Ce ar trebui să știi despre indemnizația de delegare

• Articole
• Drept fiscal
• Dreptul muncii

5 minute • Alexandra Enachescu • 12 octombrie 2018

O definiție a diurnei se regăsește numai în H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar care la art. 5 alin. (1) lit. a) stabilește că personalului trimis în străinatate, în condițiile acestei hotărâri, i se acordă o indemnizație zilnică în valută, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care îsi desfășoară activitatea.
Beneficiarul diurnei este salariatul, noțiune definită de Codul muncii ca fiind persoana fizică, care, în baza unui contract individual de muncă, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Așadar, salariaţii care se deplasează în interes de serviciu au dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, potrivit legislației muncii. Este vorba, practic, despre diurnă, ce se acordă pe zi calendaristică atât pentru deplasările în țară, cât şi pentru cele în străinătate, într-un cuantum stabilit de lege, acordare care este supusa îndeplinirii anumitor conditii, printre care si existența unor documente contabile in baza carora se face decontarea diurnei.

Art. 44 din Codul Muncii reglementează durata delegării astfel:
(1) Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni și se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegării nu poate constitui motiv pentru sancționarea disciplinară a acestuia.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Analizând legislația muncii, se observa ca diurna este de doua feluri:

• interna,
• externa.

În ceea ce priveşte diurna internă, aceasta este reglementată prin HG nr. 1.860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului, document care stabileşte prin articolul 9 că:
“Persoana aflată în delegare sau detaşare într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 5 km de localitatea în care îşi are locul permanent de muncă primeşte o indemnizaţie zilnică de delegare sau de detaşare de 17 lei, indiferent de funcţia pe care o îndeplineşte şi de autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea.”
Codul fiscal prevede faptul că diurna nu este impozabilă (este deductibilă integral) dacă aceasta nu depășește, pentru delegarea în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin HG (17 lei) de unde deducem concluzia că pentru o zi de deplasare în țara noastră, un angajat poate să primească o diurnă deductibilă integral în valoare de cel mult 42,5 lei, adică de 2,5 ori valoarea de 17 lei/zi.
Diurna externă este reglementată prin HG nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar care prevede faptul că personalului trimis în străinătate în condiţiile prezentei hotărâri i se acordă o indemnizaţie zilnică în valută primită pe perioada delegării şi detaşării în străinătate, denumită în continuare indemnizaţie de deplasare, compusă din:
a) o sumă zilnică, denumită în continuare diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi a costului transportului în interiorul localităţii în care îşi desfăşoară activitatea;
b) o sumă zilnică, denumită în continuare indemnizaţie de cazare, în limita căreia personalul trebuie să îşi acopere cheltuielile de cazare. Prin cheltuieli de cazare se înţelege, pe lângă tarifele sau chiria plătite, şi eventualele taxe obligatorii pe plan local, precum şi costul micului dejun, atunci când acesta este inclus în tarif.
Nivelul diurnei externe ce poate fi acordat personalului trimis în străinătate pentru realizarea unor misiuni temporare este prevăzut pentru fiecare țară în parte în anexa din HG nr. 518/1995. În cele mai multe state, nivelul diurnei se situează între 32 și 38 de euro.
Codul fiscal prevede, similar diurnei interne, faptul că diurna externă nu este impozabilă, în cazul delegării în străinătate, dacă nu depășește 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre.

• Art. 10 din HG nr. 23/2015 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă prevede că angajatorii nu pot acorda tichete de masă pentru perioadele în care salariații, potrivit dispozițiilor legale, sunt delegați sau detașați în afar localității în care își au locul permanent de muncă și primesc indemnizație zilnică sau lunară de delegare ori de detașare.

În ceea ce priveşte trimiterea banilor către angajaţi, aceasta se poate face fie prin virament bancar, fie prin ridicarea de numerar din casierie (fără a exista vreo limitare în acest sens), caz în care trebuie întocmită şi o dispoziţie de plată.

Recent a fost publicată în Monitorul Oficial HG nr. 714/2018 care aduce modificări în ceea ce privește cuantumul diurnei, aceasta crescând de la 17 lei la 20 de lei/zi indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea. Actul normativ va intra în vigoare de la data de 1 ianuarie 2019.