Malpraxisul medical: pentru ce pot răspunde dermatologii?
12 minute • Emilia Oancea • 20 octombrie 2021
Malpraxisul se poate defini ca fiind o eroare profesională ce duce la cauzarea unor pagube pacienților, iar pentru repararea acestora vor răspunde civil personalul medical sau furnizorul de servicii și produse medicale, sanitare sau farmaceutice, după caz. În acest articol vom vorbi despre malpraxisul în cazul personalului medical în general, iar în special de cazul dermatologilor. Astfel, și dermatologii pot răspunde pentru erorile lor în anumite condiții pe care le vom aminti pe parcursul acestui articol. Este bine de știut însă că nu există malpraxis medical în cazurile în care dermatologii au fost nepoliticoși sau dacă au oferit recomandări ce nu erau pe placul pacienților. Malpraxisul medical înseamnă că medicul respectiv dă sugestii sau realizează proceduri medicale ce duc la rănirea pacientului, la deteriorarea stării lui de sănătate.
Malpraxisul medical în cazul personalului medical
Conform Art. 653, alin. 1, lit. b) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății-republicată, malpraxisul medical este “eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.” Astfel, în urma producerii unor prejudicii și existenței a celorlalte elemente necesare, partea vinovată, care poate fi uneori medicul, va fi obligată la plata unor sume de bani celor păgubiți. În continuare vom analiza situațiile concrete în care dermatologii pot răspunde pentru prejudiciile cauzate în urma exercitării profesiei lor.
Răspunderea civilă a dermatologilor
Pentru ca dermatologii să răspundă civil este necesar ca următoarele condiții sa fie îndeplinite:
- să existe erori ce au provocat prejudicii din cauza neglijentei, imprudenței sau cunoștințelor medicale insuficiente în exercitarea profesiei, în cadrul unor proceduri de prevenție, diagnostic sau tratament
Această primă condiție relevă o sferă destul de largă a situațiilor în care medicii, deci și dermatologii pot răspunde pentru malpraxis. Astfel, un așa-zis “dermatolog al vedetelor” poate ajunge să răspundă și în instanță, nu numai în show-urile de scandal, daca a stabilit un diagnostic greșit și a început un tratament, boala pacientei agravându-se considerabil.
Trebuie făcută însă o diferență între erorile din cadrul procedurilor medicale și ineficiența acestor proceduri. Erorile sunt greșeli fundamentale ce nu ar fi trebuit să existe în activitatea medicului, dar există proceduri, tratamente ce sunt considerate potrivite, dar care într-un caz particular să nu funcționeze întocmai cum ar trebui. În acest din urmă caz nu suntem în prezența malpraxisului, deoarece medicul a acționat corect, a depus diligențele necesare, fără ca rezultatul dorit să se producă.
Spre exemplu, medicul ar putea să urmeze toți pașii recomandați pentru augmentarea buzelor cu acid hialuronic, însă rezultatul să nu dureze 6 luni de zile, pentru că substanța este absorbită mult mai repede de organsimul pacientei. De asemenea, în cazul unui transplant de păr, medicul poate urma întocmai procedeul, dar firele de păr ”să nu prindă”.
Un exemplu real este cazul unei doamne ce a solicitat unui medic estetician să îi efectueze un tratament estetic de reducere a ridurilor din zona pomeților și a ochilor prin injectarea toxinei botulinice de tip A, mai exact botox. Aceasta, după realizarea procedurii, a suferit diferite tulburări de sănătate, precum umflături în zona de sub ochi, vedere în ceață și încrucișat, grețuri și dureri de cap, astfel a chemat în instanță medicul pentru a primi despăgubiri și pentru a-i angaja răspunderea. Cu toate acestea, în urma expertizei medico-legale, s-a arătat că nu se poate dovedi o conduită medicală greșită, iar tulburările resimțite de către reclamantă sunt pe lista reacțiilor adverse ale procedurii, efecte pe care reclamanta le cunoștea. Astfel, instanța a respins cererea principală a reclamantei, nefiind dovedită fapta ilicită a medicului. (Hotărârea nr. 7344/2019 din 03-07-2019, Judecătoria Sectorului 3 București)
Curtea de Apel București în Decizia nr. 568/2016 din 10-iun-2016 a respins ca nefondat recursul împotriva unei decizii civile, unul dintre motive fiind că modul cum a fost injectat acidul hialuronic în șanțul lacrimilor, în șanțurile nazogeniene și comisurale nu a putut fi demonstrat ca fiind unul greșit, iar fapta ilicită a medicului estetician nu a putut fi dovedită.
- să nu fi respectat reglementările cu privire la confidențialitate, consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale, dacă au produs prejudicii
În acest caz, “dermatologul vedetelor” poate deveni subiect activ într-un proces de malpraxis dacă înainte de a începe procedura de injectare a buzelor cu acid hialuronic, nu a informat pacienta în legătură cu riscurile la care se expune. Ea, dându-si consimțământul în legătură cu procedura medicala fără a cunoaște de fapt toate informațiile pe care medicul ar fi trebuit să i le aducă la cunoștință, suferă anumite efecte pe care nu le-a cunoscut și pe care daca le-ar fi cunoscut, nu și-ar mai fi dat consimțământul în legătură cu procedura medicală. Astfel, medicul dermatolog va putea fi obligat la plata unor despăgubiri daca prejudiciile arătate de pacientă sunt cauzate de încălcarea reglementarilor privind consimțământul informat.
- să fi fost depășite limitele competenței, dacă a fost produs un prejudiciu
Un exemplu ar putea fi acela în care dermatologul nu numai ca îi injectează pacientei botox în ridurile de expresie, dar realizează și o operație de augumentare mamară care, din păcate, se infectează si duce la complicații grave. În această situație, dermatologul ar putea să răspundă în fața instanței pentru prejudiciile provocate pacientei sale. Astfel, fiecare medic este ținut să își exercite profesia în limitele competenței sale. Ordinul 1218/2010 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea dermatovenerologie cuprinde informațiile privind activitatea dermatologilor.
În legătură cu depășirea competentei există și un caz recent în care a fost implicat PlushBio, mai exact fondatoarea brand-ului de cosmetice. Aceasta a fost acuzată că a pretins a fi medic dermatolog, ea fiind de fapt farmacist și a prescris tratamente medicamentoase împotriva acneei mai multor persoane cărora li s-au agravat problemele în urma tratamentului recomandat.
❗ De la ultima condiție există o excepție. Atunci când există o urgență în care nu este disponibil personalul medical ce are competența necesară, medicul ce a depășit competența atribuită lui nu va răspunde pentru malpraxis. Un exemplu actual este cel în care medicii ce îngrijesc pacienți COVID-19 fără a fi specializați în boli infecțioase sau ATI nu vor răspunde pentru eventualele daune sau prejudicii produse.
Răspunderea penală a dermatologilor
În funcție de situație, medicul poate răspunde și penal, deoarece este posibil ca el să devina subiect activ în cadrul mai multor fapte pe care le regăsim în Codul Penal. Astfel, medicul dermatolog poate răspunde în fața instanței penale pentru următoarele infracțiuni, fără ca lista să fie una exhaustivă:
- omor
- ucidere la cererea victimei
- loviri sau alte violențe
- vătămare corporală
- vătămare corporala din culpă
- luare de mită
- întreruperea cursului sarcinii
- vătămarea fătului
Ca exemplu, un medic ce lucra la Spitalul Județean din Râmnicu Vâlcea la Unitatea de Primiri Urgențe a fost condamnat pentru ucidere din culpă după ce, din cauza administrării unui medicament nepotrivit, pacientul a făcut șoc anafilactic în urma căruia a decedat. Instanța a condamnat medicul la doi ani și patru luni de închisoare cu suspendare și muncă în folosul comunității. Mai mult, s-a dispus și obligarea medicului de a plăti despăgubiri civile familiei.
Dacă vă mai amintiți de falsul chirurg italian ce a mutilat nenumărate paciente românce, să știți că acela nu este un caz izolat. Anul acesta a fost trimisă în judecată o doamnă, ce se recomanda ca fiind Dr. Lana, pentru practicarea fără drept a profesiei de medic și pentru înșelăciune. Aceasta a efectuat numeroase injectări cu acid hialuronic, cu botox, a efectuat mai multe intervenții tip fox eyes si proceduri jaw line, iar pentru efectuarea acestora folosea și anestezice injectabile. Dintre cele 52 de persoane asupra cărora au fost efectuate intervențiile chirurgicale minim invazive, 34 au apreciat că au fost induse în eroare și s-au constituit parte civilă în procesul penal.
În cazul fiecărei fapte penale se au în vedere dispozițiile Codului penal în vigoare.
Situații ce nu reprezintă malpraxis
Există și situații în care medicii dermatologi nu vor răspunde civil, acestea fiind cauze exoneratoare de răspundere civilă a personalului medical. În afară de cauzele prevazute de Codul Civil ce se aplică tuturor, nu numai medicilor, există și cauze prevăzute de Legea 95/2006 ce se aplică doar cadrelor medicale. Aceste cauze sunt:
- situația în care medicul acționează cu bună-credință în situații de urgență, cu respectarea competenței acordate
- situația în care fapta prejudiciabilă săvârșită de medic se datorează condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament necesar, infecțiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicațiilor si riscurilor general acceptate, viciilor ascunse ale materialelor sanitare și ale echipamentelor folosite.
Reclamarea unui caz de malpraxis
În cazul în care un pacient se consideră subiect într-un caz de malpraxis, acesta are la îndemână mai multe opțiuni pentru a reclama cazul. Astfel, se pot sesiza:
- Instanța de judecată – pentru ca medicul să răspundă civil și pentru ca pacientul să ceară daune morale și/sau materiale
- Parchetul/Secția de politie – în cazul în care eroarea medicului întrunește elementele unei infracțiuni
- Comisia din cadrul Direcției de Sănătate Publică – aceasta Comisie va desemna un grup de experți ce va analiza situația, iar la final Comisia va emite o decizie prin care va stabili existența sau neexistența cazului de malpraxis. Si această decizie poate fi atacată în instanță atât de pacient, cât și de către medic sau asiguratorul său.
- Administrația unității sanitare respective
- Colegiul Medicilor – acesta nu poate da un verdict în privința malpraxisului, însă sesizarea sa poate duce la răspunderea disciplinară a medicului
Repararea prejudiciului
Potrivit Codului civil, personalul medical va trebui să repare atât prejudiciul material cât și pe cel moral în condițiile prevăzute de lege. Condițiile sunt prevăzute de art. 1357 alin. 1 Cod civil și este necesar ca acestea să fie întrunite cumulativ pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală: fapta ilicita, prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăție. De exemplu, poate primi daune materiale pacientul căruia i s-au injectat diferite substanțe în pomeți, deși el nu și-a dat consimțământul, din cauza aceasta suferind dureri fizice. Medicul răspunde inclusiv pentru simpla neglijență.
Pot fi acordate sume de bani pentru cheltuielile de îngrijire medicală sau pot fi acordate sume echivalente câștigului din munca de care cel despăgubit a fost lipsit din cauza pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. De asemenea, sume de bani pot fi acordate drept daune morale familiei pacientului decedat pentru durerea suferită.
Cazuri din realitate
Judecătoria București Sectorul 1 a judecat o acțiune prin care reclamanta cerea daune de la dermatologul ce nu i-a prezentat riscurile injectării cu acid hialuronic și de asemenea, i-a injectat mai mult acid decât ea acceptase. Mai mult, reclamanta, actriță de stand up comedy, a arătat că umflăturile apărute în urma intervenției au persistat mai mult decât ar fi fost normal. Instanța respinge însă cererea, deoarece nu au fost întrunite condițiile răspunderii delictuale prevazute de Codul civil. (Sentința nr. 2085/2014 din 10-feb-2014)
O alta reclamantă a solicitat daune materiale și morale în instanță în urma unei intervenții estetice eșuate. Nu numai ca aceasta nu s-a ales cu buzele perfecte pe care și le dorea, dar în urma injectării cu acid hialuronic a avut parte de o reacție neplăcută, buza de jos începând să necrozeze. Pacienta a trebuit sa recurgă la ajutorul mai multor medici, atât din țară, cât și din străinătate, costurile crescând substanțial. Astfel, pacienta a cerut despăgubiri în instanță, întemeindu-si cererea pe dispozițiile Legii 95/2006, dar fără a urma procedura obligatorie prevazută de această lege. Prin urmare, instanța, Judecătoria Baia Mare, a stabilit ca neîntemeiată cererea în Sentința nr. 3756/2021 din 28-apr-2021.
Într-o altă speță, reclamantul dovedește că, din cauza unui tratament neadecvat prescris de către medicul dermatolog, boala sa de piele s-a agravat provocându-i dureri fizice și afectându-i aspectul. Astfel, instanța, judecătoria Târgu Mureș, admite cererea de chemare în judecată, obligând paratul la plata daunelor morale (Sentința nr. 5235/2018 din 22-11-2018).
Concluzie
Dacă în urma unor proceduri sau tratamente consideri că medicul tău dermatolog a acționat eronat provocându-ți prejudicii, este important să cunoști modurile prin care poți cere despăgubiri și prin care poți reclama cazul, astfel încât medicul să răspundă pentru greșelile făcute. Totuși, este necesar să privești realist situația în care te afli, astfel încât sa poți aprecia corect daca este sau nu vorba despre un caz de malpraxis.
După cum reiese și din informațiile prezentate mai sus, nu orice neînțelegere sau nemulțumire a pacientului reprezintă un caz de malpraxis, fiind nevoie de decizia Comisiei din cadrul Direcției Naționale de Sănătate în acest sens. Cu toate acestea, dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, medicul poate răspunde pentru prejudiciile cauzate, iar dacă e cazul, poate răspunde chiar și penal.
Fotografie realizata de Youssef Labib pe Pexels.com
