Expertiza grafoscopică a semnăturii
4 minute • Laura Diaconescu • 11 noiembrie 2017
Expertiza criminalistică a scrisului- numită și grafoscopie sau expertiză grafică- este una dintre cele mai importante ramuri ale criminalisticii și are ca obiect de activitate identificarea autorului unui scris necunoscut.
⇒ Reglementare
Expertiza grafoscopică este reglementată în:
- art. 116-127, Capitolul II, Titlul III Partea generală a Noului Cod de Procedură Penală;
- art. 64 Noul Cod de Procedură Penală;
- art. 330- 340 Noul Cod de Procedură Civilă.
⇒ Semnătura
O componentă esențială a grafismului unei persoane este semnătura.
Prin semnătură se înțelege imaginea grafică a numelui, produsă în urma unei execuții personale a titularului respectiv, prin care atestă că este autorul unui act sau că aprobă conținutul acestuia.
Expertiza constă în stabilirea faptului dacă un text sau o semnătură au fost realizate de către persoana nominalizată în actul respectiv și identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură care s-au dovedit că nu aparțin titularului sau provin de la autori necunoscuți sau cu nume fictive.
Expertiza grafoscopică parcurge niște etape specifice procesului general de identificare:
- cercetarea prealabilă a materialelor trimise spre expertize;
- analizarea separată a caracteristicilor grafice ale fiecărui scris în parte;
- examinarea comparativă a caracteristicilor scrisului în litigiu și a celui cu autor necunoscut, finalizând cercetarea comparativă prin aprecierea constatărilor făcute și formularea concluziei.
♦ Cercetarea prealabilă
Cercetarea prealabilă are un caracter auxiliar și o structură compactă, implicând operațiuni ce țin de întocmirea actului procesual prin care este învestit expertul, cercetarea împrejurărilor pricinei pentru care s-a solicitat expertiza precum și analizarea de ansamblu a materialelor.
Conform art. 330 NCPC:
Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți.
♦ Analiza separată a caracteristicilor textelor
În faza analizei separate, scrisul în litigiu este supus examinării, atât la nivel general, cât și la nivel particular, identificând caracteristicile acestuia, urmând ca în continuare, acestea să fie confruntate și corelate în etapa următoare.
Caracteristicile identificatoare ale semnăturii sunt următoarele:
- Topografia
Reprezintă modul de amplasare a scrisului în pagină. Semnătura poate fi poziționată diferit față de text. În cazurile când poziționarea nu este comună poate fi reținută în cursul examinărilor comparative.
- Alcătuirea semnăturii
Poate fi literală, neliterală sau mixtă, după cum reproduce sau nu numele titularului.
- Trăsăturile liniei de bază
Reprezintă trăsătura imaginară ce unește părțile inferioare ale tuturor elementelor ce alcătuiesc semnătura.
♦ Examinarea comparativă a caracteristicilor
În următoarea fază se procedează la compararea caracteristicilor scrisului în litigiu și scrisului model în comparație. Se confruntă datele consemnate și se efectuează măsurători grafometrice pe parcursul unor procedee demonstrative. Așadar, în continuare se pun în aplicare o serie de demonstrații concrete care, cu ajutorul unor instrumente de specialitate( instrumente optice: lupe, microscoape, instrumente de măsurat etc) se vor evidenția acele deosebiri și asemănări.
Formularea de constatări și concluzii este menită a pune capăt cercetării comparative și a oferi o soluție cauzei, însă nu decurge automat în acest caz. Scrisul de mână este influențat de numeroși factori, fiind imposibil de reprodus cu exactitate. Astfel, elementele grafice sunt valorificate mai întâi în încercarea de a desprinde aceste trăsături ieșite din comun ale scrierii, care sunt proprii numai unei anumite persoane, evaluate ulterior și apoi restrânse pentru concluzionare.
Oricâte trăsături commune ar avea două înscrisuri, acestea nu pot fi considerate ca fiind executate de către același scriptor, iar întotdeauna concluzia trebuie să decurgă din combinația tuturor caracteristicilor generale și speciale.
Expertul este cel care își aduce aportul majoritar în această ultimă fază a cercetării criminalistice a scrierii, întrucât rezolvarea cauzei constituie responsabilitatea acestuia, formulând în acest sens o concluzie categorică, pozitivă sau negativă sau o concluzie probabilă ori declarându-se în imposibilitate de a rezolva problema prin formula „nu se poate stabili”.
