Modificari aduse Legii Concurentei si posibilitatea obtinerii despagubirilor
7 minute • Ana-Maria Udriste • 13 iunie 2017
Ordonanța de Urgență nr. 39/2017 vine să reglementeze cadrul acțiunilor în despăgubire în domeniul concurenței, precum și să modifice Legea Concurenței.
Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 39/2017, acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern, reglementate prin Directiva 2014/104/UE a fost transpus în mod oficial în cadrul juridic românesc.
Punerea în aplicare a actului este rezultatul acțiunilor Comisiei Europene din ianuarie 2017, când instituția europeană a informat autoritățile române că a inițiat o procedură de încălcare a dreptului uninional pentru nerespectarea calendarului de punere în aplicare a acestei Directive.
Așa cum se preconiza inițial, există o reglementare separată pentru acest tip de acțiuni, distinct de Legea Concurenței nr. 21/1996, pe site-ul Consiliului Concurenței fiind în dezbatere publică un proiect de act normativ, dar care modifică totodată și Legea Concurenței.
1. Principalele elemente de noutate în domeniul despăgubirilor
A) Domeniul de aplicare al legii și instanța competentă
Ordonanța reglementează dreptul oricărei persoane de a obține recuperarea integrală a daunelor rezultate din încălcarea regulilor de concurență. Recuperarea integrală a prejudiciului include prejudiciul real, profitul pierdut și dobânzile aferente. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să ducă la un profit neloial pentru victima încălcării.
Cererea de despăgubiri va fi soluționată de Tribunalul București, hotărârea putând fi atacată cu apel la Curtea de Apel București și cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
B) Regimul probator
Instanța competentă poate permite administrarea probelor și poate obligă pârâtul să furnizeze dovezi specifice.
În ceea ce privește informațiile și datele existente în dosarul autorității de concurență, instanța poate cere divulgarea dovezilor din dosar dacă aceste informații nu pot fi obținute altfel. În cazul unei decizii prealabile de sancționare, instanța poate solicita documentele pe care s-a bazat decizia autorității de concurență (momentan acest lucru era posibil pe taramul dreptului administrativ, in baza Legii privind contenciosului administrativ, art. 13).
Instanța nu poate solicita: (i) cererile de clemență și (ii) propunerile de încheiere a unei tranzacţii.
C) Regimul sancționator
Instanța poate impune amenzi de până la 1 100 EUR pentru persoane fizice, iar cuantumul poate varia între 0,1 și 1% din cifra de afaceri totală pentru persoanele juridice pentru (i) nefurnizarea documentelor solicitate de instanță, (ii) distrugerea acestor dovezi sau (iii) nerespectarea sau refuzul de a se conforma măsurilor dispuse de instanţă pentru a proteja informaţiile confidenţiale.
Există o prezumție incontestabilă în ceea ce privește încălcarea regulilor de concurență în cazul unei decizii finale a Consiliului Concurenței, a Comisiei Europene sau a instanțelor competente.
(Prin decizie finală a Consiliului Concurenței înțelegem acea decizie care fie nu a fost atacată de părți în termenul legal, fie a rămas definitivă pe rolul instanțelor judecătorești).
O decizie finală emisă într-un alt stat membru al UE atestă, până când se dovedește altfel, existența unei încălcări a regulilor de concurență și ar putea fi evaluată împreună cu alte probe prezentate de reclamant.
D) Prescripția și răspunderea solidară
Cererea de despăgubire poate fi intentată în 5 ani. Termenul începe de la momentul încetarea încălcării legislaţiei în materie de concurenţă şi după ce reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască: a) comportamentul adoptat şi faptul că acesta constituie o încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă; b) faptul că încălcarea legislaţiei în materie de concurenţă i-a adus un prejudiciu; şi c) identitatea autorului încălcării.
Termenul nu începe sau este suspendat pentru perioada în care autoritatea de concurență efectuează investigația. Suspendarea se încheie la un an după emiterea deciziei finale și obligatorii a autorității sau după încetarea procesului. De asemenea, termenul nu începe sau este suspendat pentru perioada în care părțile încearcă proceduri alternative de soluționare a cazului.
Există o răspundere solidară pentru părțile care încalcă regulile de concurență față de victimele încălcării. Cu toate acestea, în cazul IMM-urilor, astfel de entități sunt responsabile (i) numai faţă de cumpărătorii săi direcţi şi indirecţi în cazul în care cota sa de piaţă de pe piaţa relevantă a fost mai mică de 5% în orice moment de pe durata încălcării legislaţiei în materie de concurenţă, iar aplicarea normelor obişnuite de răspundere în solidar ar periclita iremediabil viabilitatea sa economică şi ar atrage pierderea totală a valorii activelor sale; și (ii) pfaţă de alte părţi prejudiciate numai în cazul în care nu se poate obţine despăgubirea integrală de la celelalte întreprinderi care au fost implicate în aceeaşi încălcare a legislaţiei în materie de concurenţă.
Limitările de mai sus nu se aplică în cazul în care IMM-ul a avut un rol principal în încălcarea concurenței sau a fost implicat anterior într-o încălcare a concurenței.
Solicitanții de clemență sunt responsabili (i) numai pentru cumpărători direcți și indirecți (clienți); si (ii) pentru celelalte părți numai în măsura în care recuperarea integrală nu a putut fi obținută de la alte părți.
E) Estimarea daunelor
Instanțele judecătorești sunt competente să estimeze prejudiciul rezultat din încălcarea concurenței, asigurându-se că acest lucru nu ar conduce la o povară imposibilă sau extrem de dificilă pentru societatea care ar trebui să plătească despăgubiri. Există o prezumție simplă potrivit căreia cartelurile generează daune. Consiliul Concurenței poate, la cererea instanței, să ofere asistență în calcularea prejudiciului.
Consiliul Concurenței poate lua în considerare plata daunelor ca factor atenuant pentru stabilirea amenzii.
2. Modifică aduse Legii concurenței
Odată cu transpunerea directivei privind acțiunile in despagubire, Ordonanța include și alte modificări ale Legii concurenței, precum:
(A) Sectorul comerţul modern cu produse alimentare şi nealimentare
Întreprinderile care fac parte din comerţul modern cu produse alimentare şi nealimentare, de tip supermarket, hipermarket, discounter şi cash carry vor transmite (fiind obligate) Consiliului Concurenţei, la cererea acestuia, preţurile de (re)vânzare a produselor comercializate de acestea, în vederea realizării de analize, studii de piaţă sau comparaţii de preţ.
Nefurnizarea acestor informații constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei.
Înțelegem că acest rezultat vine ca urmare a investigațiilor efectuate de Consiliul Concurenței pe piața de retail în anii anteriori, investigații care au durat ani întregi, până ce anumite fapte au fost prescrise. Cu toate acestea, ni se pare, pe de o parte, că o asemenea reglementare excede cadrului normativ al Legii Concurenței, care trebuie să ofere un cadru general de funcționare a pieței concurențiale și nu să trateze specificitățile unor piețe și domenii, acest lucru putându-se realiza prin instrucțiuni și regulamente, iar pe de altă parte, nu înțelegem de ce se face referire expresă la sectorul alimentar. În măsura în care am accepta că o asemenea reglementare este necesară, considerăm că ar fi trebui să existe o normă generală, iar nu una specială în acest sens.
(B) Inspecțiile inopinate
În cursul inspecţiei inopinate, informaţiile stocate sau arhivate în mediul electronic pot fi copiate integral şi ridicate pe suport electronic, cu aplicarea de sigilii, urmând ca prelevarea informaţiilor necesare investigaţiei să se realizeze în prezenţa reprezentantului întreprinderii/asociaţiei de întreprinderi, la sediul Consiliului Concurenţei.
Măsurile descrise mai sus se pot face numai pe baza Ordinului președintelui Consiliului Concurenței și cu aprobarea instanței (autorizarea judiciară).
(C) Membrii Consiliul Concurenței
Ca un elemente complet de noutate, protecţia preşedintelui Consiliului Concurenţei se asigură de către Serviciul de Protecţie şi Pază.
