⬅ ÎNAPOI

Ganduri pentru stagiatura

Intre un template de mail pentru JURIO (care va fi cel mai mare portal de jurisprudenta daca nu stiati pana acum), niste prelucrari de hotarari, un cuprins de lucrare de doctorat si niste discutii aprinse pe Facebook, am zis sa imi astern gandurile pe foaie, ca mai am putin si fac un an de la examenul de definitivat in profesie.

Retrospectiv, ce credeam eu ca va reprezenta stagiatura pentru mine si ce a reprezentat de fapt.

1. Am crezut ca voi castiga din prima rauri de bani

Sail along the money

Am fost “angajata” prima oara pe un onorariu care nu atinge salariul primit de un casier la Mega Image.

Cu toate astea, nefiind “constransa” de grijile materiale (motiv pentru care nu pot multumi indeajuns), m-am dus in fiecare zi cu placere la munca … asta vreo 3 luni, cand am simtit nevoia de schimbare a colectivului.

Sfatul meu: e posibil sa incepi pe un onorariu mai mic, dar din care sa inveti foarte multe chestii si pe parcurs sa castigi suficient de bine.

2. Oamenii vor sa te ajute

Da, asta cand nu sunt niste hiene care vor sa te manance de viu si sa arate capul tau drept trofeu.

Realitatea este ca, cu mici exceptii, lumea nu este chiar cea mai draguta din lume.

Ush, ush

Din multe varii motive: a tras nopti nedormite ca sa ajunga acolo, griji personale, timp nedormit, termene limita peste alte termene limita, familie, “mentori” care la randul lor i-a mustruluit etc.

Cert este ca, in strafundul sufletului lor, oamenii simt ca la un moment dat, daca esti bun (sau nu neaparat) le vei lua locul. Iar ei mai au de trait si muncit niste ani buni, ceea ce nu prea se pupa cu planurile tale.

Exceptand asta, vei gasi si oameni care vor sa te invete meserie (de fapt sa o furi, cica), pentru simplul motiv ca asta vor sa faca si simt ca este lucrul corect de facut – sa ii invete pe altii.

Sfatul meu e sa nu te cramponezi de asta – vezi-ti de treaba ta, invata, munceste (fara drag si cu mai putin spor), dar invata sa fii bun in ceea ce faci.

3. Oamenii sunt bine pregatiti in domeniu

Ar parea ceva natural, nu? Dupa ce am absolvit facultatea si am trecut prin furcile caudine ale examenului de admitere in profesie (care, apropo, a fost primul an cand s-a dat chiar greu), mi se parea o normalitate ca viitori mei confrati sa fie cu totii bine pregatiti.

Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca lucrurile sau cu totul altfel. Ca sa o spunem pe sleau, vremurile cand in profesia de avocat se intra pe baza de buletin (sau ma rog, cu interviu sau doua recomandari) si-au pus amprenta semnificativ in piata de astazi.

Sfatul meu, primit de la o colega de birou: nu luati nimic de-a buna din ce va zic altii, chiar daca sunt mai mari sau mai experimentati ca voi, cercetati si verificati orice – de la un text de lege pana la doctrina. Si cititi mereu, oricat de obositi ati fi (nu, nu PlayBoy sau CanCan).

Un om inteligent a spus:

Repetitia e mama invataturii, dar mama prostilor e mereu gravida.

4. O sa fac chestii misto in fiecare zi

Sooper dooper happy

Ceea ce am si facut. Mai putin cand era de printat, de indosariat, de cautat jurisprudenta, de stat pe la cozi, de platit chestii, de ridicat hartii, de dus hartii, de scris plicuri etc. Ceea ce e cam 70% din timp. Ca o ora mai si mananci. Altfel, am facut chestii super mega faine.

Viata in avocatura nu este precum in seriale gen Suits (habar nu am ca nu l-am urmarit), Law & Order, How to get away with murder si alte asemenea. Cateodata, viata de avocat este teribil de anosta si activitatile sunt cronofage. Dar stii ce e misto cand cauti jurisprudenta 1 saptamana intreaga si injuri de toti sfintii? Ca gasesti acea chichita care te face sa castigi.

Cu toate astea, toate activitatile de zi cu zi te pregatesc pentru viata de avocat: e important sa pui in ordine un dosar de Registru, pentru ca altfel nu ti-l ia, e si mai important sa pui intr-o cerere de instanta anexele cum trebuie si sa le marchezi, pentru ca judecatorul sa poate urmari mai usor si sa ii captezi atentia, e cu mult mai important sa iti pui ordine in hartiile tale pentru ca altfel ajungi sa nu mai stii ce ai de facut si pe ce scrii.

Sfatul meu e sa injurati printre dinti chestiile administrative care vi se dau. Nu o sa va placa, nu o sa le vedeti rostul, dar apoooooooooooi o sa va ajute mult.

5. Voi gestiona proiecte mari de la inceput

za big project

za big project

Acum, ca sa fim sinceri, cu totii cred ca am visat ca imediat dupa bancile facultatii te duci in instanta si pledezi acolo pana transpiri si iesi triumfator. Ei bine, nu chiar.

Trebuie sa recunoastem ca, plecand de pe bancile facultatii, nu stim sa citim un dosar cap-coada, nu stim neaparat cum sa scriem ca sa captam atentia (cati profesori v-au aratat in facultate cum arata o cerere de chemare in judecata) si cum ar trebui sa fie flow-ul unui contract.

Dar se invata sau mai bine zis, se fura – este greu sa ii explici unui om cum sa scrie, de ce e mai bine scris asa si nu altfel, cum sa puncteze – sunt chestii care tin mai mult de persoana.

Astfel incat e normal sa “stai pe bara” cateva luni pana cand sa intri in paine pe cazuri (pana la urma, chiar si banalele plangeri contraventionale necesita cunostinte minime de asezare in pagina).

Sfatul meu: modul de a scrie este diferit de la persoana la persoana si nu inseamna ca daca nu ai scris intr-un anumit fel, e gresit, atata timp cat ideea e buna pe fond si scrisa intr-o maniera in care se poate intelege. Citeste, vezi cum scriu colegii tai, vezi ce iti place, cum ai putea sa pui tu problema, daca crezi ca te-ai putea exprima mai bine – si scrie, incearca mereu sa scrii sa vezi cum ar iesi daca ai scrie-o tu (sau na, poti sa vorbesti singur in masina).

6. Voi discuta cu prietenii si altceva decat drept

NU m-am inselat mai mult niciodata in viata mea.

Ce se invarteau discutiile din timpul facultatii in jurul dreptului, dar ce se invarteau acum. Basca era si mai interesant ca fiecare venea cu povesti si patanii – de genul ca xeroxul de la o instanta este in afara instantei, la un magazin de colt.

Pauzele de masa devenisera la un moment dat si mai triste – iesind cu aceiasi colegi de birou, totul se invartea in jurul biroului si al discutiilor interminabile despre alti colegi de birou si despre drept.

Sfatul meu: gasiti-va prieteni/e, amant/e din alte domenii decat dreptul. O sa fiti mai linistiti.

7. Ce am invatat in facultate nu imi va trebui

What is law?

Cred ca am auzit cu totii leit motivul acesta pe parcursul celor 4 ani, mai ales de la persoanele deja intrate in profesie.

Din fericire, zvonurile au fost complet false. M-am bucurat nespus de mult ca din facultate am acumulat cunostintele necesare (pierdute unele pe drum, ce-i drept) pentru a intelege ceea ce se intampla din practica.

Da, ca sa faci Registrul Comertului trebuie sa stii Legea Societatilor Comerciale, ca sa iti dai seama cand studiezi un dosar in arhiva daca ai sau un procedura indeplinita trebuie sa stii codul de procedura civila, ca sa faci un contract de locatiune trebuie sa stii codul civil :)

Practica te ajuta peste ceea ce stii din facultate, insa baza trebuie sa o ai si sa profiti de cunostintele tale cat sunt proaspete si “viguroase”. Da, o sa iti fie mai greu sa le implementezi din prima, dar o sa vezi ca o sa iasa.

Sfatul meu: cand nu esti sigur de ceva, du-te la origini – la cursuri, la tratate, la prelegeri. Nu de putine ori mi s-a intamplat ca solutia sa fie atat de evidenta si de “basic” incat sa nu o gasesc daca ma scarpinam la urechea stanga cu mana dreapta. Dar ea era acolo, in anul I de facultate.

Asta ca se completeaza cu punctul 3 de mai sus.

Tineti minte!

Repetitia e mama invataturii, dar mama prostilor e mereu gravida.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.