Interceptarea in masa a comunicatiilor externe

Interceptări ale comunicațiilor externe între Regatul Unit și SUA

4 minute • CristinaLD • 07 ianuarie 2018


Pe 7 noiembrie 2017 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a organizat o ședință în cauzele: Big Brother Watch și alții v. Regatul Unit ( nr. 58170/13), Biroul de investigații jurnalistice și Alice Ross v. Regatul Unit ( nr. 62322/14) și 10 organizații pentru drepturile omului și alții v. Regatul Unit (nr. 24960/15).


Cazurile se referă la interceptările comunicațiilor externe de către serviciile secrete de informații din Regatul Unit și la schimbul de informații între Regatul Unit și Statele Unite ale Americii.
Plângerile în aceste trei cazuri au fost declanșate de scurgerile de informații de la Edward Snowden despre programele electronice de supraveghere utilizate de Statele Unite ale Americii și Regatul Unit pentru a intercepta comunicațiile în masă și a partaja datele și comunicațiile interceptate între cele două state.
Reclamanții din toate cele trei cazuri consideră că din cauza caracterului sensibil al actelor lor, comunicațiile lor ar fi putut fi interceptate fie de serviciile din Regatul Unit, fie de cele din Statele Unite ale Americii.


Cazul Big Brother Watch și alții v. Regatul Unit este unul adus de trei organizații nonguvernamentale cu sediul la Londra și de un academician cu baza la Berlin, care lucrau internațional în domeniul intimității și al libertății de exprimare.
Big Brother Warch este în special un critic vocal al supravegherii excesive.
Cazul Biroului de informații jurnalistice și Alice Ross v. Regatul Unit este adus de o organizație mondială și unul din reporterii acesteia, Alice Ross. Investigațiile lor se referă adesea la problemele de securitate națională, cum ar fi războiul cu drone.
Cele 10 ONG-uri și alții v. Regatul Unit este un caz adus de aceste 10 organizații nonguvernamentale care lupută pentru drepturile omului și au contact regulat cu ONG-uri, politicieni, jurnaliști, avocați, victime ale abuzurilor privind drepturile omului și deținuților, ambii naționali și internaționali. Informațiile conținute în comunicările lor includ frecvent materiale sensibile și/ sau confidențiale.
În unul dintre aceste cazuri, respectiv 10 organizații nonguvernamentale, reclamanții au inițiat proceduri interne. Aceștia au înaintat plângeri între iunie și decembrie 2013 la Tribunalul pentru Puteri de Investigare (IPT) în care se plângeau atât de interceptarea masivă a comunicațiilor externe de către serviciile de informații din Regatul Unit, cât și de regimul de protejare a  informațiilor. În urma unei ședințe închise, Guvernul a dezvăluit informații despre regimurile “sub linia de plutire” legate de regimul de partajare a informațiilor. IPT a constatat că, în urma acestei comunicări, aranjamentele interne au fost suficient de semnalizate și supuse unei supravegheri adecvate. Prin urmare, în timp ce acordurile contravin articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie și a corespondenței) al Convenției Europene înainte de divulgare, nu au mai făcut-o. În ceea ce privește interceptarea în vrac a comunicațiilor externe de către serviciile de informații din Regatul Unit, IPT a constatat că regimul și măsurile de protecție erau conforme cu cerințele jurisprudenței Curții Europene.


PROCEDURA

În cererile depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reclamanții au făcut plângere în temeiul articolului 8 (dreptul la respectarea vieții private și corespondența). Reclamanții din Biroul de Investigații Jurnalistice și Alice Ross v. Regatul Unit și 10 Organizații pentru Drepturile Omului și alții împotriva Regatului Unit se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 10 (libertatea de exprimare). În cele din urmă, reclamanții din cauza 10 Organizații pentru drepturile omului și alții v. Regatul Unit se plâng, în temeiul art. 6 (dreptul la un proces echitabil), în legătură cu procedura în fața IPT și în temeiul art. 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu art. 8 și 10 că regimul juridic pentru interceptarea comunicațiilor externe oferă garanții suplimentare persoanelor care sunt cunoscute ca fiind în insulele britanice.
Cererile au fost depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 4 septembrie 2013, 11 septembrie 2014 și, respectiv, 20 mai 2015. Acestea au fost comunicate guvernului britanic la 9 ianuarie 2014, 5 ianuarie 2015 și 24 noiembrie 2015, împreună cu întrebările Curții Europene.
De asemenea, au fost organizații admise pentru a interveni în calitate de terți în procedurile scrise.
Traducere: Biroul de presă – Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *