⬅ ÎNAPOI

Poate angajatul să refuze să mai meargă la muncă din cauza pandemiei de COVID-19?

Articolele avocatoo.ro în contextul COVID-19 au fost citite de peste 500.000 de persoane:

Știai că angajatorul are obligația legală de a asigura sănătatea la locul de muncă?

Și asta dinainte de apariția pandemiei COVID-19. Mai exact, Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă instituie obligația angajatorului (art. 6 din lege) de a asigura sănătatea și securitatea lucrătorilor la locul de muncă. 

Angajatorul este obligat să ia toate măsurile ce sunt necesare pentru a proteja sănătatea salariaților, să-i prevină asupra riscurilor la care sunt expuși, să-i informeze și să îi instruiască asupra tuturor aspectelor ce țin de natura locului de muncă (de exemplu, dacă am un alpinist utilitar, trebuie să îi spun că am o clădire de birouri cu 100 de etaje pe care el trebuie să o spele) și să îi pună la dispoziție mijloacele adecvate pentru protejarea lui (de exemplu, dacă ești alpinist utilitar îți dau cască, costum de protecție și coardă rezistentă, ca să nu cazi de la etajul 69).

Dar ce facem în contextul actual al pandemiei de COVID-19? Poate angajatul să nu vină la muncă dacă angajatorul nu îi oferă un mediu sigur?

Conform obligațiilor amintite mai sus, dacă angajatorul, în aceste vremuri, nu își duce la îndeplinire obligațiile de a asigura un mediu de lucru cât mai sigur și sănătos (de exemplu, dezinfectarea periodică a suprafețelor, oferirea de măști de protecție, punerea la dispoziție a dezinfectanților de mâini și altele asemănătoare) poate angajatul să părăsească locul de muncă sau să nu mai vină? 

Părăsirea locului de muncă sau refuzul de a se mai prezenta la locul de muncă din motive întemeiate (angajatorul nu dezinfectează și nu aplică nici o măsură de protecție) precum frica de contaminare cu virusul COVID-19, consider că nu pot atrage după ele sancționarea civilă, penală, disciplinară sau patrimonială a salariatului. 

Totodată, discutăm și de anumite categorii de ”persoane fragile” care sunt predispuse la contaminare cu virusul COVID-19 mult mai ușor și asupra cărora un angajator trebuie să-și aplece atenția într-o primă fază, de exemplu asupra femeilor gravide, persoanelor în vârstă trecute de 60 de ani, persoane diabetice sau care au probleme respiratorii acute. 

Angajatorul trebuie să se asigure că aceștia nu sunt prejudiciați fizic sau moral, și trebuie să îi protejeze de orice consecință negativă ce ar putea surveni (de exemplu, sunt casier la un hipermarket și angajatorul nu îmi pune la dispoziție o mască de protecție și sufăr de diabet zaharat, iar un client infectat îmi tușește în față și mă îmbolnăvesc sau dacă sunt cameristă și sufăr de o altă boală gravă ce poate să mă afecteze dacă mă contaminez, iar hotelul unde lucrez a devenit focar de infecție).

Ce înseamnă totuși această obligație a angajatorului?

Când discutăm despre obligația de asigurare a sănătății și securității în muncă, trebuie să discutăm și despre pericolul de contaminare ce poate duce la riscul producerii de accidente de muncă (adică atunci când din cauză că stau sub un dulap de perete și acesta cade la mine în cap că nu este prins bine în balamale) sau boli profesionale (adică sunt vopsitor și din cauza tuturor substanțelor chimice inhalate de-a lungul anilor am astm bronșic și am nevoie de inhalator), pericole care pot atrage răspunderea civilă a angajatorului pentru prejudicierea angajaților, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral de sistemul de asigurări sociale de stat.

Citește și: mai beneficiez de concediu medical dacă mă accidentez când lucrez de acasă?

Altfel spus, dacă tu ca angajator obligi angajații să vină la locul de muncă și aceștia suferă din cauza asta, vei fi obligat să acoperi integral prejudiciul dacă nu îl acoperă statul. Spre exemplu, dacă ai un angajat care ca urmare a unei infestări cu virusul COVID-19 suferă peste un an o complicație ce necesită o operație în Germania, pe care nu o acoperă integral sistemul nostru de sănătate, vei suporta aceste cheltuieli. Dacă, de exemplu, în urma infectării cu COVID-19 unul din plămânii tăi este complet afectat și trebuie scos, iar statul îți decontează doar 10.000 lei din operația care te-a costat 15.000 lei, angajatorul, pentru că te-a forțat să vii la muncă și ai contactat virusul care ți-a accentuat boala preexistentă la plămâni trebuie să scoată din buzunar diferența de bani.

Menționez că orice stare de sănătate trebuie dovedită prin furnizarea unui certificat medical care să ateste cele spune. Adică nu poți mâine să nu te duci la muncă pentru că ești diabetic și așa vrei tu. Mai întâi trebuie să aduci un certificat medical și apoi poți să nu te mai prezinti.

Cum evit o eventuală răspundere dacă sunt angajator?

Ca să evităm o asemenea răspundere, trebuie să asiguri toate măsurile de protecție ce asigură securitatea și sănătatea lucrătorilor. Una din aceste măsuri ar putea fi chiar acordarea dreptului salariatului de a refuza să se prezinte la locul de muncă pentru un motiv temeinic (am astm bronșic, sunt casieră și sunt și însărcinată).

Dacă măsurile de protecție precum asigurarea de echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor sau asigurarea de  echipamente individuale de protecţie (cască, mască, mănuși etc.) sau acordarea obligatorie de echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie, nu sunt respectate, atunci inspectorii ITM,  inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi al unităţilor subordonate vor sancționa angajatorii acestea fiind contravenții (art. 40 din legea 319/2006), iar dacă fapta constituie infracțiune, inspectorii vor sesiza organele de urmărire penală.

Citește și: tot ce trebuie să știi în cazul unui control de la ITM.

Printre infracțiuni se numără nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională sau a produs consecinţe deosebite se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă (art. 38 din legea 319/2006). 

Drepturile fundamentale prevăzute de Constituția României

În altă lumină, angajatorul este obligat să asigure respectarea drepturilor fundamentale prevăzute de Constituția României, drepturi cum ar fi art. 34 din Constituție care prevede dreptul la ocrotirea sănătății, art. 22 – dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 35 – dreptul la un mediu sănătos.

Deși pe durata stării de urgență unele drepturi fundamentale cum ar fi dreptul la liberă circulație (art. 25) sunt restricționate, limitarea sau suprimarea unor drepturi esențiale precum dreptul la viață sau la sănătate, este interzisă prin lege (art. 58-81 din Noul Cod Civil).

Concluzie

Așadar, hotărârea angajatorului de a menține la muncă ”persoanele fragile” mai ales într-un mediu ce poate să constituie un pericol grav (menținerea unei infirmiere gravide într-un spital care este un focar de infecție) sau să modifice unilateral sau fără respectarea drepturilor fundamentale ale omului sau cu ignorarea problemelor de sănătate ale lucrătorului anumite aspecte legate de locul sau felul muncii este nelegală.

O astfel de dispoziție este și un abuz de drept pe care angajatorul îl poate face, având în vedere faptul că angajatul este într-o relație de subordonare cu angajatorul.

O decizie nelegală luată de către angajator poate fi atacată cu succes în fața instanțelor judecătorești, angajatorul având sarcina probei conform art. 272 din Codul Muncii.

Poza de Anna Shvets from Pexels

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code