Implicarea statulu in politica alimentara a invatamantului britanic e1538062990304

Rolul statului în politica alimentară a sistemului de învățământ britanic

4 minute • Bianca Vîlsănescu • 27 septembrie 2018


Din 2006, legea obligă școlile din Anglia și Țara Galilor să ofere mese școlarilor pentru a îndeplini o serie de criterii de echilibru nutrițional. Această politică proactivă ar putea fi văzută ca implicare în  nutriția copilului. Reglementare inițiată încă de la începutul anilor 1980, sub conducerea unui guvern conservator dornic de a reduce povara financiară cauzată de obezitate, factor ce reprezintă  o problemă majoră de sănătate publică, ceea ce face Marea Britanie „omul de grăsime“ din Europa. Această politică reflectă o concepție a rolului statului care se îndepărtează de modelul ministrului Thatcher. Fără a renunța la principiile noului management public, guvernele Tony Blair și Gordon Brown au dat o interpretare diferită, concentrându-se asupra eficienței (eficacității) a politicilor publice, subliniind rolul statului ca regulator și planificator. Dacă ideea că statul nu este furnizorul de servicii nu este pusă la îndoială, statul pare să apară în calitate de coordonator al sarcinilor în definirea obiectivelor și a  standardelor în cadrul politicii alimentare .
 
Politica alimentară în școli este considerată acum o nouă prioritate a guvernului . Politica guvernului britanic în acest domeniu este într-adevăr unul dintre domeniile în care se reflectă schimbările politice profunde pe care le-a suferit Marea Britanie nu numai de la război, ci și de la începutul secolului. Poate fi unică prin faptul că oferă o imagine a evoluției societății britanice și a rolului statului pe parcursul unui secol.
 
Politica privind mesele școlare se află la intersecția dintre sfera privată par excellence (familia) și sfera publică (statul). Locul de interacțiune al acestor două sfere prin misiunea lor comună (educarea și protejarea copiilor), școala a devenit cadrul pentru punerea în aplicare de către guvern a unei politici publice care tinde să-și extindă domeniul de competență inițial deoarece este o politică de sănătate publică mai degrabă decât o politică educațională stricto sensu. Dezvoltarea, elaborarea și punerea în aplicare a acestei politici publice pare, așadar, să conducă la evidențierea gradului de implicare a statului în viața cotidiană sau privată a cetățenilor săi și a naturii acestei implicări.
Stabilirea unei viziuni globale a problemei: stabilirea unei co-guvernări?
Acesta este raportul executivului scoțian , publicat în 2002,. acesta pledează nu numai pentru îmbunătățirea meselor, ci și pentru mobilizarea funcției principale a școlii, educației, pentru a promova această îmbunătățire. El a susținut o abordare cuprinzătoare a politicii alimentare, bazată pe calitatea meselor și informarea consumatorilor. Ca urmare, mesele școlare au fost privite mai mult ca parte a unei politici cuprinzătoare de sănătate publică decât ca un simplu serviciu comercial oferit de autoritățile locale.
 
Impactul acestui raport a fost considerabil, însă până în 2005 și 2006, Anglia și Țara Galilor au publicat propriile concluzii. Raportul “Turning the Tables: Transforming School Food”, publicat în septembrie 2005, a urmat și mai mult dorința de a pune în practică o politică globală, subliniind necesitatea restabilirii legăturii dintre produsul finit din farfurie și producția agricolă, de preferință de la nivel local. Printre alte măsuri susținute ca urmare a acestor rapoarte, Ministerul Educației a interzis la mesele servite în  școali – din 2008 în școlile primare, 2009 în școlile secundare – dulciurile, sucurile, chipsurile,  a redus frecvența de alimente prajite de două ori pe săptămână și a impus o porție de fructe sau legume în fiecare masă.
Obezitatea la copii nu era doar o problemă de sănătate publică. A devenit o problemă de politică majoră semnalată de către Comitetul pentru Sănătate în Camera Comunelor printr-un unui raport privind o “epidemie de obezitate” care s-a răspândit în Anglia, raportându-se  o creștere de 400% a numărului  de persoane considerate obeze în ultimii 25de ani . Fără a menționa un vinovat ideal, raportul citează cauze multiple pentru această stare de rău și a pledat pentru o abordare cuprinzătoare în ceea ce privește informarea, educația și consumul propriu-zis.
Bibliografie:
https://journals.openedition.org/osb/949
Faucher-King F., Le Galès P, Tony Blair, 1997-2007, le bilan des réformes, Paris, Les Presses de Science Po, 2007
Gustafsson U., « School Meals Policy, the Problem with Governing Children », Social Policy and Administration, vol. 36, n° 6, décembre 2002, pp. 685-697
DOI : 10.1111/1467-9515.00311
Gustafsson U., « The Privatisation of Risk in School Meals Policy », Health, Risk and Society, vol. 6, n° 1, mars 2004, pp. 53-64
DOI : 10.1080/1369857042000193048
 
 
 
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *