Falsul material în înscrisuri oficiale
5 minute • Raul Kando • 09 iunie 2018
Falsul material în înscrisuri oficiale
(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin.(1), săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice.
(4) Tentativa se pedepsește.
În privința OBIECTULUI JURIDIC, putem spune că încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor oficiale are de suferit. Fără aceasta, circuitul civil este el însuși unul incert.
OBIECTUL MATERIAL este posibil, dar nu obligatoriu. Astfel, este și logic ca în modalitatea alterării, înscrisul preexistent să reprezinte obiect material al infracțiunii. În varianta contrafacerii, daca forțăm un pic nota, putem afirma că un tipizat (al unei diplome sau al unui contract standard) ar reprezenta obiect material, în alte situații acesta neexistând. Nicidecum hârtia sau cerneala cu care se scrie nu este obiect material, cel mult fiind materiale utilizate la comiterea infracțiunii.
De o reală importanță este condiția ca înscrisul să fie unul OFICIAL. Conform art. 178 al.(2) CP, oficial este acel înscris care emană sau aparține unei autorități publice, instituții publice, persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri proprietate publică ori de la persoane care exercită un serviciu de interes public. Oficiale sunt atât înscrisurile primare, cât și duplicatele ori fotocopiile legalizate sau certificate. De asemenea, chiar alin. (3) ne spune că sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice (bilete de tren, metrou, tichete de acces la spectacole susținute de autorități publice, etc.).
SUBIECȚII INFRACȚIUNII sunt împărțiți în subiect activ și subiect pasiv.
- Subiectul activ poate fi orice persoana în cazul variantei prevăzute de alin.(1), pe când la alin.(2) este îndeplinită condiția tipicității dacă subiectul activ este un functionar public. Participația penală este posibilă sub toate formele, cu mențiunea că la coautorat toți subiecții activi trebuie să fie funcționari publici în cadrul variantei agravate de la alin.(2). Complicii și instigatorii trebuie să aibă cunoștință de calitatea de funcționar public al autorului pentru a răspunde pentru varianta agravata, în caz contrar răspunderea fiind atrasă pentru varianta tip.
- Subiectul pasiv principal este autoritatea sau instituția căreia i se atribuie actul fals. Subiect activ eventual se poate constitui persoana fizică sau juridică ale cărei interese au fost lezate de înscrisul fals.
SITUAȚIA PREMISĂ este dată de acea împrejurare sau stare de fapt sau de drept ce face necesară întocmirea acelui înscris, iar în modalitatea alterării trebuie să preexiste un înscris oficial asupra căruia se intervine.
LATURA OBIECTIVĂ este reprezentată de cele trei componente tipice: elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.
- Elementul material se poate realiza prin două modalități alternative, cu mențiunea că realizarea ambelor cu același prilej asupra aceluiași înscris nu duce la reținerea a doua infracțiuni distincte sau în concurs. Astfel, contrafacerea reprezintă imitarea, reproducerea sau plăsmuirea unui scris sau subscris (act de vanzare a unui imobil încheiat în formă autentică la notar, diplomă de absolvire a facultății, semnătură), iar alterarea este modificarea, denaturarea sau transformarea, de regulă prin ștersături, adăugiri, transformări de litere, cuvinte, ori semne.
- Urmarea imediată este dată de starea de pericol și neîncredere a cetățenilor în înscrisurile oficiale și în circuitul civil.
- Legătura de cauzalitate rezultă din comiterea infracțiunii. Astfel, între acțiunea efectivă și starea de pericol trebuie să existe o legătură neîntreruptă.
LATURA SUBIECTIVĂ are o relevanță specială, infracțiunea putând fi comisă atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.
În cadrul acestei reglementări, tentativa se pedepsește. Se poate considera o infracțiune în formă tentată, atât în situația în care toate mijloacele sunt pregătite, se inițiază acțiunea, dar nu este dusă la sfârșit, cât și în cazul în care falsul rezultat este unul grosolan, incapabil să “păcălească” pe cineva, producerea de rezultate fiind, practic, imposibilă pentru că ceea ce se apără este încrederea publică. Nu are relevanță la reținerea acestei infracțiuni dacă înscrisul a fost sau nu utilizat sau introdus în circuitul civil, pentru că o astfel de folosire atrage după sine reținerea în concurs real și a infracțiunii de uz de fals, dar este necesar ca înscrisul să aibă capacitatea de a produce consecințe juridice.
Concluzionând aspectele privitoare la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de articolul 320 Cod Penal, se observă că în structura acestei reglementări există o variantă tip la primul alineat și o variantă agravată în alineatul secund. De asemenea, sancțiunile pentru comiterea acestei fapte variază în funcție de gravitatea considerată de legiuitor, pentru varianta tip având o sancțiune de la 6 luni la 3 ani, iar pentru varianta agravată pedeapsa fiind de la un an la 5 ani, cumulativ cu interzicerea exercitării unor drepturi. De menționat este și aspectul de procedură conform căruia urmărirea penală se pune în mișcare din oficiu, iar competența de soluționare îi aparține judecătoriei.
Bibliografie:
Legea nr. 286 din 2009 privind Codul Penal
Legea nr. 187 din 2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286 din 2009
Drept penal – Parea specială II – V. Cioclei, C. Rotaru, A.-R. Trandafir
Un răspuns