Parteneriat civil vs. casatorie
12 minute • Cosmin Cojocariu • 26 octombrie 2016
În data de 25.10.2016 Senatul a trimis pentru dezbatere în Camera Deputaţilor propunerea legislativă privind parteneriatul civil, înregistrată la data de 03.03.2016. Propunerea urma să fie adoptată tacit, conform art. 75 alin. 2 din Constituţia României, la data de 27.10.2016. Progresul propunerii legislative poate fi urmărit la http://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=19648
Dar ce este parteneriatul civil?
Art. 1 alin. 2 al propunerii vine cu scopul de a ne lămuri:
„Parteneriatul civil este un contract încheiat, fără nici un fel de discriminare, între două persoane care decid să convieţuiască în baza afecţiunii, respectului şi sprijinului reciproc şi a egalităţii în drepturi.”
Parcurgând definiţia observăm anumite similitudini între parteneriatul civil şi instituţia căsătoriei.
Ce este căsătoria?
Definită legal în art. 259 C.civ.,
„căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.”.
Instituţia căsătoriei este reglementată în amănunt de legiuitor în Codul civil, în cadrul Cărţii a II-a „Despre familie”. Prezentul articol are ca obiect comparaţia celor două contracte/instituţii cu scopul de a observa asemănările şi diferenţele dintre acestea.
Comparaţia este concentrată pe drepturile şi obligaţiile partenerilor/soţilor, încheierea şi încetarea parteneriatului civil/căsătoriei.
ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI/PARTENERIATULUI
I. CĂSĂTORIA
Pentru o încheiere valabilă a căsătoriei, Codul civil impune o serie de condiţii, în literatura de specialitate fiind clasificate în: (a) condiţii de fond pozitive, (b) condiţii de fond negative şi (c) condiţii de formă.
Astfel, în prima categorie (i.e. conditii de fond pozitive) regăsim drept condiţii următoarele:
- Diferenţa de sex. Condiţia se desprinde cu uşurinţă din art. 259 alin. 1 C.civ. „Căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.”, art. 271 C.civ. „Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora” şi art 277. alin 1 C.civ. „Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex”;
- Vârsta. Regula în această materie este că soţii trebuie să fi împlinit vârsta de 18 ani, potrivit art. 272 alin. 1 C.Civ. Totuşi, există şi excepţia conform căreia pentru motive temeinice şi cu îndeplinirea anumitor condiţii, se poate căsători şi minorul care a împlinit vârsta de 16 ani;
- Consimţământul. Aceasta este şi o condiţie esenţială pentru a putea încheia orice act juridic. Legiuitorul impune anumite condiţii cu privire la consimţământul dat în vederea încheierii căsătoriei, dar în acest cadru prezintă mai multă importanţă menţionarea condiţiei conform căreia căsătoria trebuie încheiată în scopul de a întemeia o familie. Sancţiunea pentru o căsătorie încheiată în alt scop este, potrivit art. 295 alin. 1 C.Civ., nulitatea absolută;
- Comunicarea reciprocă a stării sănătăţii.
În categoria condiţiilor de fond negative sunt următoarele condiţii:
- Existenţa unei căsătorii a unuia dintre soţi. Legislaţia românească interzice bigamia, încheiera unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită constituind infracţiune;
- Relaţii de rudenie între soţi. Art. 274 C.Civ. Interzice încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum şi între rudele colaterale până la gradul al IV-lea, inclusiv. Totuşi, există şi excepţia conform căreia pentru motive temeinice poate fi autorizată căsătoria între rude colaterale de gradul al IV-lea.
- Tutela. Cât timp există relaţia de tutelă, persoana minoră şi tutorele său nu se pot căsători.
- Alienaţia, debilitatea mintală şi lipsa vremelnică a facultăţilor mintale.
În legătură cu cea de-a treia categorie de condiţii (i.e. conditii de forma), prezintă importanţă următoarele elemente.
- Căsătoria are caracterul unui act juridic solemn, ceea ce înseamnă că pentru încheierea sa valabilă este necesară şi îndeplinirea unor formalităţi. Caracterul solemn al căsătoriei este dat, printre altele, de condiţionarea ca viitorii soţi să îşi exprime consimţământul în faţa ofiţerului de stare civilă.
- Un alt element constă în faptul că, înainte de celebrarea căsătoriei, viitorii soţi trebuie sa facă o declaraţie prin care arată că îndeplinesc condiţiile necesare şi în care menţionează regimul matrimonial şi numele ales. La această declaraţie se poate face contestaţie în termen de 10 zile de la data înregistrării şi afişării declaraţiei, potrivit procedurii opoziţiei reglementate de C.civ.
- Dovada căsătoriei se face, de regulă, cu actul de căsătorie întocmit de ofiţerul de stare civilă în registrul actelor de stare civilă şi cu certificatul de căsătorie eliberat.
II. PARTENERIATUL CIVIL
Cu privire la condiţia diferenţei de sex, propunerea prevede că acest contract se încheie fără niciun fel de discriminare, iar în expunerea de motive iniţiatorii, chiar în definiţia dată parteneriatului civil, arată că acesta se poate încheia între două persoane adulte de acelaşi sex sau de sex diferit.
În ceea ce priveşte vârsta, propunerea prevede condiţia ca partenerii să aibă 18 ani împliniţi. Spre deosebire de căsătorie, nu este propusă excepţia privind minorul de 16 ani.
Consimţământul liber exprimat este necesar şi pentru a încheia contractul de parteneriat civil. Însă, trebuie observat faptul că, spre deosebire de reglementarea căsătoriei, propunerea nu prevede scopul pentru care se încheie contractul de parteneriat. Astfel, este posibil ca prin încheierea contractului, viitorii parteneri să nu urmărească neapărat întemeierea unei familii, ci alte beneficii ale prezentei propuneri.
Comunicarea reciprocă a stării sănătăţii este necesară, cu diferenţa faţă de căsătorie că pentru a încheia contractul de parteneriat părţile trebuie doar să declare faptul că şi-au comunicat reciproc starea fiecăruia de sănătate, pe când în cazul căsătoriei certificatele ce atestă starea medicală a fiecăruia trebuie prezentate în faţa ofiţerului de stare civilă.
Existenţa unei căsătorii a unuia dintre parteneri este o cauză care împiedică încheierea contractului, propunerea legislativă prevăzând, alături de aceasta, şi condiţia ca niciun viitor partener să nu fie parte într-un alt parteneriat civil.
În propunerea legislativă sunt prevăzute şi celelalte 3 condiţii de fond negative reglementate în cadrul instituţiei căsătoriei.
Cu privire la condiţiile de formă, parteneriatul civil este un act juridic solemn, dar solemnitatea reiese, de data aceasta, din necesitatea ca partenerii să semneze contractul în faţa unui notar şi, apoi, acesta să-l autentifice. Contractul este înregistrat de către notar în registrul pentru evidenţa parteneriatelor civile şi proba se face, conform propunerii, cu o adeverinţă eliberată de notar pe baza înregistrării contractului.
Partenerii trebuie, înainte de înregistrarea contractului, să depună o cerere de încheiere a parteneriatului civil împreună cu o declaraţie prin care arată că îndeplinesc condiţiile impuse de lege şi cu dovada achitatării taxei de timbru necesare. Propunerea reglementează procedura opoziţiei la această cerere, opoziţia putând fi făcută într-un termen de 10 zile doar de către rudele în linie dreaptă sau în linie colaterală până la gradul al IV-lea ale părţilor contractului de parteneriat civil.
ÎNCETAREA CĂSĂTORIEI/PARTENERIATULUI
Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru încheierea valabilă duce la nulitatea relativă sau absolută a căsătoriei/parteneriatului, ceea ce înseamnă că respectivul act se consideră a nu se fi încheiat niciodată.
Pe lângă aceste cauze de nulitate şi situaţia în care unul dintre soţi/parteneri decedează sau este declarat decedat printr-o hotărâre judecătorească, fiecare reglementare prevede anumite situaţii în care actul juridic încetează să mai producă efecte.
I. CĂSĂTORIA
Codul civil reglementează desfacerea căsătoriei – divorţul. Desfacerea căsătoriei se poate face prin acordul soţilor – pe cale administrativă (soţii îşi dau acordul în faţa ofiţerului de stare civilă)
– prin procedură notarială (în faţa notarului)
– pe cale judiciară (în instanţă).
Codul civil prevede condiţii specifice fiecărei proceduri.
În cazul în care se doreşte desfacerea căsătoriei, dar nu există acordul soţilor în acest sens, art. 373 C.civ. reglementează strict motivele care pot fi invocate în faţa instanţei pentru a obţine divorţul:
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unnuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
II. PARTENERIATUL CIVIL
Propunerea legislativă prezintă următoarele situaţii de încetare:
b) prin acordul comun al celor doi parteneri. Data încetării parteneriatului este data autentificării de către notarul public a consimţământului celor doi parteneri cu privire la încetarea parteneriatului;
c) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei unilaterale a unuia dintre parteneri privind încetarea parteneriatului. Notiticarea este făcută prin intermediul notarului public şi se înregistrează în Registrul pentru evidenţa parteneriatelor civile;
d) la data încheierii căsătoriei între cei doi parteneri civili. Partenerii au obligaţia de a notifica notarul public cu privire la încheierea căsătoriei anexând o copie a certificatului de căsătorie în termen de 30 de zile calendaristice de la data căsătoriei.
Astfel, este de observat că în cazul în care nu există acord între parteneri în sensul încetării parteneriatului, este suficientă o manifestare de voinţă din partea unui singur partener.
Pentru situaţia în care există acord comun cu privire la incetarea parteneriatului, propunerea legislativă prezintă doar procedura notarială.
DREPTURI ŞI ÎNDATORIRI/OBLIGAŢII
I. CĂSĂTORIA
Din punct de vedere nepatrimonial, sunt reglementate următoarele drepturi şi îndatoriri:
- dreptul şi obligaţia de sprijin moral reciproc;
- dreptul şi obligaţia şi de respect reciproc;
- dreptul şi obligaţia de fidelitate;
- dreptul şi obligaţia de a locui împreună. Legea instituie norme ce protejează locuinţa de familie;
- dreptul de a alege numele de familie. Soţii pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.
Din punct de vedere patrimonial:
- soţii îşi pot alege setul de reguli (regimul matrimonial) care să guverneze relaţiile patrimoniale dintre ei şi dintre ei şi terţi – comunitatea legală, regimul separaţiei de bunuri sau comunitatea convenţională;
- obligaţia de întreţinere;
- obligaţia de sprijin material reciproc;
- dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor, explicat în art. 970-974 C.civ., prevăzându-se, printre altele: condiţiile pentru a veni la succesiune, cotele succesorale cuvenite în funcţie de persoanele care mai vin la moştenire, soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu orice clasă de moştenitori legali. Mai mult, prin art. 1087 C.civ. soţul supravieţuitor este inclus în cateogoria moştenitorilor rezervatari, adică aceia care au dreptul la o parte din moştenire, chiar dacă au fost dezmoşteniţi.
II. PARTENERIATUL CIVIL
Din punct de vedere nepatrimonial avem urmatoarele obligatii:
- dreptul şi obligaţia de sprijin moral & reciproc;
- dreptul şi obligaţia şi de respect reciproc;
- dreptul de a alege numele de familie. Viitorii parteneri pot conveni să îşi păstreze numele, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un partener poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.
De observat că partenerii nu au obligaţia de fidelitate şi nici obligaţia de a locui împreuna.
Din lipsa reglementării obligaţiei de fidelitate dintre parteneri reies mai multe consecinţe.
De exemplu, copilul născut în timpul parteneriatului nu va putea beneficia de prezumţia de paternitate.
Din punct de vedere patrimonial avem urmatoarele obligatii:
- la momentul încheierii contractului, părţile pot opta între comunitatea legală, regimul separaţiei de bunuri sau comunitatea convenţională;
- obligaţia de întreţinere;
- obligaţia de sprijin material reciproc;
- dreptul la moştenire. În propunerea legislativă este prezentat faptul că partenerul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu orice clasă de moştenitori, dar nu sunt prezentate cotele succesorale de care va beneficia.
Propunerea legislativă preia anumite dispoziţii din materia regimulului matrimonial primar, reglementat de C.Civ art 312-338, precum şi din materia regimului comunităţii legale – art. 339-359 C.Civ. De menţionat este prezumţia de bunuri comune în devălmăşie a bunurilor dobândite de oricare dintre parteneri în timpul parteneriatului, fiind prezentate şi excepţiile ce răstoarnă această prezumţie.
În concluzie, noutatea majoră propusă prin această iniţiativă legislativă este crearea unui cadru legal, în planul legislaţiei naţionale, pentru cuplurile de acelaşi sex.
Parteneriatul civil se aseamană cu instituţia căsătoriei pentru că aduce partenerilor o mare parte din beneficiile conferite soţilor prin căsătorie,
