Untitled design 2

Titularul unei conexiuni de internet folosită pentru încălcarea drepturilor de autor prin partajarea de fișiere nu poate fi exonerat de răspundere în cazul în care numește un membru al familiei care este posibil să fi avut acces la acea conexiune

5 minute • Bianca Maria Barbu • 24 octombrie 2018


Editura germană Bastei Lübbe cere de la Landgeright München (Curtea Regională din München I) o compensație în bani de la domnul Michael Strotzer pe baza drepturilor de autor și altor drepturi înrudite pe care editura le are asupra unui audiobook. Audiobook-ul a fost distribuit, în scopul descărcării, către un număr nelimitat de utilizatori al unei platforme de schimb pe internet spre descărcare (peer-to-peer) prin intermediul unei rețele de internet deținută de domnul Strotzer.
Domnul Strotzer neagă faptul că a încălcat drepturile de autor. Mai mult decât atât, el susține că părinții săi, care locuiesc împreuna cu el, au avut acces la respectiva rețea de internet fără să îi ofere mai multe detalii în legătură cu timpul și modul în care aceștia utilizau internetul. Potrivit Landgeright München I și cum se deduce și dintr-o altă speță a Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție din Germania), apărarea prezentată este suficientă în contextul legii germane pentru a-l exonera de răspundere pe proprietarul conexiunii la internet, având în vedere și dreptul fundamental pentru protejarea vieții familiale.
O scurtă explicație este necesară aici. În legătură cu ce s-a prezentat, Landgeright München I explică faptul că titularul unei conexiuni la internet prin care s-a creat încălcarea dreptului de autor este prezumat a fi responsabil pentru că adresa IP în speță i-a fost corect atribuită acestuia și, astfel, nicio altă persoană nu a avut posibilitatea să folosească acea conexiune în momentul comiterii încălcării. Totuși ar putea fi modificată această prezumție în cazul în care alte persoane au acces la acea conexiune.
Mai mult decât atât, dacă un membru al familiei titularului a avut acces la acea conexiune, titularul poate beneficia, în baza dreptului la protecția vieții familiale, de exonerarea de răspundere prin numirea unui membru al familiei fără să fie necesare și alte detalii cu privire la cum și când a fost folosită conexiunea.
În acest context, Landgeright München I cere Curții de Justiție să interpreteze dispozițiile legislației europene privind drepturile de proprietate intelectuală. (Directiva 2001/29/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea aspectelor privind drepturile de autor și drepturile conexe în societatea informațională, precum și Directiva 2004/48/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind implementarea drepturilor de proprietate intelectuală)
În speța în cauză, Curtea de Justiție menționează faptul ca legislația UE face imposibilă aplicarea legislației naționale (cum este prezentată problema din speță, interpretată de curțile naționale relevante).Prin aceasta din urmă titularul conexiunii la internet utilizate pentru încălcarea dreptului de autor prin file-sharing (partajarea de fișiere) nu poate fi ținut răspunzător și nu trebuie să plătească despăgubiri dacă poate numi cel puțin un membru al familiei care ar fi putut avea acces la respectiva conexiune și fără să ofere mai multe detalii despre când și cum a fost internetul folosit de respectivul membru al familiei.
Curtea consideră că trebuie să se mențină un echilibru între diferitele drepturi fundamentale, în speță fiind vorba de dreptul la remedii legale eficiente și dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte și dreptul de a respecta viața privată și viața familială, pe de altă parte.
Nu există însă echilibru când se garantează protecție absolută pentru membri familiei titularului conexiunii la internet, conexiune prin care s-au comis încălcări ale drepturilor de autor prin file-sharing.
Dacă o instanță națională, în față căreia a fost adusă o acțiune civilă (torious action), nu poate cere, la insistențele reclamantului, probe din partea membrilor familiei celeilalte părți, atunci presupusele încălcări ale drepturilor de autor și stabilirea vinovatului devin imposibil de dovedit. Această situație conduce la neglijarea drepturilor fundamentale la un remediu legal eficient și la proprietate intelectuală, de care ar trebui să se bucure titularul drepturilor de autor.
Nu se poate susține ce am menționat anterior decât în cazul în care titularii drepturilor ar avea la îndemână și alte remedii legale efective, de exemplu titularul conexiunii la internet ar putea fi ținut responsabil printr-o acțiune civilă pentru a se putea preveni astfel o interferare inacceptabilă cu viața familială.
În plus, este de competența Landgericht München I să determine dacă apar, în legislația națională în cauză, proceduri sau remedii care ar putea permite autorităților judiciare competente să ceară informații necesare pentru a dovedi, precum în speță, respectivele încălcări ale drepturilor de autor și cine a făcut aceste încălcări.
Bibliografie
https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2018-10/cp180158en.pdf

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *