concubin

Decizia nr. 562/2017

3 minute • Andreea Banu • 25 octombrie 2017


Numărul deciziei  562/2017
Cuvinte cheie Codul de procedură penală, dreptul unei persoane de a refuza să dea declarații în calitate de martor, relații asemănătoare celor dintre soți
Autorul sesizării Iovan Scripcariu
Obiectul sesizării Dispozițiile art art. 117 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Codul de procedură penală referitoare la persoanele care au dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martor
Motivarea sesizării Autorul susține, în esență, că distincția realizată între persoanele enumerate în cuprinsul art. 117 alin. (1) din Codul de procedură penală și concubini este nejustificată și contrară rațiunii legiuitorului atunci când a instituit, pentru anumite persoane, privilegiul de a refuza să dea declarații în calitate de martor. Susține, totodată, că reglementarea privilegiului de a nu da declarații în calitate de martor doar în cazul soților sau foștilor soți, fără ca acest drept să fie recunoscut și în cazul concubinului, reprezintă o gravă încălcare a egalității cetățenilor în fața legii.
Decizia Curții Curtea admite excepția de neconstituționalitate și constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) din Codul de procedură penală care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare celor dintre soți este neconstituțională (adica recunoaste acest drept chiar si concubinului).
Motivarea deciziei Curtea observă că persoana care are cu suspectul/inculpatul o relație asemănătoare acelora dintre soți – fără a fi oficializată – nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, potrivit doctrinei, din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urma în cauza partenerului lor creează aceleași posibile probleme în cuplu ori aceleași îndoieli justificate asupra sincerității declarației, ca în cazul soțului legitim.
Curtea constată că dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii – din perspectiva lipsei de corelare cu dispozițiile art. 119 din Codul de procedură penală raportat la definiția legală a membrului de familie stabilită prin art. 177 din Codul penal – fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.
Reținând că standardul de protecție oferit de dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de jurisprudența instanței europene este unul minimal, Legea fundamentală sau jurisprudența Curții Constituționale putând oferi un standard mai ridicat de protecție a drepturilor fundamentale, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție și art. 53 din Convenție, Curtea constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, în cazul în care conviețuiesc ori nu mai conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul, este neconstituțională, întrucât aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii raportat la art. 26 alin. (1) referitor la viața familială, din Legea fundamentală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *