Sfaturi de la un tratat de drept care se vrea anonim (II)
5 minute • Autor Necunoscut • 04 februarie 2018
Tot eu sunt.
Nu, tot nu îmi dau numele!
De ce? Iar aceeași întrebare?
Pentru că pot, vreau, am chef…și sunt tratat de drept. Tu nu ești. Voi nu sunteți. Atât.
Încep prin a vă face o confesiune. Sunt surprins. Sfaturile pe care le-am scris aici au ajuns și la urechile făpturii care sforăie în spatele meu. Oare a înghițit prea mult praf? Posibil…așa se întâmplă când nu citești cărțile de drept din bibliotecă. Cum spuneam, sunt surprins! Făptura nu a mai uzitat celebrele markere pe paginile mele. Mai mai să îmi dea lacrimile de fericire, atât de puțin mai era…asta până a scos un set de pixuri cu gel, colorate…cu sclipici. SCLIPICI? SCLIPICI, făptură? Ce sunt eu? Zâna Magică? Tanti Măseluță care CICĂ îți punea bani sub pernă? NU! Ah, stai așa, că uit câtă plăcere îți face să fii plină de strălucire din cap până în picioare…că, de, știi vorba aia..dacă mintea nu îți sclipește deloc, măcar să ai ceva sclipici pe tine, nu?
***Serios, voi ăștia de la Drept așa sforăiți mereu? Ce faceți? Repetați lecțiile? Pledați? Vă rugați vreunui zeu al trecerii examenelor?*** Ferească neica tratatul de ce trebuie eu să îndur!
Revenind, mi s-a adus la cunoștință că în această perioadă se celebrează un fenomen atipic, în speță, dragostea.
Să vă învăț ce înseamnă dragostea din perspectiva unui student la drept, luând-o drept exemplu pe a mea făptură sforăitoare.
-
Sărutul/pupatul/lipăială aceea zgomotoasă. Ei bine, acest fenomen, acest element a ceea ce numiți voi dragoste, își găsește debutul în ultima zi dinaintea fiecărui nou an, mai exact la o anumită oră, să-i spunem…fatidică. Făptura, rujată, mă ține strâns la piept, iar într-o mână ține paharul de șampanie. Uraaaaa, uraaaa și pleoșc lipăiala pe coperta mea, că cică e semn de bun augur. Așa se trece examenul. Și îți pui și dorința.
NU! Nu așa se trece examenul! Se trece citindu-mă, că nu am atâtea cuvinte degeaba, doar ca să mă dau mare (bine, și asta). Mă pupi și treci examenul? Dragostea asta, bat-o vina…nu mai poate tratatul să fie citit și învățat până nu e și pupat.
-
Vaaai, desenează inimioare pe paginile mele. E îndrăgostită sărăcuța de ea, măi. Așa e când nu ai cuvintele la tine, desenezi. Așa e când nu știi să citești un tratat de drept, faci inimi.
Doar pentru că e luna dragostei sau cum îi zice ei, nu înseamnă că trebuie să desenezi inimi. Că nu mă îndupleci. Aceleași idei le am. Aceleași idei trebuie să îți intre în căpșorul tău plin de confetti. Ne-am înțeles sau e cazul să îți spun că dacă vei mai continua să faci asta o să ai parte doar de inimi la examene? Dar negre…
-
Dragostea are multe forme…la un tratat de drept e mai simplu. Când se enervează făptura că nu pricepe ce zic eu (cum să priceapă dacă în timp ce mă citește, ea verifică și mesajul de la colega care și-a pierdut unghia falsă printre pagini?), mă aruncă efectiv. Și mă doare. Dar văd că o doare și pe ea mai apoi. Că începe imediat cu iubirea mea, dragostea mea, sufletul meu, pisicelul meu, grăsanul meu (eu nu sunt gras, sunt bine făcut), minunatul meu etc. Crede că îmi trece? Nu îmi trece! Mă citește iar. De data asta mai citește postarea unei alte colege. #studyhard #playhard #workforyourdream #lawschool. Îi dă ador, evident, că doar e luna dragostei. Predomină inimile. Îi și comentează. Dar văd mânia din ochii ei că și altcineva mă citește. E geloasă. Înseamnă că mă place. Sunt și puțin (mai mult) chipeș, ce-i drept, era de așteptat.
Vrei să îți dau un sfat, așa, între noi, că ne cunoaștem? Las-o pe miss unghiuță pierdută, lasă haștagu’, lasă aruncatul și ridicatul de greutăți (că pentru asta te duci la sală și scoți din sărite oamenii de pe acolo). Lasă apelativele alea de nici tu nu știi de ce zici așa (păi dacă ai confetti la creieraș…mă abțin). Lasă văicăreala, că ești afonă!
Dacă vrei să te vaiți, trebuie să fii soprană cel puțin. Tu ești afonă! Ai milă de noi, muritorii de rând! Mie îmi place dragostea, cui nu-i place? Dar când dragostea asta a voastră îmi aduce mie desene pe pagini, trânteli și lupte ca la KO, nu prea îmi mai place. Comportamentul trebuie îndreptat. Știu că sunt încăpățânat din cale-afară, dar, dacă mă iei cu frumușelul, azi o pagină, mâine 100, poimâine 1000, te asigur că sunt cel mai bun partener.
Te-am văzut, mi-ai plăcut/Ce rămâne de făcut?
