Lupta împotriva criminalității – boala incurabilă a omenirii
6 minute • AndreiM • 04 aprilie 2020
Prevenirea și combatarea criminalității este o luptă la care plecăm cu un handicap, ea fiind mereu înaintea noastră cu un pas.
AFRICA DE SUD: „Violenţa realmente dezlănţuită ne ameninţă pe fiecare dintre noi şi realizările noastre; aşadar, trebuie luată o măsură radicală“. — The Star.
BRAZILIA: „Ca reacţie la valul crescând de violenţă, sute de mii de persoane au ieşit pe străzile oraşului Rio de Janeiro, exprimându-şi teama şi indignarea faţă de criminalitatea care a pus stăpânire pe oraşul lor“. — International Herald Tribune.
CHINA: „În China au apărut din nou gangsteri, iar delictele grave par să scape oricărui control. . . . Specialiştii chinezi afirmă că numărul bandelor de gangsteri şi al «societăţilor secrete» creşte mai repede decât poate poliţia să le numere“. — The New York Times.
GERMANIA: „Deosebirea dintre persoanele care sunt oricând gata să comită acte criminale şi persoanele care comit asemenea acte din cauza anumitor împrejurări devine tot mai insesizabilă. Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că violenţa a devenit o manifestare cotidiană“. — Rheinischer Merkur.
Înainte de a discuta mai multe aspecte ale acestui fenomen care pare a fi intrinsec naturii umane, câteva aspecte teoretice sunt necesare.
Ce este criminalitatea?
Prin urmare, criminalitatea a fost definită de teoreticieni ca fiind ansamblul faptelor penale comise într-un spațiu și într-o perioadă de timp determinate.
Protagonistul acestui fenomen este criminalul, care din punct de vedere criminologic reprezinta persoana care comite o crimă, în sensul de faptă penală sau cu justificată apartenență criminală.
Citește și: cum ne protejăm legal de cyberbullying?
(Fapta penală poate fi definită ca acea faptă care reprezintă un pericol pentru societate, săvârșită cu vinovătie și prevăzută de legea penală)
Amploarea pe care a luat-o delincvența pare să fie o trăsătură comună tuturor societăţilor moderne industrializate, și niciun progres înregistrat în domeniul legislaţiei sau al codului penal nu pare să fi avut vreo influenţă semnificativă asupra acestei chestiuni. Probabil este greu de crezut că pentru o societate modernă urbanizată, în care valorile predominante sunt dezvoltarea economică și reuşita pe plan personal, criminalitatea continua sa pună probleme la cel mai înalt nivel. Sau poate chiar aici se află problema.
Nu este exagerat să spunem că organele de justiție penală duc o luptă pierdută cu criminalitatea.
Problema există, este evidentă, iar următorul lucru care ne interesează este cum putem combate și preveni criminalitatea.
Ce tipuri de criminalitate avem?
Pentru a găsi o soluție, criminalitatea trebuie cunoscută și trebuie să ajungă la urechile organelor de înfăptuire a justiției.
Astfel, există o clasificare obiectivă a criminalității care se referă la categorii de criminalitate obținute prin raportarea la un criteriu unic, respectiv gradul de cunoaștere a faptelor penale de către organele care participă la înfăptuirea actului de justiție penală (poliție, parchet, instanța de judecată):
1. Criminalitatea reală – se referă la ansamblul faptelor penale comise efectiv, indiferent dacă ele sunt ori nu sunt cunoscute de către vreunul din organele justiției penale.
2. Cifra neagră a criminalității – reprezintă ansamblul faptelor penale care se comit efectiv, dar care nu ajung la cunoștința organelor de justiție penală (acest lucru fiind posibil din mai multe motive: abilitatea infractorilor, ineficiența organelor de urmărire penală sau chiar pasivitatea victimelor)
3. Criminalitatea aparentă – reprezintă totalitatea faptelor cu aparență penală ajunse la cunoștința organelor de justiție.
4. Criminalitatea legală – cea mai restrânsă dintre categoriile enumerate. Reprezintă faptele penale pentru care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.
Cum o diminuăm? EUCPN.
Lupta împotriva criminalității se desfășoară în toate statele prin măsuri concrete, deopotrivă de prevenire cât și de constrângere, cu aplicarea sancțiunilor penale, prin combaterea criminalității. Problema criminalității persistă în toate statele, iar lupta împotriva acesteia este inspirată de politica penală, comportând soluţii la nivel naţional.
Prin conceptul de prevenire, se înţelege luarea unor măsuri care să conducă la împiedicarea comiterii crimelor.
Uniunea Europeană a demarat o acțiune prin care statele membre să adopte unele măsuri pentru combaterea și prevenirea criminalității. Astfel, pe 30 noiembrie 2009 au adoptat o decizie prin care a luat naștere Rețeaua europeană de prevenire a criminalității (EUCPN) cu rol de sprijin în dezvoltarea măsurilor de prevenire a criminalității în UE. Rețeaua asigură un cadru de cooperare între țările UE, sprijinind totodată activitățile de prevenire a criminalității la nivel național și local.
Poți afla mai multe despre EUCPN din următorul videoclip:
Atribuții EUCPN
EUCPN are următoarele atribuții:
- de a îmbunătăți cooperarea, contactele și schimbul de informații între părțile interesate;
- de a culege, a evalua și a comunica informații referitoare la prevenirea criminalității;
- de a organiza conferințe și activități pentru dezvoltarea prevenirii criminalității și de a difuza rezultatele activității de prevenire a criminalității;
- de a pune expertiza sa la dispoziția instituțiilor europene (Consiliul și Comisia);
- de a raporta Consiliului în fiecare an cu privire la activitățile proprii;
- de a elabora și a pune în aplicare un program de lucru care vizează amenințările relevante în materie de criminalitate.
EUCPN își atinge obiectivele prin intermediul unui program de lucru anual, care face parte dintr-o strategie multianuală.
În loc de concluzie
Îmi rezerv dreptul de a caracteriza criminalitatea ca o boală incurabilă a omenirii.
Ar trebui oferită o atenție sporită asupra educației oamenilor, omul privit individualizat. Educația trebuie să reprezinte un element ce nu trebuie să lipsească din programele de guvernare ale statelor, dar mai ales, să nu lipsească din cercul personal al fiecărui individ.
De multe ori principiul “scopul scuză mijloacele” ia o conotație negativă și justifică în mintea oamenilor acțiuni care vatămă grav interesele societății. Scopul sau mobilul unor acte exteriorizate poate afecta libertatea celorlalți.
John Stuart Mill preciza că “libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”, însă, în cazul problemei criminalității. care atinge cote alarmante, nu este vorba doar despre ceilalți, este vorba despre respectul pe care individul îl are pentru propria persoană, asta înseamnă că geamurile sparte sau bătăile de stradă nu au legătură cu libertatea, ci cu lipsa de respect pentru propria persoană.
Comportamentul criminal este așadar o consecință a alegerii pe care delicventul o face sau, altfel spus, o manifestare a liberului-arbitru cu care acesta este înzestrat.
