pexels julia m cameron 4145347 1 scaled 1

Educația pe online, înregistrările audio-video și GDPR: cine, ce poate să înregistreze ora de pe online?

14 minute • Ana-Maria Udriste • 09 octombrie 2020


În articolul de aici, Asociația VedemJust afirmă că o declarație dată pe proprie răspundere, prin care părinții declară, cunoscând prevederile Codului Penal cu privire la falsul în declarații, faptul că nu vor înregistra și disemina orele la care elevii participă ”pă online”. Și revenim la subiectul nostru: cine și cum poate să înregistreze ora de pe online?

Declarația o regăsim mai jos:

Asociația afirmă că această declarație ar trebui semnată, cu următoarele precizări: ” ÎN CONCLUZIE: legea prevede că nu se poate înregistra fără acordul profesorului nicio lecție, indiferent că aceasta are loc în sala de clasă față în față sau online. Scopul acestei interdicții este să se protejeze demnitatea profesorului și elevilor, datele lor personale (chipul și numele) și domiciliul, ca aspect al vieții private. Or, legea e făcută să fie respectată. De aceea, este indicat să fie semnate declarația solicitată de Ministerul Educației.”

Eu voi scrie de ce NU trebuie semnată:

  • legile sunt obligatorii pentru toată lumea, la fel ca și ordinul acesta. Prin urmare, o simplă declarație prin care persoana respective ia aminte de respectivul ordin este mai mult decât suficientă. De fapt, nici nu ar trebui să existe o asemenea declarație pentru că este ca și cum am spune că ”Eu, Ana-Maria Udriște, declar că o să respect legea”. Serios? Nu asta ar trebui să fac?
  • VeDem Just afirmă că ”Ne îndoim, de altfel, că în fiecare dimineață părinții stau la cafea cu Monitorul Oficial deschis pentru a se informa cu privire la noile reglementări.” La fel și eu ma îndoiesc că părinții stau cu codul penal în brațe și știu ce este cu falsul în declarații. Așa cum pot citi un articol din codul penal, așa puteau citi foarte bine și metodologia respective, că e scurtă.
  • Cum spunea și avocatul Virgil Bărbulescu, ”cum poți săvârși fals în declarații când îți asumi niște obligații”. Pentru cititori, falsul în declarații presupune ”declararea falsă a adevărului”, adică a unei situații de fapt, nu a unei obligații. Nu o spun eu, ci art. 326 din Codul Penal.
  • Cum poate un elev fără capacitate deplină de exercițiu (6 ani!) să semneze această declarație? Zic și eu, că am învățat că răspundem juridic pe la 18 ani, cu mici excepții.

Din punct de vedere GDPR, că tot a fost invocat de această Asociație VeDem Just, securitatea datelor nu înseamnă să îl oblig pe celălalt să semneze o declarație (sub sancțiune de fals!) că nu va înregistra orele.

Dimpotrivă, operatorul de date (școala) va trebui să ia toate măsurile necesare pentru ca acele ore online să nu poată fi înregistrate și partajate ulterior. Pentru că acest lucru este imposibil (că poți filma cu telefonul monitorul, de exemplu), este de datoria ta ca școală să te îndrepți apoi împotriva persoanelor care au făcut publice acele informații și să te judeci.  

Dacă GDPR-ul ar funcționa pe bază de declarații pe proprie răspundere, mutând pisica în curtea vecinului (adică a persoanei vizate) cu o declarație, serios că aș termina implementările mai repede, pentru că mi-aș pune clienții să dea mai departe declarații și bașca.

În concluzie, nu există niciun temei legal pentru ca acea declarație să fie semnată, ba mai mult, față de anumite persoane nici nu poate produce efecte.

În concluzie partea a doua, informați-vă din surse sigure.


În contextul pandemiei COVID-19 este foarte important ca tot ceea ce înseamnă elemente de securitate și date personale să fie foarte bine protejate, mai ales că am trecut pe repede înainte în digitalizare și interacțiunea cu tehnologia, indiferent că am vrut sau nu. Și pentru că ne aflăm în fața unor situații noi, când e mai greu să-ți iei notițe, se pune întrebarea: cine poate să înregistreze ora de pe online? Elevul, profesor sau niciunul?

Odată cu începerea școlilor în septembrie 2020, ne-am aflat în situația în care majoritatea acestor instituții de învățământ a trebuit să înceapă cursurile în maniera online, fie total, fie hibrid. De asemenea, având în vedere ultimele evenimente recente, în care numărul de cazuri cu SarS CoV-2 a tot crescut, tot mai multe școli ajung să funcționeze doar pe online, de multe ori la cererea părinților.

Se ridică în acest context mai multe semne de întrebare cu privire la legalitatea înregistrărilor audio video din timpul orelor online precum și limitele până la care pot merge atât profesorii, cât și elevii în ceea ce privește înregistrarea acestor cursuri. Că doar mai bine să le avem la îndemână, nu?

Poate un student sau elev să înregistreze ora pe online la care participă?

Potrivit art. 14 din Metodologia-cadru privind desfășurarea activităților didactice prin intermediul tehnologiei și al internetului, precum și pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, aprobată prin Ordinul nr. 5545/2020 al MEC, regăsim anumite prevederi interesante, respectiv:

Elevul nu înregistrează activitatea desfășurată în mediul online, în conformitate cu legislația privind protecția datelor cu caracter personal, conform prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679, precum și ale art. 4 alin. (4) din prezenta metodologie.

După cum putem observa obligația de a nu înregistra o activitate desfășurată în mediul online aparține doar elevului, nu și altor persoane care iau parte la actul de învățământ cum ar fi profesorii. Dar doar teoretic, că ne vom contrazice pe urmă.

De asemenea, metodologia face referire la interdicția de a înregistra aceste ore în condițiile în care vorbim de prelucrarea datelor personale. Dar oare situația în care un elev dorește să înregistreze respectiva activitate online pentru scopul său personal se circumscrie unei prelucrări a datelor personale conform GDPR?

Dacă eu ca elev vreau să înregistrez o activitate la care particip online pentru ca ulterior să o reascult, am voie să fac acest lucru?

Răspunsul este da.

Potrivit preambului (18) din GDPR, pe care nimeni nu îl bagă în seamă pentru că este la început, ”Prezentul regulament nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către o persoană fizică în cadrul unei activități exclusiv personale sau domestice și care, prin urmare, nu are legătură cu o activitate profesională sau comercială. Activitățile personale sau domestice ar putea include corespondența și repertoriul de adrese sau activitățile din cadrul rețelelor sociale și activitățile online desfășurate în contextul respectivelor activități. Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică operatorilor sau persoanelor împuternicite de operatori care furnizează mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal pentru astfel de activități personale sau domestice.

Prin urmare ar trebui să mergem ulterior la articolul 4 alineatul 4 din prezenta metodologie la care am făcut referire un pic mai sus. Culmea, aceasta nu vine să aducă mai multă lumină acestui caz însă spune care sunt categoriile de date personale care intră în prelucrare conform GDPR, respectiv:

Problema care există în cazul de față este că această prelucrare se referă din punct de vedere al operatorului, adică al instituției de învățământ, iar nu din punct de vedere al persoanei vizate, respectiv al elevului.

Având în vedere că activitatea pe care o realizează un elev în cadrul cursurilor pe online nu este o activitate profesională sau comercială, ea nu intră în definiția de aplicare a GDPR. Așadar ne aflăm în fața unei prime contradicții.

Desigur că vom putea argumenta că din moment ce legea este lege, ea trebuie respectată. Însă în momentul în care referința este prost înțeleasă de la bun început, atunci când mergem la trimiterea oficială din GDPR vom putea observa cu nonșalanță că un elev poate înregistra pentru uzul propriu domestic cursurile online.

Dacă respectivul elev dorește să facă orice altceva cu respectivele înregistrări, cum ar fi să le pună pe anumite platforme sociale, să le dea mai departe către niște prieteni să construiască o carte pe marginea lor sau orice altă metodă prin care se încalcă fie drepturile de autor, fie există o prelucrare a datelor personale care depășește cadrul domestic atunci da, am putea spune că un elev nu poate să înregistreze activitățile online în aceste scopuri.

Cel mai probabil a existat o scăpare la nivelul reglementării naționale în momentul în care a fost concepută, legiuitorul nefăcând distincție între operator, persoană împuternicită, persoana vizată și domeniul de aplicare.

În plus, dacă un elev dorește să folosească înregistrarea activității pe online față de un profesor pentru a raporta mai departe un comportament neadecvat sau aplicarea unei sancțiuni fără fundament, o poate face fără a se pune problema de GDPR. Asta pentru că GDPR nu înseamnă că nu îți mai poți exercita drepturile tale legale.

Cu ce rămânem de aici? Da, elevii nu pot înregistra activitățile pe online (nici prin print-screen sau orice altă metodă) pentru a face din ele o activitate comercială sau a le pune într-o manieră publică pe rețelele sociale sau alte grupuri publice, mai ales că de multe ori vom putea aduce în discuție inclusiv drepturile de autor ale profesorului respectiv, având în vedere că vorbim despre o activitate de creație.

Cu toate acestea, rămân la opinia că aceste acțiuni pot fi înregistrate pentru uzul personal al elevului, care le va putea folosi ulterior pentru pregătirea examenelor și a testelor, exact ca în maniera ”luării notițelor” într-o sală de curs în format fizic.

Într-un asemenea caz nu se aplică nici decizia CEDO Antovic and Mirkovic v Montenegro, deoarece nu este vorba despre o supravegheree la locul de muncă făcută de angajatori față de profesori, ci despre o obligație legală care le revine profesorilor în temeiul pandemiei COVID-19, temeiul pentru prelucrarea acestor date personale fiind chiar legea, așa cum bine ne indică articolul 4 alin. (3) din mai sus amintita Metodologie:

Prelucrarea, de către unitatea de învățământ, a datelor cu caracter personal ale participanților la activitățile desfășurate prin intermediul tehnologiei și al internetului se realizează în vederea îndeplinirii obligației legale care revine unității de învățământ de asigurare a dreptului la învățătură, prin garantarea accesului și a desfășurării efective a procesului educațional în cazul în care procesul educațional nu se poate derula față în față, conform prevederilor legale în vigoare. ministrul educației și cercetării emite prezentul ordin.”

Ergo, un student poate să înregistreze ora pe online la care participă, pentru a o revedea atunci când dorește.

Poate un profesor să înregistreze ora pe online la care participă?

Interesant totodată este că de cealaltă parte a baricadei nu avem o asemenea reglementare în mod expres, respectiv nu avem în mod concret o obligație din partea profesorului să nu înregistreze respectiva oră de pe online.

Asta înseamnă că practic în acest moment profesorul poate să înregistreze toți elevii care participă la o activitate pe o online bineînțeles prelucrând datele personale în conformitate cu GDPR, conform articolului 4 din respectiva metodologie.

Totuși, se impune o nuanțare: potrivit articolului 7 alin. (1) ”Datele cu caracter personal prevăzute la art. 4 alin. (4) sunt prelucrate exclusiv în scopul derulării activității didactice.

Așadar, un profesor sau o unitate de învățământ poate înregistra respectivele activități dacă poate demonstra că această înregistrare este necesară pentru derularea activității didactice, cum ar fi, spre exemplu, pentru evaluarea participanților în catalog sau pentru aplicarea unor sancțiuni disciplinare.

Cu toate acestea, profesorii nu pot folosi respectivele înregistrări în orice alt scop. Astfel, să faci print-screen și să pui pe grupurile de părinți captura sau în rețelele sociale, cu ideea de a ”mustra” elevii sau de a ”oferi un exemplu”, este complet interzis. Chiar și în cadrul activităților față în față (sau jumătate – jumătate), profesorul respectiv nu poate face poze sau filmulețe elevilor pentru ca apoi să le divulge mai departe în mediul online.

Problema care apare în acest context este dată de ceilalți participanți, pasivi, care nu sunt persoane vizate cuprinse de metodologie, întrucât nu sunt nici elevi, nici profesori. Este vorba de acele persoane care pot apărea la un moment dat în cadrul înregistrărilor, dar care participă la actul educațional (părinți, prieteni, tutore) în mod involuntar, pentru că se află lângă elev sau în fundalul acestuia (mai ales că majoritatea părinților lucrează de acasă în această perioadă și este greu să găsești un spațiu dedicat complet orelor de educație online pentru copil).

În asemenea caz, este în responsabilitatea instituției de învățământ să lărgească, în cadrul notei de informare obligatorii, persoanele vizate pentru a include și aceste ”apariții”. Bineînțeles că nu vom putea obține din partea acestora un consimțământ, întrucât este practic imposibil, însă unitățile de învățământ ar trebui să fie conștiente că vor prelucra în fapt mai multe date personale deecât prevede cadrul legal.

Teoretic, profesorii pot să înregistreze ora pe online dacă pot demonstra că este necesar pentru îndeplinirea activității didactice. Se pune oare ca dovadă la condica de prezență? De asemenea, dat fiind că un comportament neadecvat al unui elev, chiar și la o oră pe online, poate fi sancționat, putem merge cu raționamentul mai departe și să afirmăm că un profesor poate să înregistreze ora pe online pentru a avea o dovadă atunci când aplică sancțiunea.

Absurdistan: nimeni nu poate înregistra nimic, de fapt

Cu toate acestea, avem o dispoziție care se bate cap în cap ca tehnică legislativă, respectiv articolul 4 alin. (5) care prevede: ”Ca măsură de protecție a datelor cu caracter personal, prelucrate cu ocazia utilizării aplicațiilor/platformelor educaționale informatice, se interzice înregistrarea activităților desfășurate online.”

Securitatea protecției datelor trebuie să fie efectivă – să prevezi într-un act normativ că nu se vor înregistra nu înseamnă că ai implementat măsuri de siguranță și securitate. NU poți muta patalamaua și răspunderea pentru securitate în sarcina participanților la un act, care beneficiază de acel serviciu, ci este de datoria ta ca operator de date cu caracter personal să implementezi aceste măsuri.

Ce trebuie să facă școlile?

Unitățile de învățământ sunt obligate, în primul rând, să facă o notă de informare către elevi (sau către responsabilii legali ai acestora – părinți, tutore) prin care să îi informeze despre prelucrarea datelor personale conform art. 13 din GDPR.

Acestă informare este distinctă de: (a) termenii și condițiile platformei educaționale și (b) nota de informare oferită de platforma educațională.

Spre exemplu, dacă folosești Google Classroom, Google vine cu o serie de termeni & condiții și notă de informare a sa, adică a Google. Tu ca școală trebuie să ai un document separat de notă de informare.

Să implementezi măsuri tehnice și de securitate relevante la un nivel decent, respectiv:

  • adrese de e-mail dedicate pentru fiecare elev sau student (nu, nu folosim conturile de e-mail ale părinților și nici adrese de yahoo personale) – unitățile de învățământ ar trebui să aibă domenii independente, ale lor. Dacă acest lucru nu este posibil, autentificarea elevilor ar trebui să se facă pe bază de username și parolă unice, generate de unitatea de învățământ la nivel de identificator unic
  • autentificare în doi factori
  • posibilitatea închiderii camerei de la dispozitiv la cererea persoanei vizate
  • protejarea datelor personale ale elevilor și studenților măcar la un nivel minimal (să nu dăm drumul cataloagelor electronice pe online și nu, nu putem poze / video cu înregistrările din timpul orelor pe grupurile de Facebook / Whatsapp)
  • să nu comunice datele personale prin intermediul grupurilor de Whatsapp ale părinților sau ale profesorilor

Poză de Julia M Cameron pe Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *