Copy of Untitled

Modificarea OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori

11 minute • Andrada Mocanu • 30 decembrie 2018


Pe 19 decembrie 2018, Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională, a adoptat Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Proiectul de lege a fost inițiat de un număr de 93 de parlamentari și a fost mai întâi analizat de către Senat, în calitate de cameră de reflecție.
În ședința din 26.02.2018, proiectul de lege a fost aprobat de către Senat și a fost apoi trimis la Camera Deputaților pentru a se lua o decizie finală.
În data de 19.12.2018, proiectul de lege a fost aprobat de către Camera Deputaților, fiind trimis spre promulgare.
Mai multe detalii despre parcursul legislativ al acestui proiect de lege găsiți AICI.
Proiectul de lege în cauză urmărește introducerea a două articole noi în textul OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
După articolul 712  vor mai fi introduse 2 articole, respectiv art.713 și art.714 .
Astfel, se dorește ca ordonanța să aibă următorul cuprins:
*pentru înțelegerea contextului, găsiți aici și articolele relevante. Articolele noi sunt notate cu bold.

Art. 70. -(1) În cazurile în care contractul de credit însuși ori numai creanțele rezultate dintr-un contract de credit se cesionează, consumatorul are dreptul să invoce împotriva cesionarului, orice mijloc de apărare la care putea recurge împotriva cedentului inițial, inclusiv dreptul la despăgubire.

(2) Contractele de credit și creanțele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiți la art. 7 pct. 5.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), creanțele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate și către entități ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanțe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanțelor.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2), creanțele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadența anticipată ori a inițiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entități care desfășoară activitatea de recuperare creanțe, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 17.

Art. 71. -(1) Consumatorul este informat cu privire la cesiunea prevăzută la art. 70. Cesiunea, individuală sau în cadrul unui portofoliu de creanțe, devine opozabilă consumatorului prin notificarea adresată acestuia de către cedent.

(2) Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanței, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii și pentru a răspunde contravențional și/sau penal în fața autorităților publice.

(3) Cesiunea se notifică de către cedent consumatorului, în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea contractului de cesiune, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Notificarea este redactată în scris, într-un limbaj clar, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12, pe hârtie, și vor menționa cel puțin următoarele:

a) numele și datele de contact, inclusiv numărul de telefon, fax, e-mail ale creditorului, ale entității care va încasa de la consumator sumele pentru rambursarea creditului după cesiune, precum și, după caz, ale reprezentantului acesteia din România;

b) numele creditorului original de la care a fost preluată creanța;

c) data la care s-a realizat cesiunea;

d) cuantumul sumei datorate și documentele ce atestă această sumă;

e) conturile în care se vor efectua plățile.

(5) În plus față de obligațiile prevăzute la alin. (4), entitățile care desfășoară activitatea de recuperare creanțe atenționează consumatorul cu privire la:

a) termenul în care consumatorul ia legătura cu entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe. Acest termen nu poate fi mai mic de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către consumator;

b) dreptul consumatorului de a transmite entității care desfășoară activitatea de recuperare creanțe o contestație a existenței debitului ori a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării;

c) dreptul consumatorului de a primi răspuns în termen de 15 zile calendaristice la contestația formulată;

d) dreptul consumatorului de a se adresa direct instanței de judecată în cazul în care contestă existența debitului ori a cuantumului acestuia;

e) faptul că necontestarea de către consumator, în termenul de 30 de zile calendaristice, a debitului nu reprezintă o recunoaștere a sumei de către acesta și nu îl privează pe consumator de dreptul de a se adresa instanței de judecată.

(6) Reprezentanții entităților care desfășoară activitatea de recuperare creanțe își declină identitatea și, după caz, se legitimează atunci când se adresează consumatorilor.”

Art. 711 -Entitatea care desfășoară activitatea de recuperare creanțe elaborează, împreună cu consumatorul, un plan de achitare a datoriilor/obligațiilor adaptat la veniturile actuale ale acestuia, ce poate include:

a) eșalonarea plății sumelor datorate;

b) reducerea sumei totale de plată;

c) oferirea unei perioade fără plăți;

d) consolidarea mai multor datorii.

Art. 712 -Se interzice:

a) cesionarea contractului de credit și a accesoriilor, precum și a creanței către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România;

b) perceperea de comisioane, dobânzi și dobânzi penalizatoare, cu excepția dobânzilor penalizatoare legale, de către entitățile de recuperare creanțe;

c) perceperea de costuri aferente activității de recuperare de către entitățile de recuperare creanțe, cu excepția costurilor aferente procedurilor de executare silită;

d) derularea activităților de recuperare creanțe în perioada celor 30 de zile calendaristice prevăzute la art. 71 alin. (5) lit. b) și până când este transmis consumatorului răspunsul la contestație;

e) utilizarea de tehnici care să hărțuiască sau să abuzeze orice persoană în legătură cu recuperarea creanțelor;

f) utilizarea, în cadrul procesului de recuperare creanțe, de amenințări sau alte tehnici agresive, cu scopul de a vătăma fizic ori psihic consumatorul ori rude ale acestuia ori de a-i afecta reputația sau proprietatea;

g) contactarea consumatorului, în cadrul procesului de recuperare creanțe, la locul de muncă al acestuia;

h) contactarea, în legătură cu recuperarea creanțelor, a oricărei altei persoane diferită de consumator, succesorii legali, avocatul sau împuternicitul acestuia, creditorul, avocatul sau împuternicitul creditorului;

i) afișarea la ușa apartamentului/blocului a notificărilor/somațiilor/adreselor în legătură cu recuperarea creanțelor, cu excepția actelor de procedură afișate la solicitarea executorului judecătoresc ori a instanței de judecată;

j) comunicarea entității de recuperare creanțe cu consumatorul în intervalul orar 20,00-09,00.”

Art.713– (1) Cesionarul nu va putea pretinde de la debitorul care are calitatea de consumator mai mult decât dublul sumei plătite de acesta pentru a cumpăra creanţa de la cedent.

(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică indiferent de instrumentul juridic utilizat pentru  transferul  creanţei,  inclusiv  în  cazurile  cesiunii  de contract, al cesiunii de portofoliu de creanţă şi al subrogaţiei.

Art.714– Debitorul-cedat  care  are  calitatea  de  consumator, se  va putea elibera de datorie plătind cesionarului cel mult dublul preţului pe care acesta l-a plătit pentru a dobândi creanţa, fără costuri suplimentare.

 
Aceste norme sunt menite să îi protejeze, conform expunerii de motive, pe consumatori(debitori aka persoane care iau credite de la bănci), de monopolul economic pe care îl pot avea unele societăți comerciale care au ca obiect recuperarea creanțelor, care, având în vedere practicile curente, cumpără creanțe la sume mai mici decât valoare creanțelor(pentru că din diverse motive creanțele nu mai prezintă interes pentru creditorul inițial) și apoi continuă/demarează proceduri de executarea silită care, de cele mai multe ori diminuează considerabil patrimoniul debitorilor, astfel încât debitorii se găsesc în situația de a fi insolvabili/a nu putea să achite creanțele fără să epuizeze din banii alocați pentru operațiuni cotidiene/de subzistență(resurse pentru plata utilităților, hrană etc.).
În aceste condiții, parlamentarii doresc să vină în ajutorul debitorilor prin limitarea valorii creanței la cel mult dublul sumei plătite de cesionar(aka cel căruia îi este cedată creanța) pentru achiziționarea creanței.
 
Cu alte cuvinte, așa cum ni se arată în articolul 714, debitorul va putea să achite o datorie ori lipsită de dobândă, ori cu mult mai mică decât cea pe care a contractat-o, ori cu o dobândă mai mică decât cea stabilită în contractul inițial(+orice altă variație dintre limitele astea).

În acest context, legiuitorul nu cumva intervine într-o manieră în care este afectată libertatea contractuală? Și ce se va întâmpla mai exact cu creanța inițială? Se va stinge și va fi înlocuită de una nouă? Va modifica statul un lucru care deja fusese convenit de către părți și va limita substanțial aplicarea principiului pacta sunt servanda(aka contractul are valoare de lege între părți și ele trebuie să îl respecte întocmai)?
Se pare că aceasta a fost și reacția altor parlamentari care, nefiind de acord cu proiectul de lege adoptat de către Camera Deputaților au sesizat neconstituționalitatea legii printr-o cerere adresată Curții Constituționale pe data de 28 decembrie.
Printre motivele de neconstituționalitate extrinsecă(adică condiții de formă și acte adiționale care trebuie anexate la o lege pentru a fi constituțională) se numără:

  • motivarea insuficientă necesității modificărilor;
  • lipsa analizelor de impact care să susțină măsurile luate;
  • lipsa avizului Consiliului Economic și Social;

Printre motivele de neconstituționalitate intrinsecă(adică normele efective, soluțiile legislative care contravin Constituției) se numără:

  • încălcarea principiului legalității(respectiv încălcarea Codului Civil și a legilor speciale cu privire la protecția consumatorului)- actul normativ prin care se dorește modificarea OUG 50/2010 este o lege ordinară, iar dispozițiile ei sunt contradictorii cu Dispozițiile privind libertatea contractuală din Codul Civil-acest cod fiind o lege organică, superioară în ierarhia actelor normative legilor ordinare.
  • Reglementările existente în domeniul cesiunii de creanță(OUG 50/2010 și OUG 52/2016) conferă garanții suficiente pentru protejarea consumatorilor împotriva practicilor abuzive reclamate în expunerea de motive a legii de modificare a OUG 50/2010.
  • Se dorește o reintroducere a instituției juridice a retractului litigios, dar într-o formă care invalidează rațiunile pentru care ea a fost inițial introdusă(retractul litigios este o instituție juridică introdusă prin Codul Civil din 1864, care în prezent este abrogat prin Legea de punere în aplicare a Codului Civil, și, conform propunerilor din acest proiect de lege, măsurile asemănătoare retractului intervin în afara vreunei proceduri litigioase; mai mult, retractul nu a fost niciodată aplicat în relațiile comerciale dintre profesioniști, ci doar în relațiile dintre neprofesioniști pentru protejarea acestora.
    • introducându-se o nouă instituție inexistentă în reglementarea comună sau specială actuală într-o manieră incompletă, există și problema insuficienței reglementării în domeniu.
  • se îngrădește libera inițiativă(art.135 alin.(1), teza I din Constituție)-statul impune un preț al creanței.
  • se încalcă principiul liberei concurențe(art.135 Constituție alin.(1), teza II).
  • se încalcă art.44 din Constituție cu privire la dreptul de proprietate privată.
  • limitarea dreptului de proprietate produsă de normele propuse nu este în concordanță cu art.53 din Constituție cu privire la restrângerea unor drepturi.
  • normele propuse, dacă vor intra în vigoare, se vor aplica și contractelor de credit aflate în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a legii, deci vor retroactiva-nu este respectat principiul neretroactivității legii din art.15 alin.(2) din Constituție.

 
Până se va pronunța Curtea Constituțională asupra problemei, rămâne doar să speculăm posibile vicii și să așteptăm.
Tu ce crezi despre propunerea legislativă a parlamentarilor? Este oportună sau nu?
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *