⬅ ÎNAPOI

Sisteme de drept: ce diferențe există între legislația română și cea turcă? (I)

Sisteme de drept

Articol redactat în coautorat de Bianca-Valentina Stancu, studentă în cadrul Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, anul I, împreună cu Aydın Bakımcı, student al Universității Titu Maiorescu, Facultatea de Medicină, anul VI.

Celor pasionați, cu o formă pură a gândirii, bazată pe tehnici intelectuale de cercetare și documentare, știința Dreptului le irigă viața sufletului prin cunoaștere.

Pentru că…

Acest articol este scris cu speranța că va reuși o analiză comparativă obiectivă a dreptului aplicat în Turcia și în România, prin strădania de a reflecta concepte diferite ale legiuitorului român și cel turc privind anumite aspecte.

Cum acest cult pentru Drept este dominant și fascinant, este antrenant și curios cum prin confruntarea celor două sisteme de drept, prin evidențierea unor elemente esențiale, semnificative ale acestora, conturăm fizionomia fiecărei civilizații precum și comportamentele ce derivă din acestea.

Întotdeauna m-am întrebat în calitate de studentă în anul I la Facultatea de Drept (care trebuie să se obișnuiască cu activitatea dinamică și palpitantă de viitor jurist) cât de relevante și de utile pentru studiul dreptului sunt diferitele sisteme de drept deosebite prin modul de consacrare juridică a unor valori și simboluri importante pentru societate.

De ce acest articol? Mai bine zis, de ce această temă?

Am avut prilejul să reflectez profund la acest subiect ca urmare a unor discuții interesante privind domeniul juridic purtate cu un cetățean turc, Aydın Bakımcı, student în anul al VI-lea la Facultatea de medicină, Universitatea Titu Maiorescu, astfel descoperind anumite specificități ale legislației turcești.


Ultimele articole publicate:

Prin urmare, am încercat să sculptăm o viziune clară, concisă asupra deosebirilor celor două sisteme de drept prin intermediul unei analize aprofundate, al unui transfer de informații juridice, putând astfel sublinia curiozități și elemente noi în ceea ce privește identitatea persoanei și izvoarele de drept.

Am constatat astfel două aspecte ce sunt reglementate atât în legislația turcă, cât și în legislația românească însă în maniere diferite.

Cum cele mai răspândite și cunoscute familii de drept sunt cea româno- germanică și anglo-saxonă, este totuși echitabil și necesar să acordăm atenția cuvenită și altor sisteme de drept, cum ar fi sistemul de drept musulman, cel dedus ,,judecații noastre’‘.

Despre sistemul de drept musulman

Pentru acest sistem, concepția asupra dreptului este alta, dreptul fiind asociat unei religii sau unei ordini sociale.

Dreptul este, însă, considerat un pilon al societății căruia oamenii trebuie să se conformeze, iar administrația și justiția trebuie să-l respecte și să-l aplice.

Există însă precizarea că actualmente sistemul musulman de drept aplicat în Turcia este unul modern care presupune pe lângă normele religioase și aplicarea de norme laice, statale iar dreptul clasic sau sharia este considerat izvor indirect, secundar de drept.

Așadar, în Turcia s-a înregistrat o puternică laicizare chiar din ultimii ani de existența ai Imperiului Otoman, fiind cea mai importantă și controversată reforma a lui Mustafa Kemal Atâtürk.

Identificarea persoanei, o primă diferență

Prima deosebire descoperită, până acum necunoscută în spațiul românesc între legislația turcă și cea română este maniera de identificare a persoanei.

Urmărind însă cursul explicației, prima întrebare oportună ar fi: Cine sau ce face dovadă identificării noastre? Cum identificarea persoanei, a cetățeniei acesteia, a adresei de domiciliu sau, după caz, a adresei de reședință este o cerință imperativă, actul de identitate este instrumentul doveditor (care grupează cartea de identitate, cartea electronică de identitate, cartea de identitate provizorie și buletinul de identitate, în termen de valabilitate).

Astfel, în legislația noastră chestiunea identificării persoanei este reglementată de Ordonanţa de urgenţă nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români.

Același aspect este reglementat și de legislația turcă în Medeni Kanun (adică Codul civil din Turcia).

La naştere?

Noutatea privind cele două sisteme de drept intervine în cadrul primei eliberări a actului de identitate, astfel că, în cazul cetățenilor români eliberarea actelor de identitate are loc începând cu vârstă de 14 ani, în timp ce, în cazul cetățenilor turci, eliberarea actelor de identitate are loc imediat după momentul nașterii

Nu poate fi neglijat faptul că, în cazul minorului cetățean român care nu a împlinit vârstă de 14 ani (deci căruia nu i s a eliberat primul act), dovada identității se face pe baza certificatului de naștere, pe când în Turcia nu există această limita sau existența unei aprecieri în ceea ce privește vârstă oportună pentru eliberarea primului act de identitate.

Copilul se bucură încă de la naștere atât de certificat de naștere, cât și de bulentin de identitate

Este evident că impactul existenței acestor reglementări juridice ale dreptului turc este unul care asigura ca finalitate protejarea dreptului la identitate a individului încă de la naștere, identificând coexistența buletinului de identitate și a certificatului de naștere ca un element principal în construirea personalității noului-născut.

Să ne oprim asupra izvoarelor de drept

O altă diferență interesantă o regăsim și în ceea ce privește izvoarele de drept ale fiecărui sistem de drept:

  • in sistemul de drept musulman, jurisprudența poate fi creatoare de drept, iar judecătorul musulman poate aplică dreptul prin analogie. Judecătorul se inspiră din surse religioase, elaborând soluții proprii. Se bucură însă de această libertate în virtutea condiției de a nu găși soluții direct aplicabile în Coran și Sunna (adica uzanta), neputând crea precedente judiciare cu forță obligatorii erga omnes.

Concluzie

Se poate observă că deși cele două sisteme de drept sunt complet diferite că natură, ambele au dispoziții clare de protecție a identității persoanei și izvoare de drept care asigură reglementarea predictibilă a raporturilor sociale importante.

Nu putem ignora diferențele esențiale în legătură cu maniera distinctă în care fiecare legiutor – român și turc – alege să reglementeze în concret chestiunea identitatii persoanei și izvoarele de drept neceseare sistemului juruidic.


Ai gasit un subiect interesant pe care ti-ar placea sa il abordezi intr-un articol? Hai, pune-te pe scris si trimite-l la contact@avocatoo.ro!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code