Sportul de performanţă şi testul anti-doping: caile de atac
4 minute • Cristina Dutescu • 03 ianuarie 2017
În examinarea faptelor şi aspectelor juridice ale unui caz de încălcare a reglementărilor anti-doping, jurisdicţia de soluţionare a cauzelor o au doar instanţele sportive, instanţa de ultim grad fiind Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne.
Sportivii şi/sau personalul asistent al sportivilor care au încălcat reglementările anti-doping vor fi audiaţi de către Comisia de audiere, comisie ce va desfăşura procedura de audiere într-un interval de timp rezonabil şi cu celeritate, fără a depăşi 3 luni de la încheierea procesului de gestionare a rezultatelor. În situaţia în care împrejurările o impun, se poate organiza şi o procedură de audiere în regim de urgenţă, prin decizia Preşedintelui Agenţiei Anti-Doping.
Pe parcursul audierii persoana învinuită are următoarele drepturi:
- dreptul de a fi informat corect şi la timp despre învinuirea adusă de încălcare a reglementărilor anti-doping;
- dreptul de a se apăra în faţa învinuirii aduse de încălcare a reglementărilor anti-doping şi faţă de consecinţele decurgând din aceasta;
- dreptul de a fi reprezentată (pe cheltuială proprie);
- dreptul fiecărei părţi de a prezenta probe, de a chema şi interoga martori, acceptarea mărturiei sub forma declaraţiei scrise fiind la latitudinea Comisiei de audiere;
- dreptul persoanei la un interpret pe durata audierii, Comisia de audiere având responsabilitatea de a-l desemna, persoana urmând a suporta costurile;
- dreptul la o decizie în formă scrisă, motivată, datată şi comunicată într-un timp rezonabil sau, atunci când sportivul renunţă la audiere, o decizie motivată care va explica acţiunea întreprinsă.
[ulp id=’q8hcMHzmRyFnyoXV’]
Acuzaţiile privind încălcările reglementărilor anti-doping formulate împotriva sportivului de nivel internaţional şi naţional pot face obiectul unei audieri unice în faţa Curţii de arbitraj sportiv, fără obligaţia unei audieri preliminare, pe baza consimţământului sportivului, al Agenţiei, al Agenţiei Mondiale Anti-Doping, precum şi al oricărei altei organizaţii anti-doping care ar avea drept de a formula apel împotriva unei hotărâri în primă instanţă.
Deciziile cu privire la încălcări ale reglementărilor anti-doping vor include toate motivele avute în vedere la pronunţarea deciziei, inclusiv, dacă este cazul, motivarea opţiunii de a nu impune sancţiunea cea mai severă.
Agenţia va notifica toate entităţile în legătură cu deciziile referitoare la faptul că încălcarea nu a avut loc, impunerea unei decizii de suspendare provizorie voluntară, precum şi acceptarea de către sportiv sau de persoane din cadrul personalului asistent al acestuia a unei sancţiuni, fără parcurgerea procedurii de audiere.
Sportivii de nivel naţional sau altă persoană care este subiect al deciziei contestate, structura sportivă căreia îi aparţine sportivul sau cealaltă parte în legătură cu care s-a luat decizia contestată, federaţia internaţională responsabilă, Comitetul Olimpic Internaţional, Comitetul Paralimpic Internaţional, organizaţia anti-doping a ţării de domiciliu al persoanei/sportivului, Agenţia Naţională Anti-Doping, Agenţia Mondială Anti-Doping pot contesta la Comisia de Apel, in termen de 21 de zile de la data comunicării.
Deciziile comisiei de audiere luate în legătură cu sportivul internaţional sau altă persoană, pot fi contestate EXCLUSIV la Curtea de Arbitraj Sportiv, în termen de 21 de zile de la data comunicării de către sportivul de nivel internaţional sau altă persoană care este subiect al deciziei contestate, structura sportivă căreia îi aparţine sportivul; federaţia internaţională responsabilă, Comitetul Olimpic Internaţional, Comitetul Paralimpic Internaţional; organizaţia anti-doping a ţării de domiciliu al persoanei/sportivului; Agenţia Naţională Anti-Doping.
Deciziile contestate îşi păstrează efectele pe durata desfăşurării procedurii de apel, cu excepţia situaţiei în care Comisia de apel, respectiv Curtea de Arbitraj Sportiv decide suspendarea acestora.
Decizia primită de la Comisia de apel va fi comunicată, prin grija Agenţiei Naţionale Anti-Doping, sportivului sau altei persoane din cadrul personalului asistent al sportivului sau oricărei organizaţii care ar fi avut dreptul să facă apel.
N.B.: În România, de la începutul anului 2016 şi până în prezent au fost aplicate un număr de 6 sancţiuni cu suspendarea pe perioade cuprinse între 2 şi 4 ani, la discipline sportive precum alpinism, atletism şi culturism. Din punct de vedere statistic, raportat la datele existente, cele mai multe sancţiuni sunt aplicate sportivilor afiliaţi culturismului.
*diagramă realizată pe baza datelor publicate pe www.anad.gov.ro
