
https://www.crosswalk.com/family/homeschool/european-court-rules-german-home-school-ban-okay-1429877.html
http://www.adfmedia.org/files/WunderlichJudgment.pdf
https://www.dw.com/en/european-court-rules-against-german-homeschooling-family/a-47021333?fbclid=IwAR3UrQXUJAl7SQYJR16BpbTQMccYq2jC8rsBIzOSLxGcfYGR9g9RxOalGbM
https://hslda.org/content/hs/international/germany/konrad_decision.pdf
https://isjgorj.ro/wp-content/uploads/2018/03/Ordinul-MENCS-50862016-privind-scolarizarea-la-domiciliu.pdf
https://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *