După 4 ani la Drept și ce a însemnat să termini o facultate în pandemie
7 minute • Andreea Bisca • 04 noiembrie 2020
Back in business…
Mi-a fost dor să scriu pe blog, mai ales în anul 4 de facultate. Aș fi făcut orice altceva în afară de citit cărți juridice, ca să-mi iau gândul de la faptul că în câteva luni urma să susțin examenul de licență.
În acest articol, care reprezintă un sequel al poveștii mele de după primul an de facultate, o să împărtășesc cu voi ce a însemnat pentru mine experiența studenției la Drept – UniBuc și ce aș face dacă aș putea să mă întorc în timp și să aleg din nou.
Începutul sfârșitului
1 octombrie 2019. Anul 4 de facultate începea în forță. Deja aveam discuții cu colegii despre licență și despre cât de stresante vor fi lunile ce vor urma. Aceste conversații mă nelinișteau teribil pentru că eu nu voiam să văd anul 4 ca pe un balaur cu 3 capete care vine după noi, studenții, să ne nimicească. În schimb, îl vedeam ca pe o nouă etapă a vieții noastre, fără de care nu ne-am fi putut îndeplini visul de a deveni juriști. Chiar îmi doream să mă bucur de această perioadă, nu să o simt ca pe o corvoadă. Dacă stau să mă gândesc, de fapt, nu anul 4 a fost cel mai greu din facultate, ci anul 3. În acel an volumul de învățat a fost imens la toate materiile și nu mai mergea să înveți mai mult în sesiune, ca în ceilalți ani.
Anul începuse binișor, profesorii empatizau cu studenții, într-o oarecare măsură și înțelegeau că prioritățile noastre erau altele, la momentul respectiv. Asta până în momentul sesiunii, când surprizele s-au ținut lanț (de parcă nu avusesem destule atacuri de panică în 4 ani de facultate). Nu pot intra în detalii, dar cred că pe generația 2020 s-a răzbunat karma, cumva, însă nu știu pe cine am supărat noi atât de tare.
Pandemic edition
În martie a început pandemia și s-a trecut la școală online. Atunci am devenit o generație cobai, iar finalul celor 4 ani de facultate a fost unul foarte trist. Școala online era un fiasco total. Nu cred că cineva putea să se concentreze la ore la fel de bine cum o făcea într-o sală de clasă. Până la urmă, cum ai putea face acest lucru din confortul casei tale? Oricât ne-am dori, școala online nu poate să simuleze solemnitatea unui curs într-un amfiteatru. Deși orele s-au desfășurat cum trebuie, profesorii ne pregăteau examene imposibile, temându-se de fraudarea lor.
Sesiunea din timpul pandemiei a fost cea mai stresantă din toți cei 4 ani de facultate. După ce s-a terminat cu licența, singurul lucru la care mă puteam gândi este că am nevoie de o pauză mentală. Nu voiam să mai aud de cărți de drept, de învățat, de citit vreun articol din vreun cod. Nu am înțeles nici până astăzi de ce se pornea de la premisa că pe studenți izolarea și statul în casă nu îi afectează în niciun fel la nivel emoțional. Din contră, părea că toată lumea are impresia că noi stăteam toată ziua cu nasul în cărți, învățând non-stop.
C’est fini…
Din fericire, examenul de licență a fost organizat față în față. A fost foarte greu să stăm cu masca pe față 4 ore în condiții de examen, însă aproape toți am obținut rezultate bune. A fost un an dificil pentru toată lumea și sper ca alte generații de studenți să nu mai treacă prin ce am trecut noi. Acest stres puternic resimțit spre final m-a făcut să îmi dau seama că nu mai puteam da randamentul pe care mi-l doream. Am decis să iau un an de pauză de la orice profesie juridică și să mă înscriu doar la master.
Cu toate astea, anul acesta pandemic m-a făcut să-mi dau seama cât sunt de pasionată de Drept. Și cât de mult îmi doresc să profesez în domeniu. Toate dificultățile întâmpinate m-au făcut să mă ambiționez și mai tare. Sunt sigură că îmi voi reface puterile curând și voi reveni în forță pentru a susține examenul de admitere în profesie. Pasiunea mea pentru dreptul penal m-a făcut să îmi îndrept toată energia către accederea în profesia de procuror.
De la vis la realitate
Acest articol nu are aceeași tentă pozitivă ca cel pe care l-am scris după primul an de Drept. De ce? Pentru că 4 ani în această facultate te maturizează enorm. Te transformă dintr-un adolescent rătăcit, care nu e sigur pe alegerea făcută cu privire la facultate, într-un adult responsabil. Te fac să nu mai vezi lumea într-o maniera idilică.
Sunt foarte mulți absolvenți care nu știu încotro să o apuce după ce termină facultatea, deoarece nu toți își doresc să devină avocați, magistrați sau notari. Eu sunt printre cei norocoși, care și-au dat seama pe ce drum vor să meargă. Poate că ar fi binevenită o campanie în facultate care să promoveze și alte oportunități de angajare pe care studenții le au după terminarea facultății.
Pot spune că nu regret nicio secundă alegerea făcută, de a urma facultatea de Drept. Dacă m-aș întoarce în timp sunt sigură că aș alege tot UniBuc, în ciuda tuturor minusurilor pe care le-am observat în cei 4 ani. Am întâlnit profesori extraordinari în această facultate, pe care nu îi întâlnești și la privat și, datorită lor, nu regret alegerea făcută.
Nu eu am ales Dreptul, el m-a ales pe mine
Am o personalitate dinamică, îmi place să lucrez cu oamenii, îmi place să citesc, să mă informez, să fac planuri, să am ideile proprii și să mi le expun, să conving oamenii să gândească la fel ca mine, sunt ambițioasă și perfecționistă și nu cred că o altă facultate mi-ar fi pus toate aceste trăsături de caracter – pozitive sau nu – în valoare.
Apropo, pun pariu că nu știați că, în timpul liber, sunt instructor de dans. Da, exact… instructor de dans. Care își dorește să devină procuror pe viitor. Chiar sunt tare curioasă cum se vor îmbina aceste 2 pasiuni ale mele și în anii ce vor urma. Pe perioada facultății, s-au completat perfect. Tot stresul acumulat la facultate era transformat în bucurie prin coregrafii pe care le făceam. Eu la dans nu renunț, deci…va trebui să le fac cumva să meargă împreună în continuare.
În încheiere, îi încurajez pe toți adolescenții care cochetează cu ideea de a urma facultatea de Drept să nu renunțe la acest vis. Să tragă tare, să învețe pe parcursul celor 4 ani constant și să fie cât mai activi la cursuri și seminare. În cazul meu, o bună parte dintre informații se asimilau mult mai ușor dacă, înainte de le citi din cărți și coduri, le auzeam și înțelegeam la prelegerile profesorilor. Așa cum am susținut și în celelalte articole ale mele legate de viața din facultate, este foarte important să mergeți la cursuri și seminare, mai ales dacă sunteți studenți la zi. La orele noastre, uneori, participau mai mulți studenți de la învățământ la distanță, decât cei de la învățământ cu frecvență. Care credeți că acum sunt mai câștigați? Exact…
