5 minute • Bianca Vîlsănescu • 09 noiembrie 2018
DEVIN, numele unui oraş bulgar, poate fi înregistrat ca marcă a Uniunii pentru ape minerale
Numele geografic rămâne disponibil pentru terţi nu doar pentru o utilizare descriptivă, precum promovarea turismului în acest oraş, ci şi ca semn distinctiv în cazul existenţei unui „motiv întemeiat” şi în lipsa unui risc de confuzie
În luna ianuarie 2011, societatea Devin AD a obţinut înregistrarea mărcii Uniunii Europene verbale DEVIN pentru băuturi nealcoolice la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).
În iulie 2014, Haskovo Chamber of Commerce and Industry (Camera de comerţ şi industrie din Haskovo, Bulgaria), a formulat la EUIPO o cerere de anulare a mărcii contestate.
Prin decizia din 2 decembrie 2016, EUIPO a constatat în esență că oraşul Devin din Bulgaria este cunoscut de marele public bulgar şi de o parte considerabilă de consumatori din ţările vecine precum Grecia şi România în special ca o staţiune termală celebră şi că numele acestui oraş este asociat de mediile interesate cu categoria de produse acoperite de marca contestată, îndeosebi ape minerale. EUIPO a declarat, în consecinţă, nulitatea în totalitate a mărcii contestate.
Devin a sesizat Tribunalul Uniunii Europene pentru a obţine anularea deciziei EUIPO.
Prin hotărârea de astăzi, Tribunalul anulează decizia EUIPO.
Tribunalul subliniază de la început că, pentru consumatorul bulgar, chiar dacă acesta recunoaşte termenul „devin” ca un nume geografic, este prea puţin plauzibil ca marca DEVIN să nu fi dobândit în Bulgaria cel puţin un caracter distinctiv normal, fără a se pronunţa asupra renumelui său.
Referitor la consumatorul mediu grec şi român, Tribunalul constată că existenţa unui „profil turistic neneglijabil pe internet” în sine nu este suficientă pentru a demonstra cunoaşterea unui oraş mic de către publicul relevant în străinătate. În continuare, faptul că oraşul Devin are o „infrastructură turistică considerabilă” nu permite să se tragă concluzia că un astfel de consumator ar putea avea cunoştinţă de oraş dincolo de frontiere sau să stabilească o legătură directă cu acesta.
Tribunalul subliniază că EUIPO, dat fiind că s-a concentrat în mod greşit asupra turiştilor străini, în special cei greci şi români care vizitează Bulgaria sau Devin, nu a luat în considerare întreg publicul relevant constituit din consumatorul mediu din Uniune, în special din statele membre menţionate. În această privinţă, Tribunalul consideră că respectivul consumator mediu de ape minerale şi de băuturi din Uniune nu se bucură de o înaltă specializare în geografie sau în turism şi că nu există niciun element de probă specific care să permită să se demonstreze că acesta percepe termenul „devin” ca un loc geografic în Bulgaria.
Referitor la disponibilitatea numelui geografic pentru terţi, Tribunalul constată că, potrivit legislaţiei şi jurisprudenţei, o utilizare descriptivă a numelui „Devin” în vederea promovării oraşului ca destinaţie turistică rămâne permisă şi că marca contestată nu poate deci să constituie un obstacol în calea eforturilor economice depuse pentru dezvoltarea reputaţiei oraşului Devin pentru apele sale termale dincolo de frontierele Bulgariei.
Tribunalul aminteşte totodată că dreptul Uniunii prevede, în chiar definiţia dreptului exclusiv conferit de o marcă, măsuri de protecţie destinate prezervării intereselor terţilor. Pe de o parte, protecţia funcţiei de indicaţie a originii mărcii nu acoperă utilizarea sa pentru produse (sau servicii) identice sau similare şi impune existenţa unui risc de confuzie în percepţia publicului pertinent, care este unul prezumat în cazul unei duble identităţi a semnelor şi a produselor. Pe de altă parte, protecţia funcţiei de publicitate a mărcii renumite acoperă şi produsele nesimilare, dar impune existenţa unui risc de diluţie sau de parazitism şi, în plus, nu vizează utilizările care au un „motiv întemeiat”. În speţă, numele oraşului Devin rămâne, aşadar, disponibil pentru terţi nu doar pentru o utilizare descriptivă, cum este promovarea turismului în acest oraş, ci şi ca semn distinctiv în cazul existenţei unui „motiv întemeiat” şi în lipsa unui risc de confuzie.
Interesul general de a păstra disponibilitatea unui nume geografic precum cel al oraşului termal Devin poate astfel să fie protejat datorită permisiunii de a se recurge la utilizări descriptive ale unor astfel de nume şi datorită măsurilor de protecţie care limitează dreptul exclusiv al titularului mărcii contestate, fără a fi necesară anularea acestei mărci. În opinia Tribunalului, tocmai acest echilibru necesar între drepturile titularilor şi interesele terţilor este cel care permite înregistrarea unor mărci care provin dintr-un nume geografic eponim, precum mărcile Uniunii Europene verbale VITTEL şi EVIAN, cu anumite condiţii.
Tribunalul concluzionează că EUIPO nu a demonstrat existenţa unui grad suficient de recunoaştere a oraşului Devin de către consumatorul mediu din Uniune, în special cel grec sau român. Partea consumatorilor din Uniune care cunoaşte oraşul Devin trebuie să fie considerată infimă. Rezultă de aici că EUIPO a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a concluzionat că, pentru consumatorul mediu din ţările vecine Bulgariei, mai precis Grecia şi România, precum şi pentru consumatorul mediu din toate celelalte state membre ale Uniunii, marca contestată descrie o provenienţă geografică.
Bibliografie:
https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7052/fr/
https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2018-10/cp180162ro.pdf
