8b652dc77bfcd8e19fcad0cc56f79384 1

Proceduri de lichidare

6 minute • Raluca Dumitrascu • 01 septembrie 2017


Pentru a iniția o procedură de lichidare, în primul rand trebuie verificat dacă sunt indeplinite condițiile de eligibilitate.
Inițierea procedurilor de faliment poate avea loc în următoarele situații:

  • Debitorul își declară intenția de a intra în faliment;
  • Niciunul dintre creditorii care dețin cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor, administratorul judiciar sau debitorul nu propune un plan de reorganizare;
  • Niciun plan de reorganizare propus nu este aprobat de creditori sau confirmat de judecătorul-sindic;
  • Nu se respectă programul de plată și distribuție în cadrul planului de reorganizare;
  • Debitorul acumulează creanțe neplătite în timpul reorganizării; sau
  • Propunerea administratorului judiciar de a deschide falimentul este aprobată de creditorii care dețin cel puțin două treimi din creditorii care votează.
  • Numai o societate urmărită în temeiul Codului penal poate fi interzisă de la faliment.

Procedurile primare utilizate pentru lichidarea unei companii insolvabile
Procedura primară este deschiderea falimentului împotriva societății insolvabile, care poate apărea în oricare dintre cazurile menționate mai sus. Caracteristica principală este că procedura este reglementată de Legea 85/2014 privind prevenirea procedurilor de insolvență și impune numirea unui administrator judiciar pentru a efectua toate acțiunile care duc la lichidare sub supravegherea creditorilor și a judecătorului-sindic.
Lichidarea voluntară și lichidarea obligatorie
Lichidarea voluntară este reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în timp ce lichidarea obligatorie este reglementată de Legea nr. 85/2014. Lichidarea voluntară necesită o decizie a acționarilor societății și poate fi aplicată numai dacă toate datoriile societății față de creditorii săi sunt plătite. Ambele proceduri vizează dizolvarea și lichidarea societății, urmată de retragerea din registrul comerțului.
Cum se aprobă procedurile de lichidare?
In ceea ce privește lichidarea după faliment, aceasta este aprobată în mod oficial printr-o hotărâre a judecătorului-sindic, iar procedura de lichidare voluntară este aprobată de adunarea acționarilor.
Ce efecte au procedurile de lichidare asupra contractelor existente?
Contractele existente se finalizează , de obicei, la începutul procedurii de lichidare deoarece societatea păstrează personalitate juridică numai în scopul lichidării.
Perioada pentru finalizarea procedurii de lichidare poate varia intre trei luni (pentru lichidarea voluntara) si cativa ani.
Lichidatorul judiciar
Lichidatorul judiciar este propus de către debitor sau creditor în cererea de declanșare a procedurii de faliment. Judecătorul-sindic care aprobă declanșarea falimentului numește lichidatorul, insa acesta ramane sa fie confirmat de către creditori.
Principalele responsabilitati ale acestuia sunt:

  • Examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport detaliat privind cauzele și circumstanțele care conduc la insolvabilitate, listarea persoanelor potențial responsabile;
  • Gestionarea activității debitorului;
  • Acțiunile de anulare a actelor frauduloase și a operațiunilor efectuate de debitor în detrimentul creditorilor, precum și transferurile patrimoniale, tranzacțiile comerciale și alte operațiuni preferențiale destinate să aducă atingere drepturilor creditorilor;
  • Aplicarea sigiliilor, realizarea unui inventar al activelor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea acestora;
  • Încheierea contractelor încheiate de debitor;
  • Verificarea cererilor de despăgubire și, după caz, formularea de obiecții împotriva acestora, notificarea creditorilor în cazul respingerii parțiale sau totale a creanțelor și întocmirea tabelului de creditori;
  • Supravegherea colectării datoriilor de la debitorii societății falimentare rezultate din transferul de bunuri sau de fonduri efectuate înainte de deschiderea procedurii, încasarea creanțelor și depunerea acțiunilor pentru recuperarea datoriilor debitorului;
  • Încasarea plăților în numele debitorului și transferarea acestora în contul debitorului;
  • Efectuarea vânzării activelor debitorului;
  • Încheierea tranzacțiilor, evacuarea datoriilor și fluturarea garanțiilor fiduciare și reale, sub rezerva confirmării de către judecătorul-sindic;
  • Îndeplinirea oricăror alte atribuții stabilite de judecătorul-sindic.

Implicarea instantei in procedura de lichidare
Judecătorul-sindic trebuie să examineze și să se asigure că prevederile legale sunt respectate pe deplin. Cu toate acestea, prerogativele manageriale aparțin lichidatorului și creditorilor.
Principalele atribuții ale judecătorului-sindic în cadrul procedurii de faliment sunt:

  • Luarea deciziei de declanșare a falimentului;
  • Soluționarea oricăror contestații depuse de debitor împotriva cererii creditorilor de deschidere a procedurii de faliment;
  • Soluționarea oricărei contestații depuse de creditori împotriva cererii debitorului de deschidere a procedurii de faliment;
  • Numirea lichidatorului;
  • Confirmarea lichidatorului după ce acesta a fost aprobat de creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea creanțelor;
  • Înlocuirea lichidatorului din motive valabile;
  • Ridicarea dreptului debitorului de a-și gestiona activitatea;
  • Soluționarea oricărei cereri de declanșare a răspunderii membrilor organului de conducere care au contribuit la insolvabilitatea debitorului;
  • Soluționarea acțiunilor depuse de lichidatorul judiciar pentru a anula actele frauduloase, operațiunile și plățile efectuate de debitor după începerea procedurii de faliment;
  • Soluționarea oricărei contestații depuse de debitor sau de adunarea creditorilor împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar;
  • Soluționarea unei cereri depuse de lichidatorul judiciar de încetare a reorganizării debitorului și de deschidere a procedurii de faliment;
  • Soluționarea contestațiilor împotriva rapoartelor de activitate ale lichidatorului judiciar;
  • Soluționarea contestațiilor depuse împotriva deciziilor adunării creditorilor; și
  • Pronuntarea deciziei de închidere a procedurii de faliment.

Implicarea creditorilor in procedura de lichidare 
În principiu, creditorii (prin intermediul reuniunii creditorilor) și comitetul creditorilor sunt implicați în adoptarea oricărei decizii de conducere care afectează activitatea societății.
Creditorii au următoarele prerogative în cadrul procedurii de lichidare:

  • Aprobarea termenilor și condițiilor de vânzare a activelor debitorului;
  • Aprobarea numirii unor evaluatori specializați sau a unor furnizori de servicii, dacă este necesar, pentru a maximiza averea debitorului și pentru a-și proteja activele;
  • Să ia act de rapoartele de activitate întocmite de lichidator și, dacă este necesar, să le conteste; și
  • Să depună acțiuni în vederea anulării actelor frauduloase sau a operațiunilor efectuate de debitor atunci când astfel de acțiuni nu au fost depuse de lichidatorul judiciar.
  • La data deschiderii procedurii de insolvență, toate procedurile de executare împotriva debitorului sau a activelor sale sunt suspendate în mod automat și, prin urmare, este interzisă orice cerere de plată a creanțelor în afara procedurii de lichidare.

Implicarea directorilor și acționarilor în procedurile de lichidare
Odată ce administratorul special a fost numit de acționari (pentru a-și proteja interesele și interesele societății), prerogativele adunării acționarilor și ale directorilor consiliului de administrație încetează automat. Cu toate acestea, directorii companiei sunt încă implicați în activitatea companiei, dar sub conducerea și supravegherea administratorului judiciar.
Efectele insolventei asupra angajatilor
Angajații care dețin creanțe datorate înainte de începerea procedurii de insolvență sunt automat înregistrați în tabelul de creditori.Creanțele salariaților beneficiază de prioritate după creanțe garantate în caz de faliment.
Angajații pot fi concediați colectiv fără respectarea formalităților de concediere colectivă, dar trebuie să primească plăți de concediere în conformitate cu contractul colectiv de muncă și legislația în vigoare.
Daca vreți să aflați mai multe lucruri despre dreptul muncii in Romania, intrați aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.