Orange Polska S.A. vs Comisia Europeană. Abuz de poziție dominantă
5 minute • Andreea Georgiana Ion • 28 noiembrie 2018
1. Numărul cauzei
Cauza C-123/16 P Orange Polska S.A. vs Comisia
♦ Prin recursul formulat, Orange Polska S.A. solicită, cu titlu principal, anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 17 decembrie 2015, Orange Polska/Comisia (T-486/11), prin care a fost respinsă acțiunea sa prin care se urmărea anularea Deciziei C(2011) 4378 final a Comisiei din 22 iunie 2011 privind o procedură inițiată în aplicarea articolului 102, precum și anularea acestei decizii.
♦ Prin decizia din 22 iunie 2011, Comisia a constatat o încălcare continuă a articolului 102 TFUE de către Orange Polska S.A., aceasta debutând în data de 3 august 2005, când au început primele negocieri dintre Orange și un operator alternativ privind rețeaua Orange pe baza ofertei de referință privind accesul necondiționat la bucla locală, durând până la data de 22 octombrie 2009, cel puțin, dată la care a fost semnalat acordul președintelui Oficiului Comunicațiilor Electronice.
În temeiul acestui acord, Orange s-a angajat să își îndeplinească obligațiile legale, să încheie cu operatorii alternativi acorduri privind accesul în condiții conforme cu ofertele de referință și să investească în modernizarea rețelei sale în bandă largă. Cum Orange nu și-a respectat aceste îndatoriri, Comisia a aplicat întreprinderii o amendă de 127 554 194 de euro.
♦ Pentru a-și susține recursul formulat, Orange Polska S.A. a invocat trei motive de recurs, privind obligația Comisiei de a demonstra existența unui interes legitim de a adopta o decizie de constatare a unei încălcări săvârșite în trecut, privind existența unor așa-zise erori de drept și de apreciere în evaluarea impactului încălcării, precum și existența unor erori de drept ce rezultă din neluarea în considerare, ca circumstanță atenuantă, a investițiilor realizate de Orange.
2. Situația de fapt
Telekomunikacja Polska S.A. este o întreprindere de telecomunicații constituită în Polonia în 1991 ca urmare a privatizării unui fost monopol de stat. După achiziționarea de către aceasta, la 7 noiembrie 2013, a societăților Orange Polska sp. z o.o. și Polska Telefonia Komórkowa – Centertel sp. z o.o., ea a devenit Orange.
Comisia Europeană a constatat că Orange era unicul furnizor al ofertelor cu ridicata de acces la bandă largă, precum și de acces neîngrădit la bucla locală și că, în perioada acoperită de decizia în litigiu, aceasta deținea cote de piață ridicate pe piața cu amănuntul.
Pe de altă parte, Comisia a reținut că, potrivit cadrului normativ aplicabil în Polonia la data faptelor, operatorul desemnat de autoritatea națională de reglementare ca fiind un operator puternic pe piața de furnizare a rețelelor telefonice publice fixe, în speță Orange, era obligat să acorde noilor operatori – numiți „operatori alternativi”– accesul neîngrădit la bucla sa locală și la resursele conexe în condiții transparente, echitabile, nediscriminatorii și cel puțin la fel de favorabile ca și condițiile stabilite într o ofertă de referință, propusă de operatorul desemnat și adoptată ca urmare a unei proceduri desfășurate în fața UKE. Începând cu anul 2005, aceasta din urmă a intervenit de mai multe ori pentru remedierea încălcărilor de către Orange a obligațiilor sale legale.
La 22 octombrie 2009, Orange a semnat cu UKE un acord în temeiul căruia aceasta s a angajat în mod voluntar printre altele să își respecte obligațiile legale, să încheie acorduri cu operatorii alternativi privind accesul în condiții conforme cu ofertele de referință relevante și să investească în modernizarea rețelei sale de bandă largă.
La articolul 1 din decizia în litigiu, Comisia a concluzionat că Orange, prin faptul că a refuzat să acorde operatorilor alternativi accesul la produsele sale cu ridicata de acces la bandă largă, a săvârșit o încălcare unică și continuă a articolului 102 TFUE, care a început la 3 august 2005, dată la care fuseseră inițiate primele negocieri între Orange și un operator alternativ privind accesul la rețeaua Orange pe baza ofertei de referință privind accesul în modul „local loop undbundling” (LLU), și care a durat cel puțin până la 22 octombrie 2009, dată la care fusese semnat acordul cu UKE.
3. Legislația europeană invocată în speță
Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Articolul 7 alineatul (1)
„Atunci când Comisia, acționând ca urmare a unei plângeri sau din oficiu, constată că există o încălcare a articolului [101 sau 102 TFUE], poate solicita printr o decizie întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi în cauză să înceteze respectiva încălcare. În acest scop, Comisia le poate impune orice măsuri corective comportamentale sau structurale […]. Atunci când Comisia are un interes legitim de a acționa în acest mod, aceasta poate de asemenea constata că s a comis o încălcare în trecut.”
Articolul 23 alineatul (2) litera (a)
„[…]
(2) Comisia poate aplica, prin decizie, amenzi asupra întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi atunci când, în mod intenționat sau din neglijență, acestea:
(a) încalcă articolul [101 sau 102 TFUE] […]
[…]”
4. Decizia Curții
Curtea se pronunță după cum urmează:
♦ anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 17 decembrie 2015, Orange Polska/Comisia (T 486/11, EU:T:2015:1002), în măsura în care Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a examinat argumentele prezentate de Orange Polska S.A. în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv invocat în primă instanță, întemeiate pe existența unor erori care afectează concluziile Comisiei cu privire la impactul încălcării pe piețele în cauză, încălcând astfel principiile protecției jurisdicționale efective și proporționalității amenzii,
♦ respinge în rest recursul și
♦ trimite cauza la Tribunal spre rejudecare pentru o nouă examinare a argumentației care stă la baza celui de al doilea motiv al recursului și dispune soluționarea cererilor privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.
5. Legislație națională incidentă în speță
Art. 5 si art. 6 din Legea concurenței nr. 21/1996
