Raportul dintre infracțiunea de folosire abuviza a funcției în scop sexual și luare de mită
5 minute • Valentin Staicu • 10 august 2018
Infracțiunea de folosire abuviza a funcției în scop sexual reprezintă o infracțiune nou introdusă în Codul penal, neavând vreun corespondent în legislația anterioară. Cel mai probabil această infracțiune a fost prevăzută de legiuitor pentru a vedea dacă îndeplinirea unui act de către un funcționar public, în sensul art. 175, în schimbul unor favoruri sexuale, va intra sau nu sub incidența infracțiunii de luare de mită.
O prezentare a infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual ar fi necesară.
(1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de buna desfășurare a relațiilor de serviciu, care nu poate fi concepută în situația în care se condiționează realizarea sarcinilor de serviciu de obținerea unor favoruri sexuale. Obiectul juridic principal al acestei infracțiuni este asemănător infracțiunii de luare de mită, exceptând faptul că prima infracțiune prezintă și un obiect juridic secundar, reprezentat de libertatea vieții sexuale a persoanei.
Deși în doctrina s-ar fi prezentat opinii referitoare la existența unui obiect material al infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual, obiect material reprezentat de corpul persoanei, totuși favorurile sexuale nu sunt obținute prin constrângere fizică, putând concluziona că această infracțiune nu prezintă obiect material.
Problema pusă în practică în legătură cu cele două infracțiuni este dată de expresia “alte foloase” din cadrul infracțiunii de luare de mită, ceea ce ar putea duce la concluzia că în cadrul acestei expresii ar fi incluse atât avantajele de natură patrimonială cât și cele de natură nepatrimonială, deci și favorurile de natură sexuală. Totuși Curtea de Apel, prin Decizia penală nr. 298/2016, a enunțat faptul că această includere în cadrul expresiei “alte foloase” și a favorurilor de natură sexuală ar lipsi de efecte infracțiunea prevăzută de articolul 299 din Codul penal, ceea ce nu ar corespunde cu intenția legiuitorului în privința încriminării distincte a acestei infracțiuni.
Deși cele două infracțiuni prezintă suficient de multe asemănări, referitor la scopul lor, acela de a urgenta sau a întârzia îndeplinirea unui anumit act privitor la îndatoririle de serviciu sau referitor la subiecții acestor infracțiuni, în ambele infracțiuni fiind necesară existența funcționarului public ca subiect activ, particularitatea intervine în cazul elementului material.
Privitor la elementul material, verbum regens al acestor infracțiuni este reprezentat de pretinderea sau obținerea, cu diferența că în cazul luării de mită, se obțin orice alte folose înafara celor de natură sexuală, deoarece acestea sunt incriminate distinct în infracțiunea prevăzute la art 299. O altă diferența ar fi reprezentată de faptul că luarea de mită are corespondent în infracțiunea de dare de mită, în timp ce în cazul infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual, persoană care-și oferă serviciile de natură sexuală nu răspunde penal.
Această discrepanța între cele două infracțiuni ,de altfel asemănătoare, este dată și de intenția legiuitorului, regăsită în Expunerea de motive a Codului penal: “Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual este o reglementare nouă, create din reglementarea actuală, cuprinzând așa-numită hărțuire verticală, prin abuz de autoritate, cât și ipoteze noi de incriminare.”
Ca o concluzie, intenția legiuitorului trebuie să prevaleze așa cum a susținut Curtea, neputând lipsi de efecte articolul 299 prin includerea în expresia “alte foloase” și a favorurilor sexuale, însă rațiunea acestei reglementări nu ar prezenta o justificare, chiar dacă acest comportament ar afecta prestigiul funcționarului public și a instituției în care își desfășoară activitatea, totuși această infracțiune nu ar trebui sancționată de legea penală.
