Fiducia
13 minute • Laura Diaconescu • 11 noiembrie 2017
Conform art. 773 NCC:
Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.
Fiducia este reglementată de art. 773- 791 Noul Cod Civil.
⊗ Caracteristici
› este o operațiune juridică care implică existența a trei părți ( constituitor, fiduciar și beneficiar) sau a cel puțin două sau mai multe persoane;
› poate fi constituită doar cu un scop determinat;
› caracter complex;
› are ca obiect exclusiv drepuri și obligații patrimoniale.
⊗ Izvoarele fiduciei
Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea trebuie să fie expresă.
⊗ Părțile contractului de fiducie
a). Constituitorul
Orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie.
Constituitorul este acea persoană care transferă drepturile reale, de creanță, garanții sau alte drepturi patrimoniale către fiduciar, pentru ca acesta să le exercite cu un anumit scop, în folosul unui beneficiar.
Constituitorul trebuie să aibă capacitate juridică, respectiv capacitate deplină de exercițiu.
b). Fiduciarul
Fiduciarul este acea persoană către care se face transferul de drepturi reale, de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale de către constituitor și care are obligația de a le exercita/administra cu un scop determinat în folosul beneficiarului.
Pot avea calitate de fiduciari în acest contract numai instituțiile de credit, societățile de investiții și administrare a investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare lega înființate.
De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici și avocații, indiferent de forma de exercitare a profesiei.
c). Beneficiarul
Beneficiarul este acea persoană fizică sau juridică care va primi beneficiul produs de bunurile ce alcătuiesc masa patrimonială fiduciară și uneori chiar bunurile ce fac obiectul fiduciei.
Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terță persoană.
Acesta nu este parte în contractul de fiducie așa cum sunt constituitorul și fiduciarul, acesta nefiind decât un terț în înțelesul dreptului obligațiilor. Din momentul încheierii contractului de fiducie, beneficiarul dobândește un drept de creanță împotriva fiduciarului, însă în ipoteza în care fiducia a fost încheiată cu scopul de a-i transmite beneficiarului un anumit bun, acesta va dobândi dreptul de a-l revendica.
⊗ Conținutul contractului de fiducie
Contractul de fiducie trebuie să menționeze, sub sancțiunea nulității absolute:
- Drepturile reale, drepturile de creanță, garanțiile și orice alte drepturi patrimoniale transferate;
- Durata trasferului, care nu poate depăși 33 de ani începând de la data încheierii sale;
- Identitatea constituitorului sau a constituitorilor;
- Identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor;
- Identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puțin regulile care permit determinarea acestora;
- Scopul fiduciei și întinderea puterilor de administrare și de dispoziție ale fiduciarului ori ale fiduciarilor.
⊗ Forma fiduciei
Potrivit art. 774 alin 1 Codul civil:
Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică.
Astfel, indiferent dacă bunurile sunt mobile sau imobile, fiducia, fiind un act juridic solemn poate fi constituită doar prin act autentic.
Așadar, fiducia nu poate fi dedusă, neexistând posibilitatea ca aceasta să fie prezumată. ( art. 774 alin 1: Ea trebuie să fie expresă).
Pe lângă cerința formei autentice, Codul civil prevede și o altă condiție de formă, de natură fiscală.
Potrivit art. 780:
Sub sancțiunea nulității absolute, contractul de fiducie și modificările sale trebuie să fie înregistrate la cererea fiduciarului, în termen de o lună, de la data încheierii acestuia, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.
De asemenea, atunci când în masa patrimonială fiduciară sunt cuprinse drepturi reale imobiliare, acestea vor fi înregistrate, în condițiile prevăzute de lege, sub aceași sancțiune la compartimentul de specialitate al autorității administraței publice.
Pe lângă cele 2 cerințe, Codul civil mai stabilește și o condiție de opozabilitate față de terți, respectiv înscrierea în Arhiva Electtronică de Garanții Reale Mobiliare.
Odată încheiat contractul de fiducie, în forma și condițiile impuse de lege, acesta va produce efecte între părți, însă, pentru a putea produce efecte și față de terți, este necesară înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Art. 781 alin 1:
Fiducia este opozabilă terților de la data menționării sale în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
În situația în care din cuprinsul masei patrimoniale fiduciare fac parte și drepturi reale imobiliare ori garanții reale imobiliare, acestea vor fi înscrise în Cartea Funciară pentru fiecare drept în parte.
⊗ Drepturile și obligațiile părților în contractul de fiducie
Contractul de fiducie este un contract sinalagmatic dând naștere la drepturi și obligații reciproce și interdependente în sarcina ambelor părți.
- Drepturile și obligațiile constituitorului
Drepturi:
- Dreptul de a desemna un terț reprezentant- constituitorul are dreptul ca, în absența unei stipulații contractuale contrare, să desemneze, în orice moment, un terț care să îi reprezinte interesele în executarea contractului și care sa îi exercite drepturile născute din contractul de fiducie;
- Dreptul de a solicita fiduciarului să dea socoteală cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale– condițiile, modalitatea, frecvența aducerii la cunoștința constituitorului cu privire la îndeplinirea obligațiilor de fiduciar trebuie clar exprimate în curpinsul contractului de fiducie;
- Dreptul de a solicita în justiție înlocuirea fiduciarului– în măsura în care fiduciarul nu își îndeplinește obligațiile sau pune în pericol intersele care i-au fost încredințate, constituitorul poate cere instanței înlocuirea acestuia;
- Dreptul de a denunța unilateral contractul de fiducie– constituitorul are posibilitatea de a denunța unilateral contractul de fiducie, atât timp cât nu a fost acceptat de beneficiar; după acceptarea făcută de beneficiar, contractul de fiducie va putea fi denunțat unilateral de constituitor, doar cu acordul beneficiarului, sau în absența acestuia, cu autorizarea instanței judecătorești;
- Dreptul de a modifica contractul de fiducie doar cu acordul beneficiarului sau, în lispa acestuia, doar cu autorizarea instanței judecătorești;
- Dreptul ca la încetarea fiduciei, masa patrimonială fiduciară să se transfere către constituitor;
- Dreptul de a acționa în instanță în situația în care fiduciarul nu își îndeplinește obligațiile sau le îndeplinește în mod necorespunzător aducând prejudicii constituitorului.
Pe lângă aceste drepturi, mecanismul fiduciei presupune și o serie de obligații pentru constituitor.
- Obligația de a remunera fiduciarul- fiduciarul va fi remunerat, conform înțelegerii părților, iar în lipsa acesteia, potrivit regulilor care guvernează administrarea bunurilor altuia;
- Obligația de a restitui fiduciarului toate cheltuielile făcute cu ocazia executării misiunii sale stabilite prin contractul de fiducie;
- Obligația de a răspunde cu patrimoniul propriu pentru o parte sau tot pasivul fiduciei atunci când părțile au stipulat acest lucru prin contract;
- Obligația de a transfera către fiduciar drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi prezente ori viitoare.
2. Drepturile și obligațiile fiduciarului
Drepturile fiduciarului:
- Dreptul de a fi remunerat- fiduciarul are dreptul de a fi remunerat conform înțelegerii părților, iar în lipsa unei asemenea convenții conform regulilor care guvernează administrarea bunurilor altuia;
- Dreptul de a delega o parte din atribuțiile sale– deși contractul de fiducie este un contract intuitu persoane, atât timp cât părțile implicate în mecanismul fiduciei nu au stipulat în contract o atare interdicție, fiduciarul având posibilitatea de a delega parte din atribuțiile sale către un terț, fiduciarul rămânând însă responsabil față de constituitor și beneficiar pentru îndeplinirea corespunzătoarea a misiunii sale;
- Dreptul de a exercita drepturile transmise de constituitor
Obligațiile fiduciarului:
- Obligația de a-și îndeplini misiunea stabilită prin contractul de fiducie– fiduciarul trebuie să-și îndeplinească misiunea, așa cum a fost delimitată în cuprinsul contractului de fiducie, cu respectarea scopului pentru care a fost instituită, precum și cu respectarea puterilor de administrare și de dispoziție, expres prevăzute în contract;
- Obligația de a da socoteală– fiduciarul trebuie să dea socoteală cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale;
- Obligația de a solicita înregistrarea contractului de fiducie– fiduciarul are obligația să solicite înregistrarea contractului de fiducie și a modificărilor sale la organul fiscal, competent să administreze sumele datorate de fiduciar la bugetul general consolidat al statului, sub sancțiunea nulității absolute a contractului de fiducie;
- Obligația de a răspunde cu bunurile proprii față de titularii creanțelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială fiduciară;
- Obligația precizării calității fiduciarului- fiduciarul va face mențiunea expresă că acționează în contul masei patrimoniale fiduciare, afară de cazurile în care părțile au interzis acest lucru în curpinsul contractului de fiducie;
- Obligația de a menține separat bunurile din masa patrimonială fiduciară;
- Obligația de transfer către beneficiarul fiduciei la încetarea contractului de fiducie;
- Obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate– dacă prin modul cum își îndeplinește misiunea stabilită în contractul de fiducie, fiduciarul cauzează prejudicii, acesta va răspunde exclusiv cu drepturile și bunurile din patrimoniul său propriu, fără să existe posibilitatea urmăririi în acest caz a masei patrimoniale fiduciare.
⊗ Încetarea contractului de fiducie
Codul civil reglementează și aspectul referitor la încetarea fiduciei în cuprinsul art. 790-791.
Există două categorii de cauze de încetare a contractului de fiducie:
– cauze generale/ordinare ce ţin de contractul de fiducie;
– cauze speciale, care la rândul lor ţin de persoana constituitorului, a fiduciarului şi a beneficiarului.
Cauzele generale/ordinare de încetare a contractului de fiducie sunt menţionate de art. 790 alin. 1 din Codul civil:
„Contractul de fiducie încetează prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit când aceasta intervine înainte de împlinirea termenului”.
1) împlinirea termenului
Contractul de fiducie este un contract cu durată determinată, părţile având obligaţia de a insera în înscrisul ce dă naştere fiduciei durata transferului ce nu poate depăşi 33 ani, începând de la data încheierii sale, sub sancţiunea nulităţii absolute.
2) Realizarea scopului
Fiducia este încheiată în vederea unui scop deteminat, aşa cum rezultă din însăşi definiţia legală a instituţiei, prevăzută de art. 773 din Codul Civil. Astfel, este logic că odată atins scopul, prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute în contractul de fiducie, acesta să-şi înceteze existenţa chiar şi în ipoteza în care nu s-a ajuns la tennenul prevăzut în contract.
Cauze speciale de încetare a contractului de fiducie
1) Cauze speciale care ţin de constituitor:
A) Denunţarea unilaterală
Potrivit art. 789 din Codul civil, constituitorul poate denunţa unilateral contractul de fiducie, atâta timp cât nu a fost acceptat de beneficiar. Constituitorul poate denunţa unilateral contractul şi după acceptarea făcută de beneficiar, însă doar cu acordul acestuia, ori în lipsa lui cu autorizarea instanţei judecătoreşti.
B) Decesul constituitorului persoană fizică
Spre deosebire de Codul civil francei şi majoritatea legislaţiilor sud-amcricane, care consacră expres decesul constituitorului persoană fizică drept cauză de încetare a contractului de fiducie, Codul civil nu prevede în cuprinsul său o atare menţiune. Dat fiind caracterul intuitu personae al contractului, acesta încetează prin decesului uneia dintre părţi, fie el constituitorul sau fiduciarul (persoană fizică).
2) Cauze speciale care ţin de fiduciar
A) Decesul fiduciarului, în cazul în care acesta este avocat sau notar public, va conduce la încetarea contractului de fiducie, raportându-ne la caracterul intuitu personae al mecanismului fiduciei.
B) Insolvenţa fiduciarului persoană juridică.
Potrivit art. 790 alin. 3 din Codul civil;
Contractul de fiducie încetează şi în momentul în care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului sau în momentul în care se produc, potrivit legii, efectele reorganizării persoanei juridice.
Deschiderea procedurii insolvenţei împotriva fiduciarului nu afectează masa patrimonială fiduciară (art. 785 din Codul civil).
Părţile contractului de fiducie pot conveni asupra continuării lui, în situaţia în care există o pluralitate de fiduciari şi unul/mai mulţi dintre ei decedează ori împotiva lor s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, însă această posibilitate trebuie prevăzută expres în cuprinsul contractului de fiducie.
3) Cauze speciale ce ţin de beneficiar.
Fiducia se constituie, aşa cum prevede art. 773 din Codul civil, cu un scop deteminat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari.
Beneficiarul, care poate fi un terţ sau chiar o parte în contract, poate renunţa la beneficiul sus menţionat. De exemplu, ipoteza în care creditorul beneficiar renunţă la datoria sa şi prin urmare şi la fiducia garanţie ne putem imagina şi situaţia în care o fiducie cu scop de gestiune a fost încheiată într-un anumit climat /context economic, financiar, însă în final se dovedeşte să fie neprofitabilă.
Potrivit art. 790 alin. 2 din Codul civil
Fiducia încetează în situaţia în care toţi beneficiarii renunţă la fiducie, iar în contract nu s-a menţionat cum vor continua raporturile fiduciare într-o asemenea situaţie.
Renunţarea la fiducie din partea beneficiarului, reprezintă un act de dispoziţie, drept pentru care acesta trebuie să aibă capacitatea deplină de exerciţiu şi trebuie să fie îndeplinite aceleaşi formalităţi de înregistrare, ca şi pentru contractul de fiducie.
Fiducia încetează în momentul finalizării formalităţilor de înregistrare a declaraţiei de renunţare sau, în situaţia în care există mai mulţi beneficiari şi toţi renunţă la fiducie, la data finalizării formalităţilor de înregistrare, pentru ultima declaraţie de renunţare.
Contractul de fiducie îşi va continua existenţa, atât în cazul în care există cel puţin un beneficiar, iar ceilalţi au renunţat, cât şi în ipoteza în care toţi beneficiarii au renunţat, însă părţile au stipulat expres în contract modul în care vor continua raporturile fiduciare.
