Evadarea
9 minute • Enache Radu • 14 decembrie 2017
Ați avut vreo curiozitate in ceea ce privește ,,Evadarea” sau ați întâmpinat vreo sintagmă neclară precum ,,Înlesnirea evadării”?
Dacă da, articolul de mai jos are rolul de a ilustra însemnătatea acestora.
Obiectul infracțiunii:
a)Obiect juridic special
Relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției și respectarea stării legale de reținere sau deținere;
b)Obiect material – nu are in formă tip;
Subiecții infracțiunii:
a)Subiectul activ:
-Autor poate fi suspectului, inculpatul reținut/ arestat preventiv sau condamnatul;
–Coautoratul nu este posibil;
-Complicitatea morală este posibilă sub forma încurajării în mod repetat a făptuitorului să sfârșească infracțiunea.
b) Subiectul pasiv – Statul;
Locul și timpul săvârșirii infracțiunii:
a) evadarea se realizează din locurile special amenajate pentru reținerea sau deținerea persoanelor arestate preventiv sau condamnate;
b) in ceea ce privește timpul săvârșirii infracțiunii, evadarea se comite in timp ce persoana de află în stare de reținere sau deținere.
Situația premisă – constă în preexistența unei stări privative de libertate, ca urmare a reținerii, arestării preventive ori a executării pedepsei cu închisoarea sau detențiunea pe viață.
Latura obiectivă:
a) Elementul material
-Evadarea suspectului, inculpatului ori a condamnatului din starea legala de privare de libertate;
– Neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate pa locul de deținere;
– Părăsirea, fără autorizație, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deținere.
b) Urmarea imediată – starea de pericol pentru înfăptuirea justiției;
c) Legătura de cauzalitate – rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă – fapta este incriminată atunci când se săvârșește cu intenție directă sau intenție indirectă.
Varianta agravantă – evadarea săvârșită prin folosire de violențe sau arme.
Formele infracțiunii:
– actele premergătoare sunt posibile, dar neincriminate;
– tentativa este posibilă și incriminată;
– nu are caracter continuu;
– nu poate fi săvârșită in formă continuată.
Sancțiuni:
-evadarea din starea legală de reținere se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani;
– iar când evadarea este folosită prin folosire de violențe sau arme se pedeapsa cu închisoarea se majorează pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani;
– dacă evadatul se afla în stare de reținere sau arest preventiv, infracțiunea de evadare va fi reținută în concura real cu infracțiunea pentru care persoana fusese privată de libertate;
Aspecte procesuale:
– acțiunea penală pentru infracțiunea de evadare de pune în mișcare din oficiu;
– în conformitate cu articolul 521 alin. (2) lit. b) C.proc.pen., în cazul în care o persoană a evadat, se va aplica procedurii darii în urmărire.
Obiectul infracțiunii:
a)Obiectul juridic special
Relațiile sociale cu privire la înfăptuirea justiției și respectarea stării legale de reținere sau deținere;
b)Obiect material
– există, însă doar în contextul variantei agravante prin folosirea de violențe, se arme sau de substanțe narcotice sau paralizante, obiectul material va fi corpul persoanei ori bunul împotriva căruia sunt folosite aceste mijloace.
Subiecții infracțiunii:
a)Subiectul activ – autorul poate fi orice persoane care are capacitate penală, cu excepția celui care evadează; în cazul variante, fapta se servește de persoana care avea îndatorirea de a păzi pe cel care a evadat;
– participația penală este posibilă in toate formele: coautorat, complicitate sau instigare.
b)Subiectul pasiv – Statul.
Locul și timpul săvârșirii infracțiunii:
– locul săvârșirii infracțiunii nu prezintă relevanță pentru existența acesteia;
– infracțiunea se comite în timpul cât o persoană se află in stare de reținere sau deținere.
Situația premisă: – constă în preexistența unei stări legale de reținere sau deținere in care se află o altă persoană.
Latura obiectivă:
a)Element material– ajutorul material sau moral dat suspectului, inculpatului sau condamnatului.
– actele de ajutorare trebuie sa fie anterioare dau concomitente evadării;
b)Urmarea imediată– starea de pericol pentru înfăptuirea justiției;
c)Legătura de cauzalitate- rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă – fapta este incriminată atunci când se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, însă nu interesează sub aspectul existenței infracțiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârșită.
Variante agravante:
– Înlesnirea evadării săvârșită prin folosire de violențe, de arme, substanțe narcotice sau paralizante;
– Înlesnirea evadării a două sau mai multor persoane in aceeași împrejurare;
-Înlesnirea evadării unei persoane reținute sau arestate pentru o infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mare;
– Înlesnirea evadării săvârșită de o persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat.
Formele infracțiunii:
– tentativa este posibilă și incriminată, cu excepția formei atenuante;
– nu poate fi săvârșită in formă continuată.
Sancțiuni:
– pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani în cazul înlesnirii prin orice mijloace;
– pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani in cazul înlesnirii evadării prin folosire de violențe, arme, substanțe narcotice sau paralizante;
– pentru varianta agravată a săvârșirii înlesnirii de către persoana care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel reținut sau deținut, pedeapsa se majorează cu o treime;
– pentru varianta atenuantă a înlesnirii evadării, săvârșită din culpă, de către persoană care avea îndatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Aspecte procesuale:
– acțiunea penală pentru infracțiune de evadare se pune in mișcare din oficiu;
– urmărirea penală și judecata sunt supuse regulilor comune privind competența.
- Varianta atenuantă – înlesnirea evadării din culpă (ușurință sau neglijență) săvârșită de cel care avea îndatorirea de a-l păzi pe evadat.
Evadarea
,,Evadarea” este principiul reglementat juridic in cadrul art.285, Titlul IV din Noul Codul Penal, Partea specială cu scopul de a realiza ocrotirea activității de înfăptuire a justiției. Astfel, evadare este infracțiunea ce constă în fapta persoanei aflate in stare legala de reținere, arest preventiv sau deținere in vederea executării unei pedepse privative de libertate, de a se sustrage de sub supravegherea si paza la care este supusă.
Art. 285 NCP:
(1) Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.(2) Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(3) Se consideră evadare:a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere.(4) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
- neprezentarea nejustificată la locul de deținere din momentul expirării perioadei in care condamnatul s-a aflat in mod licit în stare de libertate;
- părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deținere.
•Variantă agravantă
Constituie variantă agravantă a infracțiunii evadarea săvârșită prin folosirea de violente și de arme, potrivit art. 258 alin. (2), infracțiunea de loviri sau alte violențe este absorbită de infracțiunea de evadare.
Pedeapsa pentru varianta agravată prevăzută de alin. (2), aceluiași articol din NCP: ,, închisoarea de la 1 la 5 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.”
După cum arată alin. 5 al art. 285 Cod penal, tentativa la această infracțiune se pedepsește.
Înlesnirea evadării
Este reglementată in cadrul articolului 286 al Noului Cod Penal și constituie complicitate distinctă de infracțiunea evadării datorită gravității sale.
Infracțiunea de înlesnire a evadării se poate prezenta și sub forma culpei, potrtivit art. 286 alin. (4), reglementare ce se adresează celui ce avea îndatorirea de a îl păzi pe evadat.
Varianta agravantă
▪Se reglementează în art. 286 alin. (2) situațiile ce au drept pedeapsa închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi:
- lit. a) Înlesnirea evadării săvârșită prin folosire de violențe, de arme, substanțe narcotice sau paralizante;
- Art. 286 alin (2) lit. b) prevede înlesnirea evadării a două sau mai multe persoane în aceeași împrejurare. Astfel, nu este esențial pentru reținerea acestei variante agravate ca toate persoanele ajutate sa fi reușit să evadeze;
- Înlesnirea evadării unei persoane reținute sau arestate pentru o infracțiune sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață ori cu pedeapsa închisorii de 10 ani sau mai mult. (art. 286 alin.2 lit. c din NCP)
- Alin 3 aceluiași articol: Înlesnirea evadării săvârșită de o persoană care avea îndatorirea de a îl păzi pe cel care a evadat, iar pedeapsa se calculează in regim special, majorând-se, in general, cu o treime;
Varianta atenuantă
▪Reglementată de art. 286 alin. 4 cuprinde înlesnirea evadării din culpă (ușurință sau neglijență) săvârșită de cel care avea îndatorirea de a îl păzi pe evadat, fiind pedepsită cu închisoare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și 2 ani.
Bibliografie
- Noul Cod Penal
- Evadarea. Drept Penal. Partea Speciala. Editura C.H Beck, Mihail Udroiu
- Evadarea și înlesnirea evadării. Partea specială. A.- R. Trandafir
