Negarea Holocaustului și simboluri interzise
21 minute • Vasile-Vlad Apachiței • 09 aprilie 2022
Simbolurile reprezintă unele dintre cele mai atractive forme de publicitate. Acestea pot fi ușor de asociat cu diferite ideologii, credințe sau culturi. În mentalul colectiv anumite însemne au căpătat valențe negative, întrucât poartă cu ele mărturiile unor atrocități inimaginabile. Pasajele lugubre din istoria umanității nu pot fi negate, întrucât asta ar însemna să trecem cu vederea sacrificiile și suferințele victimelor.
Ce înseamnă să negi Holocaustului?
Pentru a putea aborda acest subiect trebuie, întâi de toate, să oferim răspunsuri pentru câteva întrebări. Ce înseamnă să negi? Ce reprezintă Holocaustul?
A nega înseamnă să contești existența unui lucru, eveniment sau fenomen. Dezmințirea poate fi susținută de argumente sau lipsită de orice rațiune, însă cu privire la subiectul abordat, activitatea de negare comportă anumite particularități de la individ la individ. Unii pot nega această secvență sumbră a realității istorice din motive politice (pentru a-i exonera de răspundere pe autori), economice sau rațiuni ce izvorăsc dintr-o ură nejustificată ce se dorește a fi cultivată și pe viitor.
Acum trebuie să încercăm să oferim o definiție și Holocaustului. Holocaustul se referă la încercarea Germaniei naziste, a colaboratorilor și aliaților săi de a extermina evreii din Europa. Considerat cel mai mare genocid din istoria umanității, Holocaustul se referă la uciderea sistematică a aproximativ 11 milioane de evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Definiția pentru “negarea Holocaustului” a fost adoptată la Plenara IHRA (International Holocaust Remembrance Alliance) din Toronto în 2013.
IHRA este o organizație interguvernamentală ce a fost constituită în 1998 de către Göran Persson, fost prim-ministru suedez. IHRA reunește 40 de state. România este membru cu drepturi depline al organizației din 2004. De asemenea, România a exercitat președinția Alianței în perioada martie 2016 – martie 2017.
Negarea Holocaustului se referă la activitatea de susținere, în mod public, a unui discurs sau împărtășirea unui element de propagandă care are ca scop dezmințirea realității istorice și dimensiunea exterminării evreilor de către naziști și aliații acestora în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Contestarea acestui eveniment este deseori asociat cu o dovadă de antisemitism.
Negarea Holocaustului poate căpăta anumite valențe, precum:
- Susținerea faptului că Holocaustul nu și-a îndeplinit misiunea primordială, aceea de a fi “soluția finală a problemei evreiești”. Deși declarațiile de acest tip nu reprezintă o “negare” a celor întâmplate, susținerile respective denotă forme ale unui antisemitism exacerbat, fiind susceptibile să aducă atingere valorii sociale care se urmărește a fi ocrotită prin implementarea definiției sus menționate în acte normative. Holocaustul a fost privit ca “soluția finală a problemei evreiești” din mai multe considerente. Naziștii i-au acuzat pe evrei că ar fi trădat Germania în Primul Război Mondial și că au destabilizat economia țării prin generarea crizei de la sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30. Ura față de evrei nu s-a născut în sânul partidului nazist, aceasta avându-și rădăcinile din Evul Mediu, atunci când au fost numiți de către autoritățile creștine “ucigași ai lui Hristos”.
- Afirmarea faptului că evreii și-au generat propriul genocid;
- Minimalizarea numărului real al victimelor;
- Încercările intenționate de a justifica și diminua impactul Holocaustului;
- Încercări de a atenua răspunderea Germaniei naziste pentru pregătirea lagărelor de concentrare și exterminare, prin incriminarea și altor state care au contribuit la genocidul evreiesc (nu a fost de vina doar X, ci și Y, Z sau nu a comis A cel mai mare rău, ci au contribuit și B, C).
Reprezintă infracțiune să negi Holocaustului?
În România, precum și în alte state (Austria, Belgia, Canada, Republica Cehă, Franța, Germania, Elveția, Ungaria, Israel, Liechtenstein, Lituania, Luxembourg, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia) negarea Holocaustului este ilegală.
În anul 2002 Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 31 din martie 2002 **privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.** Această ordonanță oferă atât definiții pentru anumite construcții (ce presupune o organizație cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, ce înseamnă simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, definiția Holocaustului etc.), dar indică și faptele care sunt incriminate în legătură cu propagarea și susținerea mișcărilor fasciste și legionare, negarea genocidului evreiesc etc.
Pe data de 30 iulie 2015 a intrat in vigoare Legea nr. 217/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Conform art. 6 alin. (1) “negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”. Alineatul (2) al aceluiași articol indică o formă agravantă a infracțiunii de negare și anume că “săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”.
Din câte putem observa din textul de lege activitate de negare trebuie să se realizeze în public.
🧠 Dar ce înseamnă “în public”? Pentru a putea înțelege termenul trebuie să consultăm Codul penal care prin art. 184 ne spune ce înseamnă “fapta săvârșită in loc public”. Astfel, o faptă se consideră săvârșită în loc public când a fost comisă:
- într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană (spre exemplu, un drum public pe care nu se află nimeni)
- în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane (un muzeu, o școală, o instituție publică etc.)
- într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane (spre exemplu, când discuți sau întreprinzi o activitate, evident ilegală, în propriul tău apartament, cu geamul deschis, cu intenția ca trecătorii să audă sau să perceapă vizual ceea ce se vorbește/se întâmplă în interior)
- într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante. (un cenaclu literar privat, o petrecere privată sau chiar reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului, într-o sală de film, de teatru etc.)
Deci se va reține infracțiunea de negare a holocaustului dacă aceasta se săvârșește în public, adică în una dintre accepțiunile termenului enunțate de către legiuitor prin art. 184 Cod pen.
Incriminarea indică faptul că acțiunea de negare, contestare, aprobare, justificare sau minimalizare (adică modalitățile de realizare a elementului material) a holocaustului ori a efectelor acestuia se poate realiza “în orice mod”. Dar ce înseamnă acest lucru?
Construcția utilizată de către legiuitor (”în orice mod”) acoperă o gamă largă de ipoteze în care se poate săvârși infracțiunea.
✍ Spre exemplu, X va fi pasibil de tragere la răspundere penală dacă neagă, contestă, aprobă, justifică sau minimalizează holocaustul sau efectele acestuia în cadrul unei emisiuni TV, într-un live pe facebook, într-o postare pe facebook (sau pe orice altă rețea de socializare), la un post de radio, prin pliante, broșuri, cărți, într-un articol de revistă, într-un videoclip pe You Tube sau TikTok, prin mesaje scrise pe pereții unor clădiri, prin mesaje scrise pe pancarte afișate în public etc.
Forma agravantă a infracțiunii face referire la situația în care contestarea genocidului evreiesc se realizează prin intermediul unui sistem informatic.
🧠 Ce înseamnă “sistem informatic”? Pentru a putea desluși înțelesul acestei asocieri de cuvinte vom consulta art. 181 alin. (1) Cod penal care ne spune că: “prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.”
✍ Cu titlu de exemplu, reprezintă sisteme informatice calculatoarele, tabletele, telefoanele mobile, stick-urile de memorie, cititoarele de carduri, programele informatice care permit rularea aplicațiilor, conversia/reconversia, precum și cyberspațiul (internetul, intranet – rețea de domiciliu sau de loc de muncă etc.).
Deci dacă X afirmă într-un loc public faptul că Holocaustul nu a existat sau că Germania nazistă nu a fost vinovată de genocidul evreiesc sau că numărul victimelor este semnificativ mai mic decât indicat de datele oficiale, atunci X săvârșește infracțiunea de negare a Holocaustului. De asemenea, dacă X postează pe Facebook (indiferent dacă e pe profilul personal sau într-un grup privat), Instagram, Twitter, pe un blog, forum etc. aceleași susțineri și afirmații precum cele enumerate anterior, atunci săvârșește infracțiunea de negare a Holocaustului în formă agravantă. Forma agravantă a infracțiunii este dată de limitele de pedeapsă, fapta fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
💡 Prima condamnare în România pentru infracțiunea de negare a Holocaustului a avut loc în anul 2021. Un fost ofițer SRI a publicat în 2017 o carte cu titlul “Sabin Oracn Suporter”, publicată la editura Tempus Bucureşti, expusă spre vânzare la librăria Eminescu din municipiul București. De asemenea, inculpatul a mai publicat o serie de articole tratând aceeași temă („Falsitatea noţiunii de holocaustolog” publicat la data de 28 aprilie 2013, „Înşelătoria secolului XX”, publicat la data de 11.02.2014) pe site-ul www.altermedia.info. Autorul a fost condamnat la un an cu suspendare. Document: Sentinţa penală nr. 62 din 04 februarie 2021 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
În abordarea subiectului putem aduce în discuție și tema filmului “Denial” (2016), bazată pe o speță reală din jurisprudența Marii Britanii. Ecranizarea prezintă povestea scriitoarei Deborah E. Lipstadt care, în 1993, îl numește pe David Iring, un istoric și militar, negaționist al Holocaustului, acuzându-l că a manipulat date istorice în lucrările sale. Pârâta a făcut mențiunile respective despre reclamant în care sa intitulată “Denying the Holocaust: The Growing Assault on Truth and Memory”.David a publicat o lucrare prin care acesta neagă genocidul evreiesc, afirmând că nu este decât o invenție. Istoricul a chemat-o în judecată pe Deborah pentru calomnie. Pentru a putea câștiga procesul avocații pârâtei au construit o strategie de apărare care cuprindea următoarele obiective:
- Să dovedească că Holocaustul a fost o realitate istorică. Pentru a putea dovedi acest fapt apărătorii s-au focusat pe dovezi din care să rezulte veridicitatea evenimentului: existența camerelor de gazare din cadrul lagărelor de concentrare și a unui plan de exterminare al evreilor conceput și executat de către membrii și lucrătorii partidului nazist. Prin eforturile apărătorilor scriitoarei s-a încercat demonstrarea faptului că niciun istoric veritabil nu ar putea nega uciderea sistematică a evreilor care a avut loc în cel de-al Doilea Război Mondial;
- Să probeze faptul că istoricul David Iring prezintă afinitate politică față de ideologia grupărilor neo-naziste;
- Să examineze lucrarea negaționistă a lui Iring, demonstrând faptul că acesta a falsificat date istorice așa cum a afirmat Deborah E. Lipstadt atunci când l-a acuzat că este negaționist.
În legislația din Marea Britanie calomnia nu intră sub sfera de incidență a dreptului penal, adică nu este infracțiune (la fel ca și în legislația din România). În final, Deborah câștigă procesul dovedind că într-adevăr istoricul David Iring este un negaționist al Holocaustului. Instanța a constatat faptul că prin cărțile lui David rolul lui Adolf Hitler în contextul exterminării evreilor a fost denaturat, führer-ul fiind pus într-o lumină favorabilă.
”Distrugerea din Dresda” (1963), ”Războiul lui Hitler” (1977), ”Războiul lui Churchill” (1987) și ”Goebbels: creierul celui de-al treilea Reich” (1996) sunt câteva dintre lucrările în cuprinsul cărora istoricul David Iring a încercat să demonstreze faptul că Hitler nu a știut despre planul de exterminare al evreilor și chiar dacă ar fi știut s-ar fi opus. Într-un final David Iring a fost condamnat la închisoare pentru afirmațiile pe care le-a făcut atât în cadrul unor emisiuni tv, cât și prin lucările pe care le-a publicat.
Care ar putea fi obiectul juridic (adică valorea socială și relațiile protejate prin norma de incriminare) al infracțiunii de negare a Holocaustului? În opinia mea, obiectul juridic în acest caz constă în relațiilor sociale privitoare la respectul cuvenit memoriei victimelor Holocaustului. Să contești existența acestui eveniment înseamnă, după cum am menționat și anterior, să-i exonerezi de răspundere pe orchestratorii genocidului. De asemenea, săvârșirea acestei infracțiuni produce și profunde consecințe de ordin moral.
Simboluri interzise
Anumite însemne sau simboluri poartă cu ele memorii. Interzicerea simbolurilor fasciste și legionare are ca scop, în opinia mea, înăbușirea oricărei încercări de cultivare în spațiul public a unei ideologii bazate pe extremism, ură și rasism.
Ce simboluri și însemne sunt interziste în România prin lege?
Legea nr. 217 din 23 iulie 2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, a modificat anumite articole ale ordonanței respective. Astfel, în art. 2, lit. b) din ordonanță ne indică care sunt simbolurile și însemnele interzise: “prin simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a).” Litera a) a aceluiași articol ne spune că: “prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă.”
Acum să oferim câteva exemple de coduri numerice, construcții de cuvinte și simboluri interzise care fac trimitere la doctrine și ideologii rasiste:
- 100% WHITE – face referire la ideea preconcepută a supremației rasei albe.
2. 14 cuvinte – se referă la unul dintre cele mai populare sloganuri ale extermiștilor de dreapta, și anume: “We must secure the existence of our people and a future for white children”, în traducere: “Trebuie să asigurăm existenţa poporului nostru și viitorul copiilor noștri alb.”
3. 1488, 14/88, 8814, 14-88 – Aceste combinații numerice sunt populare printre simpatizanții grupărilor de extremă dreapta. 14 se referă la cele 14 cuvinte, iar 88 este utilizat ca simbol numeric pentru “Heil Hitler!”, întrucât cifra 8 este corespondentă literei H.
4. 18 – această asociere de cifre se referă la numele lui Adolf Hitler (1 pentru A, prima literă din alfabet, iar H pentru 8, a opta literă din alfabet).
5. 28 – Codul numeric pentru “Blood & Honour”, întrucât 2=B, iar 8=H. Ce este Blood & Honour? Este o organizație fondată în anul 1987 adeptă a ideologiei “RACIST SKINHEAD” (neo-nazistă). Acestă idologie a reprezentat pentru multă vreme unul dintre cele mai violente elemente ale mișcărilor care promovau puterea albă/supremația rasei albe. Mișcarea a cunoscut o perioadă înfloritoare în anii 1980, 1990 și 2000. B&H se recomandă ca fiind o “rețea muzicală de rezistență” care acționează în “confederație globală a luptătorilor pentru libertate cu gândire similară”. Interpretul Ian Stuart Donaldson a fondat grupul împreună cu Nicky Crane. Numele grupării reprezintă motto-ul Mișcării Tineretului Hitlerist (organizație din Germania nazistă ce avea ca scop îndoctrinarea noilor generații de băieți).
6. 88 – simbol numeric pentru “Heil Hitler”, fiind folosit de întreaga mișcare a supremației rase albe, nu doar de către grupările neo-naziste.
De asemenea, și anumite abrevieri denotă viziuni ale ideologiilor rasiste:
- “RAHOWA” – reprezintă acronimul pentru “Racial Holy War”(”Războiul Sfânt al Raselor”), un termen creat de către Creativity Movement, o pseudo-religie;
2. “ROA” – “Race Over All” (”Rasa mai presus de toate”);
3. “SWP” – “Supreme White Power” (”Supremația Rasei Albe”);
4. “TCL” – “Trăiască Legiunea și Căpitanul” – a reprezentat salutul utilizat de membrii Mișcării Legionare și făcea referire la liderul grupării, Corneliu Zelea Codreanu;
5. “WPWW” – “WHITE PRIDE WORLD WIDE”, în traducere “MÂNDRIE ALBĂ PESTE TOT ÎN LUME”;
6. “JOG”/ “ZOG”– “JEWISH OCCUPIED GOVERNMENT”/” ZIONIST OCCUPIED GOVERNMENT”, în traducere “GUVERN OCUPAT DE EVREI”/”GUVERN OCUPAT DE SIONIȘTI”. Mesajul face referire la teoria conspirației conform căreia guvernele statelor lumii se află sub control evreiesc;
7. “NAT88” – Prin acest cod se indentifică membrii grupării neo-naziste “Naționaliștii Autohtoni Timișoara”. 88 face referire la salutul “Heil Hitler”;
8. “ND” – acronimul pentru “Noua Dreaptă”, înființată în anul 2000, este cea mai cunoscută mișcare de extremă dreaptă din România. Aceasta activează și în prezent, definindu-se ca fiind o mișcare naționalistă. În 2015 s-a transformat în “Partidul Noua Dreaptă”.
Printre simbolurile interzise prin legislația din România putem aminti:
- Crucea cu săgeți – Simbol distinctiv pentru Partidul Crucilor cu Săgeți. Formațiunea politică de extremă dreaptă a funcționat în Ungaria între anii 1934 – 1945.
2. Crucea de fier – La început a fost o decorațiune militară germană din secolul al XIX-lea. În secolul al XX-lea a fost adoptată de către Partidul Nazist ca unul dintre simbolurile reprezentative. Dupa cel de-al Doilea Război Mondial a fost preluată de către mai multe grupări neo-naziste din întreaga lume. În prezent crucea de fier este folosită de către forțele armate germane, însă fără a-i fi atribuită o conotație politică. Dacă acest simbol este folosit împreună cu svastica sau în conjunctura unor manifestații xenofobe, rasiste sau antisemite încalcă prevederile legale.
3. Sigla Mișcării Legionare – denumită și “Garda de fier” (fondată la 24 iunie 1924 de către Corneliu Zelea Codreanu alături de Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă) a fost o organizație fascistă din România activă în perioada interbelică. “Legiunea Arhanghelului Mihail”, după cum mai era numită, a fost concepută după modelul organizațiilor naziste SS (”Schutzstaffel”, în traducere “Eșalonul de protecție”) și SA (”Sturmabteilung”, în traducere “Batalioanele de atac”).
4. Svastica – În incipit zvastica a reprezentat un simbol pentru noroc, infinitatea creației și soarele care este un element de necucerit. În anul 1920 acest simbol a fost adoptat de partidul nazist. Cercetătorii germani din secolul al XIX-lea au descoperit acest simbol și i-au deslușit înțelesurile. Aceștia au aflat că simbolul semnifica și “victorie permanentă”. Traducerea unor texte vechi sanscrite i-au determinat pe germani să vadă o serie de similitudini între limba germană și acest limbaj oriental. În urma cercetărilor s-a conturat imaginea unor războinici albi originari din zona Indiei care ar fi civilizat spațiul european. Au denumit acest portret “rasa ariană” (total diferită de arienii veritabili) și au dezvoltat o teorie naționalistă cultivată, mai apoi, de către naziști. Această teorie avea la bază rasă pură a arienilor care are ca scop să domine lumea. Astăzi, utilizarea simbolului într-un context rasist, xenofob, antisemit încalcă prevederile legii.
5. Totenkopf (Cap de mort) – a reprezentat emblema Diviziei a III-a SS Panzer Totenkopf. Acest simbol internațional denotă moartea, pericolul și pirateria. Simbolul a fost folosit la finele anului 1730 sub domnia lui Frederic cel Mare pe uniformele Regimentului Husaren Prusac nr. 5. Emblema craniului cu oasele încrucișate a continuat să fie purtat de trupele germane de pe Frontul de Vest în 1918, dar notorietatea simbolului se datorează utilizării acestuia de către trupele SS. În timpul regimului nazist totenkopf era atașat pe pălăriile germane și gulere. Comandantul SS Heinrich Himmler oferea membrilor de elită un SS-Ehrenring în semn de distincție.
6. Inegali – simbol care denotă supremația rasei albe și diferențele rasiale. Acest semn este utilizat de simpatizanții ideologiilor de extremă dreaptă.
7. Aryan Brotherhood (Frăția Ariană) – este o grupare de crimă organizată cu caracter neo-nazist ce acționează în penitenciarele din Statele Unite ale Americii. A fost fondată în anul 1916 de motocicliștii irlandezi ca o formă de protecție pentru prizonierii albi nou-veniți în închisoare. Oranizația numără între 15.000 – 20.000 de membri, atât încarcerați, cât și liberi.
Ce nu ai voie să faci cu aceste simboluri?
Articolul 4 alin. (1) din OUG nr. 31 din 13/03/2002 spune: “Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.” Deci nu ai voie să confecționezi un astfel de simbol, adică să îl fabrici, produci, prelucrezi. De asemenea este interzisă vânzarea acestor simboluri, precum și deținerea în vederea răspândirii. Dacă ai pe acasă vreo medalie nazistă pe care o păstrezi pentru că ești un colecționar înrăit asta nu înseamnă că ai săvârșit vreo infracțiune. Dacă dorești să răspândești acea medalie atunci fapta ta va intra în sfera de incidență a dreptului penal.
Alineatul (2) al aceluiași articol indică faptul că se pedepsește și utilizarea în public simbolurilor fasciste, rasiste și xenofobe. Despre ce înseamnă public am discutat anterior. Dacă te vei plimba pe stradă cu un tricou ce are imprimat pe el un totenkopf s-ar putea să fie o problemă. Înainte să-ți tatuezi o zvastică într-un loc vizibil pe corpul tău ar fi bine să te gândești de două ori.
Prin alineatul (3) legiuitorul a prevăzut o cauză de nepedepsire, și anume: “nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.” Faptul că la muzee, în cărți de istorie, filme, seriale, documentare etc. regăsim simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe nu constituite infracțiune, întrucât prezența lor în astfel de locuri sau materiale artistice/didactice are alte rațiuni decât cele la care face referire norma de incriminare.
Ce obiect juridic are această incriminare? În opinia mea, obiectul juridic al infracțiunii analizate constă în protejarea relațiilor sociale ce se referă la respectul cuvenit victimelor Holocaustului prin incriminarea faptelor care au scop exteriorizarea în mod public a afinităților pentru ideologiile extremiste. Modalitățile de realizare a elementului material din cuprinsul incriminării denotă susținerea, aprobarea și achiesarea la opinii bazate pe extremism.
Concluzie
Anumite scene din istorie sunt susceptibile să creeze adevărate traume pentru întreaga umanitate. Consecințele unor evenimente lugubre încă se răsfrâng ca un ecou în societate. Legiuitorii penali nu au rămas neclintiți la strigătele trecute ale victimelor ce au căzut pradă acestor atrocități. Pentru aceste considerente legiuitorii au fost chemați să incrimineze acele fapte care ar putea să cultive și să potențeze ideologii bazate pe idei preconcepute, ură și inegalități între indivizi.
În opinia mea, respectarea legii în legătură cu subiectul abordat în acest articol reprezintă o dovadă de solidaritate arătată față de victimele Holocaustului. Mai mult decât atât, studiind fenomenul putem să ne dezvoltăm empatia și să conștientizăm răul pe care mințile criminale de la începutul secolului al XX-lea l-au materializat.
