Gustul unui produs alimentar nu este eligibil pentru a fi protejat de drepturi de autor

Gustul unui produs alimentar nu poate fi eligibil pentru a fi protejat de drepturile de autor

4 minute • Bianca Maria Barbu • 25 noiembrie 2018


Heksenaas este o brânză tartinabilă, având gustul de smântână și ierburi proaspete, care a fost creată în 2007 de un retailer olandez de legume și produse proaspete. Drepturile de proprietate intelectuală pentru acest produs au fost transferate de către retailer actualului proprietar, Levola, o companie guvernată de legea olandeză.
Din ianuarie 2014, Smilde, o companie guvernată de legea olandeză, prepară un produs numit Witte Wievenkaas pentru un lanț de supermarketuri din Olanda.
Levola consideră că producerea și vânzarea de Witte Wievenkaas încalcă drepturile de autor pe care aceasta le are asupra gustului Heksenkaas și cere Curții olandeze să dispună ca Smilde să înceteze, inter alia, fabricarea și vânzarea respectivului produs.
După examinarea in apel, Gerechtshof Arnhem-Leeuwarden (Curtea Regională de Apel din Arnhem-Leeuwarden, Olanda) a cerut Curții de Justiție opinia cu privire la problema care se pune în cazul gustului alimentelor. Poate acesta să fie protejat de Directiva privind drepturile de autor (1)
(1)-Directiva 2001/29/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 cu privire la armonizarea aspectelor privind drepturile de autor și drepturile conexe în societatea informațională
Pentru analiza problemei, Curtea clarifică faptul că, pentru a fi protejat de un drept de autor din cadrul Directivei, gustul unui produs alimentar trebuie să fie capabil să fie clasificat drept operă/lucrare în termenii Directivei. Aceasta presupune:
-clasificarea drept operă/lucrare necesită ca subiectul în speță să fie o creație intelectuală originală;
-existența unei expresiei/exprimări a acestei creații intelectuale originale.
În conformitate cu Acordul privind aspecte legate de comerț ale drepturilor intelectuale de proprietate, care a fost adoptat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și la care UE a aderat (2), și cu Tratatul WIPO privind drepturile de autor (3), la care UE este parte, protecția drepturilor de autor poate fi conferită expresiilor/exprimărilor, dar nu poate fi conferită ideilor, procedurilor, metodelor de operare sau conceptelor matematice.
Astfel, ca să existe operă/lucrare în sensul Directivei, subiectul protejat de drepturi de autor trebuie să fie exprimat într-o manieră precisă și obiectivă pentru a deveni identificabil.
Motivele Curții:
Curtea consideră că gustul unui produs alimentar nu poate fi identificat cu precizie și obiectivitate. Spre deosebire de o operă/lucrare literară, un pictorial, o operă/lucrare cinematografică sau muzicală, care este o expresie/exprimare precisă sau obiectivă, gustul unui produs alimentar poate fi identificat, în principal, pe baza unei senzații și experiențe gustative, care sunt subiective și variabile. Acestea depind de factori particulari persoanei care gustă produsul precum: vârstă, preferințe alimentare și obiceiuri de consum. La acestea se adauga și factori privind mediul sau contextul în care produsul este consumat.
Mai mult decât atât, este imposibil ca în situația actuală a dezvoltării științifice să se reușească, prin metode tehnice, să se ajungă la o identificare precisă și obiectivă a gustului unui produs alimentar, care să permită să fie diferențiat de alte gusturi ale produselor alimentare de același fel.
În consecință, Curtea concluzionează faptul că gustul unui produs alimentar nu poate fi clasificat drept operă/lucrare și, astfel, nu este eligibil pentru a fi protejat de Directivă împotriva încălcărilor drepturilor de autor.
(2)-Acordul conținut în Anexa 1C a Acordului care instituie OMC, semnat la Marrakesh pe 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia Consiliului 94/800/EC din 22 decembrie 1994 privind concluziile din partea Comunitații Europene legate de negocierile multilaterale din Uruguay, în materia competenței sale
(3)-Tratatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale adoptat la Geneva pe 20 decembrie 1996 și intrat in vigoare la 6 martie 2002, acesta fiind aprobat prin Decizia Consiliului 2000/278/EC din 16 martie 2000
Bibliografie
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *