Inviolabilitatea domiciliului
3 minute • Alexandra Enachescu • 24 septembrie 2017
Articolul 27 din Constituția României garantează inviolabilitatea domiciliului și a reședinței oricărei persoane, stabilind că nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori reședința unei persoane fără învoirea acesteia.
Noțiunea de domiciliu are în vedere locul unde o persoană locuiește în mod permanent, singură sau împreună cu familia sa. Domiciliul cuprinde nu doar camera în care locuiește o persoană, ci și dependințele acesteia: curte, garaj, grădină.
Noțiunea de reședință se referă la locul în care o persoană locuiește în mod temporar sau ocazional. În această categorie intră atât o reședință de vacanță a persoanei, cât și o cameră de hotel, o cameră de cămin studențesc sau o locuință închiriată.
Atât reședința, cât și domiciliul nu se confundă cu proprietatea. Reședința sau domiciliul nu trebuie să fie proprietatea persoanei respective pentru a fi protejată prin acest drept. Inviolabilitatea domiciliului ține mai de grabă de protecția vieții și a personalității umane decât a dreptului de proprietate.
-
executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești – pentru asigurarea eficienței justiției, nu este necesar acceptul persoanei deoarece aceasta trebuie să răspundă juridic pentru faptele sale;
-
înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane – se are în vedere o stare de necesitate și nu în sensul că legea ordonă pătrunderea în locuința unei persoane, ci în sensul că aceasta pătrundere NU este sancționată atunci când situația specială o impune (ex: pătrunderea în locuința unei persoane în vederea stingerii unui incendiu care a imobilizat persoana în locuință);
-
apărarea securității naționale sau a ordinii publice – legea ordonă pătrunderea fără acceptul persoanei și impune intervenția autorităților statului în vederea protejării drepturilor și libertăților altor persoane (ex: în locuință se petrec fapte penale precum producerea de stupefiante, colecționarea de arme sau bombe artizanale);
-
prevenirea răspândirii unei epidemii – legea ordonă pătrunderea în locuință avându-se în vedere prevenirea declansării unei epidemii și pericolul care îl reprezintă pentru sănătatea populației un astfel de fenomen.
LIMITE
Percheziția domiciliară este o formă de limitare a inviolabilității domiciliului, iar condițiile dispunerii acesteia sunt pevăzute de legea penală (art. 157 și următoarele NCP).
Percheziția domiciliară reprezintă o activitate procesual-penală ce constă în cercetarea domiciliului unei persoane pentru găsirea și ridicarea unor obiecte sau înscrisuri cunoscute și solicitate de organul judiciar, dar nepredate de bunăvoie, precum și pentru eventuala descoperire a unor noi mijloace de probă necesare aflării adevărului.
Percheziția se dispune numai de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege (alin.3 art. 27), iar din acest punct de vedere, legea instituie reguli diferite pentru situații diferite în ceea ce privește efectuarea percheziției. Astfel, spre exemplu, în cazul anumitor categorii de persoane, precum membrii Parlamentului, percheziția nu este posibilă decât după încuviințarea Camerei Parlamentului din care acestia fac parte.
Tot în privința realizării percheziției, alin.4 al aceluiași articol prevede că perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul infracțiunilor flagrante.
