Interviu de vacanta cu Mihnea Stoica. Avocatura presupune inovatie.
8 minute • Redactia • 29 august 2017
Mihaela Ruxandra Sava: Știm cu toții că ești formator la INNPA. Cum ți se par noile generații de avocați?
Mihnea Stoica: Nu înțeleg chestia asta cu noile generații. Îmbătrânesc eu, de aia de schimbă percepția. Oricum, mă înțeleg cel mai bine cu stagiarii. Asta e partea mea preferată din profesie. INPPA e locul unde poți să verifici teorii noi, să le pui în discuție, să ai oameni cu care inca poți schimba o opinie. Pe urma visele se pierd, aspiratiile se estompeaza, tinerii devin autoritati. Nu mai au timp.
Pe urma visele se pierd, aspiratiile se estompeaza, tinerii devin autoritati. Nu mai au timp.
Mihaela Ruxandra Sava: Adică sunt mai bine pregătiți stagiarii decât avocații mai în vârstă?
Mihnea Stoica: Nu neapărat. Dacă ne apropiem de subiectul ăsta, nu se poate compara pregătirea teoretică a unor generații, nu promoții, generații diferite. Pentru că pregătire teoretică excepțională exista și demult. Eu cred că a crescut în prezent media pregătirii. Vârfurile au rămas la fel, cu greu pot fi deosebite vârfurile, însă, într-adevăr, poate că instrucția teoretică e mai eficientă în segmentul mediu. Însă, instrucția asta teoretică vine și cu o, vorbesc serios acum, știrbire a imaginației și a capacității de inventa, de a dezvolta teorii, pentru că văd frecvent treaba asta. „E așa că a zis profesorul nu știu cum!”. În momentul în care ești licențiat în drept și ai și fost admis într-o profesie, ai capacitatea să ai o opinie independentă. Instrucția teoretică din ziua de astăzi cam suprimă treaba asta. Am impresia că și-au pierdut personalitatea și seminariștii, pentru că pe vremea noastră, seminariștii incitau la combaterea teoriilor vehiculate de profesori. În ziua de astăzi văd că, probabil vina e a modalității de examinare, trebuie să te axezi pe opinia vehiculată, consacrată și să nu ieși din ea, or, avocatura presupune inovație. Nu înseamnă să ai 50 de reguli și să le urmezi. În primul și în primul rând, desființezi însăși regula, la o adică. Însă, dacă îmi întrebi de promoția curentă la INPPA, este preferata mea de multă vreme. O altă promoție care mi s-a părut la fel de glorioasă a fost cea din 2011. Sa ma intorc la intrebare, saltul calitativ e poate fi fi iluzia generatiei voastre. Si noi am avut iluzii si nu le credeam asa. Eram generatia admisa la drept fara dosar de cadre. Mai bine golan decat comunist. Dar ce sa vezi? Ca si aia cu dosar de cadre aveau varfuri. Nu le enumar ca sa nu uit pe vreunul si sa il necajesc. Aveau la fel de multe varfuri ca noi si ca voi. Generatia urmatoare s-a hranit si ea cu o iluzie – luau lumina de la INPPA. Erau educati. Ce sa vezi? La fel de multe varfuri aveau. Voi ati dat examen serios, dur. Fix la fel de multe varfuri aveti.
Sa ma intorc la intrebare, saltul calitativ e poate fi fi iluzia generatiei voastre. Si noi am avut iluzii si nu le credeam asa. Eram generatia admisa la drept fara dosar de cadre. Mai bine golan decat comunist. Dar ce sa vezi? Ca si aia cu dosar de cadre aveau varfuri. Nu le enumar ca sa nu uit pe vreunul si sa il necajesc. Aveau la fel de multe varfuri ca noi si ca voi. Generatia urmatoare s-a hranit si ea cu o iluzie – luau lumina de la INPPA. Erau educati. Ce sa vezi? La fel de multe varfuri aveau. Voi ati dat examen serios, dur. Fix la fel de multe varfuri aveti.
Mihaela Ruxandra Sava: Adică noi, promoția 2016, nu am fost tari?
Mihnea Stoica: Ba da, aveți o grămadă de oameni tari. Pe unii i-a si tentat sa lucreze cu mine. Dar uite, cu promoția actuală a mers altfel la ateliere. Am avut alta chimie. Au fost și în promoțiile voastre super oameni, glumeam eu când vă dădeam note cu binar și nebinar (pentru cine judeca, nu compileaza). Multi Matricsi ati avut, Doamne fereste!
Mihaela Ruxandra Sava: Nu știu, că eu nu am făcut atelierele cu tine. Am fost la un singur atelier și m-am distrat foarte tare.
Mihnea Stoica: Asta e, școala mamă (râde). Asta e, trebuie desființat sistemul ăsta cu seriozitatea. Chiar am din promoția precedenta colegi care îmi sunt amici, cărora mă adresez cu porecla. V-ati facut avocati, nu ciocli. Si daca tot suntem confrati, mai usor comunicam razand decat cu morga.
V-ati facut avocati, nu ciocli. Si daca tot suntem confrati, mai usor comunicam razand decat cu morga.
Mihaela Ruxandra Sava: Mă gândeam că interviul acesta nu va apărea chiar așa, îl vom structura puțin înainte.
Mihnea Stoica: Lasă-l așa cum este, live. Lasă-l live, pe bune. Prefer așa. Or să iasă o grămadă de tâmpenii. Inclusiv asta să o lași. Or să iasă o grămadă de tâmpenii, dar ăsta e live, nu e scris, nu e pregătit, nu e „mama, stai să vezi ce întrebări îmi pune, mă stresez cu răspunsurile ca să dea bine peste 3 ani”. Asta e!
Mihaela Ruxandra Sava: Inclusiv chestia asta vrei să apară?
Mihnea Stoica: Inclusiv asta.
Mihaela Ruxandra Sava: Ce tare! (râde)
Mihaela Ruxandra Sava: Să revenim la lucruri serioase. Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai dificile obstacole în cariera unui avocat?
Mihnea Stoica: N-am perceput obstacole. Nu știu. Probabil că raportul cu clientela. Și nu mă gândesc la experiența mea, care nu trebuie luată în seamă pentru că e o experiență negativă, mă gândesc la un bun prieten de al meu, însă nu știu dacă e cazul să îl citez sau nu. Mai bine nu-l citez. E de bine ce spun, dar nu-l citez. „Cel mai greu e să ceri bani clientului.” Asta e un obstacol.
Mihaela Ruxandra Sava: Cel mai greu e. Mie nu îmi e greu să le cer bani la început, dar mai târziu, când vin cu o altă problemă, după ce am construit o relație de prietenie, efectiv lucrez pe gratis. Adică m-au plătit o data, pentru fond, să zicem, apoi vine apelul…
Mihnea Stoica: Lasă, mă, ca ți-o fac si pe asta, nu te las cu ochii în soare. Și dacă tu crezi că la sfârșitul procesului, când va rămâne definitivă soluția, vei primi un ceas, te înșeli.
Mihaela Ruxandra Sava: Nu o să primesc, știu. (râde). Vrei să ieșim să fumăm o țigară?
Mihnea Stoica: Da, perfect.
După câteva minute…
Mihaela Ruxandra Sava: Vorbeam despre obstacolele în cariera unui avocat.
Mihnea Stoica: Inițial accesul la clientelă. Apoi, mai sunt obstacole pe care, de cele mai multe ori, le creăm singuri. Obstacole aparente. Și astea sunt meciurile cu colegii, concurența mai puțin onestă. Astea sunt obstacolele care vor exista întotdeauna, dar trebuie surmontate.
Mihaela Ruxandra Sava: Când am studiat legislația profesiei, mi-au atras foarte mult atenția noțiunile de confraternitate și respect reciproc între avocați. Crezi în astea? Cât de importante sunt ele?
Mihnea Stoica: Absolut. Sunt indispensabile. Și nu zic treaba asta ca să sune glorios, eu poreclam partea asta din Statut „Jules Verne”. Și raportul cu clientul face parte tot din Jules Verne. Față de maniera în care a fost tratat multă vreme părea științifico-fantastic. Dar pe măsură ce ne maturizăm, ne dăm seama de cât de importante sunt noțiunile astea. Nu am abdicat niciodată de la principiile astea, dar toleram când alții le neglijau. Ei bine, acum nu mai tolerez așa de ușor abstracția de la confraternitate, colegialitate, concurență neloială. Iar eu leg noțiunea de confraternitate de solidaritate. În momentul în care dă unu cu tine de pământ pe nedrept, păi ieșim toți din sală. Unde s-a întâmplat treaba asta?
În momentul în care dă unu cu tine de pământ pe nedrept, păi ieșim toți din sală.
Mihaela Ruxandra Sava: Nu știu.
Mihnea Stoica: În istoria avocaturii. În perioada interbelică. Un judecător a tratat într-o manieră mai puțin civilizată un confrate. Consiliul Baroului s-a întrunit de urgență, evident, funcționa în aceeași clădire, și au hotărât suspendarea activitatii în sala respectivă, la completul respectiv. A intrat Decanul în sală și a invitat colegii avocați să părăsească sala. Și cu toții au ieși afară, au părăsit sala respectivă. S-ar mai putea azi asa ceva?
Va urma.
