⬅ ÎNAPOI

Drepturile de autor: tips & tricks și best practices introductive

drepturi de autor tips & trickspexels-andrea-piacquadio-3808904

Au participat la scrierea acestui articol:Diana Albu, Adriana Pavel.

Dacă primul sezon din seria bani din IDEI – YouTube a reprezentat o introducere asupra mărcilor aka brand-urilor pe înțelesul tuturor, fiind un ghid pentru a ne folosi creativitatea în scopul de a face bani din idei, și a ne proteja apoi afacerea, noul sezon are ca focus drepturile de autor.

În cele ce urmează vom analiza aceste drepturi atât din perspectiva autorilor, cât și a persoanelor care le folosesc. Vom vedea care sunt consecințele încălcării lor, best practices și ce putem face pentru a le proteja.

Best practices

În continuare, vom analiza care sunt cele mai bune practici în ceea ce privește drepturile de autor, cum ar trebui procedat în situația în care dorim să folosim o creație al cărei autor e cunoscut, dar și ce se întâmplă într-o situație contrară, când nu respectăm drepturile de autor.

Ce ne spune legea

Legea nr. 8/1996, republicată, aduce clarificări și indicații cu privire la protejarea drepturilor de autor, dar și despre ce este (ne)permis atunci când ne raportăm la opera altuia. Astfel, înțelegem încă din primul articol că dreptul de autor este recunoscut și garantat pentru orice opere literare, artistice, științifice și nu numai. Și mai important – trebuie să reținem că dreptul de autor protejează produsul indiferent dacă a fost făcut public sau dacă este nefinalizat ori chiar în stadiu incipient, accentuându-se ideea că opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată prin “simplul fapt al realizării ei”.

Legea de mai sus, in articolul 7, ne prezintă o listă în care regăsim tipurile de conținut protejat de dreptul de autorul, listă în care regăsim operele fotografice, cele audio-video, versuri, compoziții muzicale, operele de artă plastică ori grafică și multe altele, lista nefiind una exhaustivă.

De asemenea, ni se oferă exemple de lucruri ce nu beneficiază de protecția legală a dreptului de autor – mare atenție către proaspeții antreprenori vizionari, cum ar fi ideile sau conceptele, textele oficiale de natură legislativă, executivă, judiciară, administrativă, alături de traducerile sale, știrile și informațiile de presă, simbolurile oficiale ale unui stat, simple date și fapte, dar și mijloacele de plată.

Există acțiuni referitoare la o anumită operă pe care doar autorul (sau o persoană care a obținut acordul expres al acestuia) le poate întreprinde, dintre care: distribuirea operei, reproducerea acesteia, închirierea ori împrumutul ei, radiodifuzarea operei, realizarea de opere derivate, dar și altele regăsite în articolul 13 al Legii nr.8/1996.

Important de reținut este cât durează protecția pentru drepturile de autor. Astfel, în România, protecția unor astfel de drepturi este pe durata întregii vieți a autorului și se prelungește cu încă 70 de ani, în cazul în care acesta are moștenitori.

Totuși, regăsim și câteva acțiuni pe care le putem întreprinde fără acordul prealabil al autorului, dacă respectăm următoarele condiții:

  • Opera trebuie să fi fost publicată
  • Trebuie să acționăm conform bunelor uzanțe
  • Nu trebuie să exploatăm excesiv opera respectivă
  • Nu trebuie aduse prejudicii autorului sau titularilor drepturilor de autor.

Așadar, ne sunt permise, printre altele, următoarele acțiuni:

  • Utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică, ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică lungimea citatului;
  • Utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
  • Reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;

Asta de mai sus o regăsești sub denumirea de ”fair use”.

Important este că, deși aceste acțiuni ne sunt permise, suntem obligați să menționăm sursa și numele autorului, cu excepția situației în care acest lucru se dovedește imposibil, iar, mai mult decât atât, în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură, trebuie să precizăm și locul unde se găsește originalul.

Pentru a vedea aplicația practică a acestor dispoziții legislative, următorul articol surprinde un studiu de caz recent, analizând cine este răspunzător pentru încălcarea drepturilor de autor, și oferă în încheiere sa un scurt ghid de bune practici pe partea de conținut din domeniul creativ.

Cum procedăm în concret?

Dacă vrem să preluăm o fotografie din stockphoto trebuie să îndeplinim 3 condiții – menționarea autorului, numelui operei și precizarea sursei respective. Un exemplu de așa DA este următorul:

”Poză de Fotis Fotopoulos, de pe Unsplash

Mai multe informații cu privire la utilizarea corectă a imaginilor sau frazelor fără a încălca drepturile de autor pot fi accesate în articolul Fair use în România. Când putem folosi poze, imagini, fraze fără să încălcăm drepturile de autor? .

Ce se întâmplă totuși dacă nu respectăm aceste condiții?

Luând un caz ipotetic- unul din colaboratorii unui site ce publică materiale juridice oferă blogului grafica sa, introducând-o în articol, iar ulterior se află că acel design nu îi aparține, ci este o copie evidentă a unei opere deja existente, iar acordul prealabil nu a fost cerut.

În acest caz, nu ar trebui să ne surprindă dacă se va primi o notificare sau dacă vor fi chemați în judecată pentru încălcarea dreptului de autor aka pentru copyright infringement.

Notificarea este una dintre modalitățile în care se poate acționa, dar nu este o procedură obligatorie, astfel încât, dacă va fi aleasă cea de-a doua opțiune, notificarea prealabilă poate să lipsească. Conținutul unei notificări trebuie să însumeze argumentări, alături de temeiul legal, pentru faptele care prejudiciază, deci trebuie explicat, în fapt, în ce fel au fost încălcate drepturile respective.

Demersurile litigioase reprezintă opțiunea al cărei rezultat scontat este ca instanța să hotărască interzicerea inculpatului de a utiliza opera respectivă, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Procedura negocierii, dar și cea a chemării în judecată este similară cu procedura protejării mărcii, a cărei analiză o puteți vedea în articolul Avem o marcă. Ce facem cu ea? Cum îți protejezi marca de alții?

Ce reprezintă copyright infringement? Well, copyright infringement se manifestă atunci când cineva folosește opera altcuiva fără acordul autorului sau al organului de gestiune (distincție pe care o vom trata într-un episod ulterior).

Cazul Walt Disney

O situație inedită în ceea ce privește durata de viață a drepturilor de autor se întâmplă în Statele Unite, în cazul lui Walt Disney, creatorul arhicunoscutelor personaje Disney precum Mickey Mouse, Daffy Duck și multe altele. Desigur, avem de luat în calcul o diferență considerabilă în ceea ce privește legislația protecției drepturilor de autor între cele două țări, însă situația creată ne poate ajuta în a ne crea o imagine de ansamblu. Avem totuși o similaritate în ceea ce privește cadrul legislativ al celor două țări, anume faptul că drepturile de autor au o durată de viață finită.

În SUA însă, a fost frecvent modificată durata de protecție a drepturilor de autor. Primele creații de succes ale Walt Disney, Steamboat Willie și Snow White, au fost guvernate de Copyright Act of 1909, ce le asigurau autorului o protecție de 28 de ani, cu posibilitatea de a se prelungi cu încă 28, după 56 de ani opera intrând în domeniul public. Astfel, prima creație originală Walt Disney, anume Mickey Mouse, respectiv Steamboat Willie, apărută în 1928, ar fi intrat în domeniul public în 1984 dacă s-ar fi aflat sub actul din 1909. Însă înainte de împlinirea acestui termen, Congresul a adoptat the Copyright Act of 1976, ce extindea durata de viață a drepturilor de autor la 75 de ani, astfel că drepturile de autor pentru Mickey Mouse au fost extinse până în 2004. Apoi din nou, în 1998, Congresul a adoptat Sonny Bono Copyright Term Extension Act, numit de alții și “Mickey Mouse Protection Act”, din cauza eforturilor de lobby ale companiei Walt Disney. Această extensie avea rolul de a prelungi durata de viață a drepturilor de autor cu încă 20 de ani.

Cel mai recent act legislativ este Digital Millennium Copyright Act, aflat în vigoare din 1998 până în prezent, ce implementează în cuprinsul său două tratate ale Organizației Internaționale de Proprietate Intelectuală. Acesta prevede o durată și mai îndelungată de protecție a drepturilor de autor: 95 de ani pentru opere al căror creator le-a realizat în cadrul jobului său sau a fost angajat pentru a le crea, respectiv 120 de ani pentru creații proprii.

Cei de la Walt Disney se bucură de o putere destul de mare asupra aparatului legislativ, astfel încât au reușit să modifice legislația pentru a se bucura cât mai mult de protecția drepturilor de autor. Astfel, abia recent primul desen Walt Disney a intrat în domeniul public, iar Steamboat Willie și, implicit, Mickey Mouse vor intra abia în anul 2024, corespunzător legislației actuale.

Creațiile ce datează înainte de 1925 au început să fie disponibile tuturor, încetând drepturile de autor asupra acestora. În acest sens, există și în afara sferei Disney câteva opere notabile aflate în prezent în domeniul public, precum ar fi câteva creații ale lui Aldous Huxley, “The Pilgrim” (Charlie Chaplin) și “Felix, the cat”.

Ce pot face companiile cu un buget mai mare?

Pentru companiile cu un buget mai mare există însă o soluție ce le poate garanta protecția asupra creațiilor lor pe termen ”teoretic” nelimitat. Am învățat din episoadele anterioare că singurul drept de proprietate intelectuală perpetuu este marca, așa că acestea pot opta pentru înregistrarea ca marcă a personajului pentru care doresc drepturi de autor nelimitate. În episodul Ce este o marcă și ce poate fi înregistrat ca marcă am văzut că putem înregistra ca marcă de la nume de persoane, litere și cifre, până la elemente figurative, sunete înregistrate și chiar culori (cum este posibil acest lucru? răspunsul îl găsiți în articolul de mai sus). Singura condiție esențială privind obiectul ce poate constitui o marcă este distingerea produselor și serviciilor întreprinderii în cauză, după cum ne spune articolul 2 al Legii nr. 84/1998.

Concluzie

În contextul actualităților zilelor noastre în care informațiile sunt doar la un click distanță și totul este ușor accesibil, poate părea că să iei o fotografie de pe internet și să o folosești într-un articol sau o postare pur și simplu este un gest inofensiv. Ei bine, putem spune că drepturile de autor sunt un teren minat și sunt foarte ușor de încălcat, consecințele fiind mult mai mari decât fapta în sine. Însă aceste situații sunt la fel de simplu de evitat prin respectarea unor bune practici și cunoașterea legislației.

Acesta este de altfel și rolul acestui nou sezon, de a aduce drepturile de autor pe înțelesul tuturor și de a oferi tips&tricks pentru a evita toate evenimentele neplăcute ce pot apărea, dar și pentru a ne putea proteja propriile drepturi. Așa că stay tuned pentru următoarele episoade pentru a afla mai multe informații utile în ceea ce privește proprietatea intelectuală și cum putem să obținem the best out of it.

Fotografie de Andrea Piacquadio pe Pexels

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.