Noi modificări în privinţa legii dării în plată
5 minute • Mihai Alexandru-Laurentiu • 18 februarie 2019
Încă de la adoptarea sa şi până în prezent, Legea dării în plată a constituit obiectul unor dezbateri ardente în mediul juridic şi bancar, reprezentând o salvare a debitorilor contractelor de credit dar şi o sursă profundă de nemulţumire a instituţiilor bancare care şi-au văzut interesul periclitat.
Până în prezent, Legea nu a suferit nicio modificare însă a facut obiectul unor multiple excepţii de neconstituţionalitate, unele dintre ele respinse, altele admise. Cea mai importantă, totuşi, rămâne Decizia 623/2016 a Curţii Constituţionale prin care a tranşat problematica neconstituţionalităţii unor articole.
La momentul redactării articolului, Legea dării în plată riscă să fie modificată printr-o propunere legislativă ce a fost depusă Senatului în primă fază în calitate de Cameră de reflecţie, fiind adoptată şi trimisă la Camera Deputaţilor care va avea rolul de Cameră decizională.
Pentru a înţelege, totuşi, complexitatea subiectului, este imperativ să ne aplecăm asupra istoricului Legii dării în plată, înainte de a vedea modificările concrete aduse de această iniţiativă legislativă.
Legea dării în plată a fost adoptată în anul 2016 pe fondul situaţiei precare a debitorilor din cadrul contractelor de credit încheiate cu instituţiile bancare.
Aceasta are “drept obiect reglementarea acelor situaţii apărute în urma crizei economice din cauza căreia debitorii nu au mai fost capabili să îşi execute obligaţiile asumate prin contractele de credit. Astfel, potrivit Expunerii de motive a legii, adoptarea acesteia a fost determinată de ideea de echitate şi împărţirea riscurilor contractuale în executarea contractului de credit” (Decizia 623/2016).
Legea dării în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite a creat un cadru inedit în peisajul juridic şi bancar românesc, fiind soluţia adoptată de către legiuitor în vederea oferii unei şanse persoanelor profund afectate de fluctuaţia economică şi aflate în imposibilitate de plată sau într-o situaţie deosebit de dificilă în vederea continuării prestaţiilor asumate în cadrul contractelor de credit încheiate cu bănci.
Prin legea dării în plată s-a oferit posibilitatea stingerii obligaţiilor asumate în contractele de credit printr-o procedură simplificată, consumatorul având posibilitatea de a încheia, efectiv, orice raport contractual cu banca.
În concret, legea dării în plată prevede că consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului.
În prezent, condiţiile prevăzute pentru ca mecanismul dării în plată să funcţioneze sunt:
- Creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
- Consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.
Propunerea legislativă vine şi adaugă un nouă condiţie, stabilind că trebuie să fie incidentă şi impreviziunea.
Iniţiatorul completează, stabilind că există impreviziune atunci când:
- Imobilul ipotecat s-a devalorizat cu mai mult de 50% faţă de valoarea iniţială;
- În cazul în care cursul de schimb a depăşit cu cel puţin 20% cursul de schimb din data contractării creditului;
- În cazul în care gradul de îndatorare a debitorului l-a depăşit pe cel luat în considerare la momentul acordării creditului
- În cazul în care debitorul a fost executat silit prin vânzarea imobilului cu destinaţia de locuinţă
- În alte cazuri care relevă un dezechilibru contractual
Considerăm că iniţiatorul a încercat să pună accentul pe ideea că numai în situaţii de excepţie ar trebui să se recurgă la Legea dării în plată, fiind accentuată şi faza necogierilor între consumator şi bancă în vederea ajungerii la un posibil acord pentru a preveni desfiinţarea contractului.
De asemenea, legea aduce şi alte modificări de ordin procedural ce pot fi consultate mai profund aici.
