⬅ ÎNAPOI

Street photography: cum să faci poze „estetice” pentru Instagram fără să îți iei amendă

Te plimbi pe la Romană. O ții agale pe Bulevardul Dacia și, absorbit de frumusețea clădirilor impozante, nici nu realizezi când se intersectează Calea Victoriei. Dar acolo te oprești și o vezi – are grădina frumoasă, multă iederă, ea e puțin în ruină, dar nu mult, suficient cât să arate „vintage”, culorile nu prea se potrivesc cu tema feedului tău, dar pui un filtru și se rezolvă. Scoți telefonul din buzunar, faci câteva poze să ai de unde alege și alegi în minte hashtagul – #beautiful_scenery, #architecture, #blessed. Asta se numește ”street photography”.

Mai trece puțin timp, ai luat și DSLR-ul cu tine de data asta, pentru că simți că azi o să te lovească inspirația. Ești în Centrul Vechi, te pui la pândă ca pisica și aștepți. Nu stai mult până ce trece o tipă funky cu un stil fain – îi faci poză pe ascuns și pleci. Două străzi mai încolo, un hipster ca la carte îți atrage și el atenția – îi faci și lui poză și te miști din loc. La finalul zilei, ai o selecție bună de cadre. Încarci poza aia smecheră rău și încep să curgă like-urile – #streetphotography.

Street photography 101

Ce catalogăm drept street photography și cum o facem toți fără să ne dăm seama?

Sigur, numele este destul de intuitiv în ceea ce privește această subramură a fotografiei, însă street photography nu se reduce doar la fotografie de stradă și atât.

De cele mai multe ori, fotografia de stradă are drept subiect omul și integrarea acestuia în peisajul urban. Dar asta e doar o mică parte din această ramură. Desigur, cel mai adesea ne-am obișnuit să vedem subiecte fie oameni, fie clădiri, însă ele pot să lipsească în totalitate, precum poate să lipsească și strada însăși.

Fotografia de stradă nu se limitează nici măcar la mediul urban, chiar dacă acesta este documentat în principal. Așadar, nu există o definiție unitară cu privire la conceptul de street photography, însă ce este unanim admis de către profesioniști că ea capturează viața desfășurându-și cursul.

Având în vedere dezvoltarea erei digitale cu ajutorul social media, fotografia de stradă a căpătat tot mai multă importanță, în special cu ajutorul platformelor Facebook și Instagram. Totuși, e important să o diferențiem de fotojurnalism, care e o complet altă ramură a fotografiei și care se referă la capturarea momentelor destinate știrilor.

În esență, fotografia de stradă e ce vrei tu să fie: aglomerația de la metrou care ți-a atras într-o dimineață atenția, oamenii ce trec prin fața cafenelei unde ai ieșit cu prietenii, câinele ăla pufos pe care te-ai oprit să îl mângâi în drum spre facultate/muncă etc.

Street photography vs dreptul la imagine

De esența acestui gen de fotografie este faptul că ilustrează viața, însă aici apare și reversul medaliei: faptul că este o formă de a invada intimitatea persoanei. În timp ce clădirea nu își poate exprima consimțământul atunci când tu alegi să o fotografiezi, alta este discuția când vorbim despre oameni, întrucât aceștia s-ar putea să nu aprecieze gestul tău de a-i imortaliza.

La noi, ca în majoritatea țărilor, fotografiatul în locuri publice este permis, excepție făcând unitățile militare, aeroporturile, ambasadele etc., în general, locuri care ar putea fi folosite pentru organizarea atentatelor.

Citetește și: ce facem cu dreptul la replică în mediul online?

Când vorbim despre legalitatea street photography, problemele apar pe două planuri: interpretarea legislației și abuzurile unor agenți de pază. Problemele referitoare la interpretarea legii nu decurg, de această dată, din modul în care acesta este redactată, ci din punerea în balanță a două drepturi fundamentale ale omului: cel la imagine și cel la exprimare. Așadar, chemat să pronunțe o hotărâre, judecătorul trebuie să pună în balanță cele două drepturi, iar aici soluțiile pot varia de la caz la caz.

Ce pățesc în România dacă fotografiez oameni pe stradă?

Fără îndoială toată lumea știe ce este aceea o stradă, însă ce farmec ar mai avea dreptul dacă nu ar exista cel puțin două sensuri pentru absolut orice noțiune, nu-i așa? Ei bine, și aici trebuie să distingem între două situații diferite, respectiv pozele pe care le facem în spații publice și cele pe care le facem în spații private.

De principiu, într-un spațiu public și în desfășurarea unei activități publice ai dreptul să fotografiezi o persoană fără consimțământul acesteia. Adică atunci când mergi la concert nu trebuie să îi ceri solistului consimțământul pentru a-ți pune la story poza pe care i-ai făcut-o pe scenă. Totuși, ar trebui să ai grijă să nu îl surprinzi într-o ipostază ce i-ar putea aduce atingere demnității, deci ar fi indicat să nu postezi fix poza aia în care l-ai prins cu degetul în nas, oricâte meme-uri ai putea să scoți de pe urma ei. 

Pare destul de simplă regula, dar aici vorbim despre drept, iar excepțiile sunt toată distracția.

Ce se întâmplă dacă fotografiezi o persoană în spațiul public, dar în desfășurarea unei activități private? Cu alte cuvinte, dacă nu am zoom 100x la telefon și, pe lângă solist, mai prind și câțiva oameni din mulțime, pățesc ceva? Dar dacă nu fotografiez deloc solistul, ci o persoană cu un machiaj foarte smecher sau una cu un tricou amuzant?

Luându-le pe rând, dacă în cuprinsul fotografiei apar mai multe persoane ale căror chipuri nu sunt ușor recognoscibile, totul e ok, nimeni nu are dreptul să îți interzică să fotografiezi mulțimea. 

Cu privire la a doua ipoteză, lucrurile sunt mai complicate. Legea nu specifică faptul că tot ceea ce se află în spațiu public poate fi fotografiat, pentru că s-ar restrânge puternic dreptul la imagine dacă acesta ar putea fi exercitat numai în limitele unui spațiu privat, iar apariția în public a persoanei ar echivala cu un consimțământ tacit al utilizării imaginii sale. Articolul 89 din Legea 8/1996 consacră regula potrivit căreia „utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret”. Așadar, dacă subiectul fotografiei tale este însăși persoana și nimic mai mult, vei avea nevoie de consimțământul acesteia pentru a o utiliza. 

În ceea ce privește spațiul privat, aici regulile sunt mult mai restrictive, iar, pe lângă priviri încruntate de la persoane, poți primi chiar sancțiuni penale pentru violarea vieții private. De principiu, fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat este interzisă, indiferent dacă fotografia urmează să fie utilizată sau nu. Așa că, deși e la modă să îți fotografiezi vecinul care și-a făcut plajă în curte pentru că nu a mai putut ajunge anul ăsta de 1 mai la mare, nu e și legal.

Articolul 74 lit. c) din Codul civil precizează în mod clar că „utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia” reprezintă o aducere adusă vieții private. Mai mult chiar, Codul penal stabilește în articolul 226 că „atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini (…) se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă”. Așadar, nu numai că poți fi dat în judecată și răspunde față de persoana pe care ai fotografiat-o fără drept, poți chiar să ajungi la închisoare.

În ceea ce-i privește pe minori, vei avea nevoie de consimțământul părinților sau al reprezentantului legal, iar dacă ești pus frecvent în situația de a-i fotografia la diferite evenimente, poate ar fi bine să citești articolul ăsta.

Abonează la newsletter și rămâi informat

Ce pățesc în România dacă fotografiez clădiri?

Articolul 25 din Codul civil ne spune că subiectele de drept civil sunt numai persoanele (fizice și juridice). Așa că și dacă se supără clădirea pe tine pentru că nu ai fotografiat-o din unghiul ăla bun, ea nu te poate da în judecată, întrucât nu se încadrează în definiția dată de același articol persoanei (știu, o clădire nu e o persoană, șocant). Referitor la proprietar, discuția este puțin alta, pentru că el îți poate interzice fotografierea dacă te afli pe o proprietate privată.

Deși în dreptul nostru și animalele sunt considerate obiecte, precum clădirile, așa că nici ele nu te pot da în judecată dacă le fotografiezi, poate o să te distreze articolul ăsta care pune problema dreptului de autor în cazul unei maimuțe care și-a făcut un selfie.

Cu toate acestea, unele probleme pot să apară dacă încorporezi în fotografiile tale și artă stradală. Un articol publicat recent vizează o hotărâre a Curții de Apel din New York prin care s-a stabilit că arta stradală este protejată de drepturi de autor. Așadar, street photography devine din ce în ce mai greoaie.

În epoca de piatră de dinaintea social media, azi realizai un graffiti, iar mâine apărea altul în locul lui, primul fiind cel mai adesea uitat. Totuși, odată ce site-urile de socializare au câștigat popularitate și odată ce statutul de „influencer” a început să fie și el considerat un job ca oricare altul, din ce în ce mai multe persoane au început să caute locații cât mai neobișnuite pentru a realiza fotografii în care promovează diverse produse. 

Un zid acoperit cu artă stradală este un peisaj plăcut vizual, însă suficient de neutru, perfect pentru a nu distrage de la produsul ce este promovat. De acum, totuși, persoanele ce doresc să promoveze diferite produse trebuie să își aleagă cu și mai multă grijă fundalul pozelor, întrucât pot fi acuzate că au încălcat drepturile de autor ale creatorilor.

Persoanele care își postează fotografiile în interes propriu pot, cu toate acestea, să se fotografieze în continuare pe celebra stradă Arthur Verona din București fără rezerve, întrucât hotărârea nu le vizează. Dar degeaba faci tu street photography dacă nu le postezi pe undeva, nu?

Și că tot vorbeam de celebra stradă Arthur Verona, la fel de celebrul mural cu unicorn este acum pe tricouri și poate fi comandat de la printoteca.

Bun, și dacă vreau să călătoresc în afară?

Fiecare țară are propriul sistem de legi, așa că răspunsul la această întrebare e unul preferat de juriști – depinde. Pe scurt, în funcție de tradiția juridică a fiecărui stat, dreptul la imagine este mai mult sau mai puțin protejat decât în România, ca să nu mai aduc în discuție și faimosul GDPR despre care poți citi mai multe aici, aici și aici.

State cu legislație asemănătoare legislației noastre

În Germania, ca și în România, poți să realizezi fotografii în spațiul public, însă și acolo ca și la noi gradul de dezinformare este foarte mare. Am găsit și un articol ce prezintă punctul de vedere al unei instanțe din Germania cu privire la problema prezentării unei fotografii în cadrul unei expoziții fără consimțământul subiectului imaginii. Ce este interesant este faptul că instanța a catalogat fotografia respectivă drept artă, fiind protejată, așadar, de libertatea artistică.

În Statele Unite legislația este mult mai permisivă, însă ea diferă între state – ai dreptul să fotografiezi orice și pe oricine în public fără consimțământul persoanelor, iar dacă ești abordat de o persoană nemulțumită, vei rezolva neînțelegerea mult mai ușor printr-un acord cu aceasta decât în instanță. 

Nici Regatul Unit nu garantează la acest moment dreptul la intimitate în spațiul public, așa că poți fotografia liniștit și acolo atât persoane, cât și clădiri, în limita celor expres interzise. Totuși, dacă treci Canalul Mânecii și ajungi să vizitezi Franța, ai grijă că nu îți este permis să fotografiezi Turnul Eiffel pe timpul nopții, iar articolul ăsta îți va explica de ce.

State unde pot primi amendă

Ideal ar fi să verifici legislația fiecărui stat pe care urmează să îl vizitezi, întrucât dispozițiile legale se pot schimba odată cu timpul și, chiar dacă este un stat unde ai mai călătorit de atâtea ori, poți avea parte de o surpriză. 

Totuși, presupunând că nu ai dificultăți în a traduce termenii, operațiunea tot este una ce consumă extrem de mult timp, așa că poate ar fi o idee de bună să întrebi măcar câțiva rezidenți cum stă treaba pe la ei prin țară. 

Dacă nici asta nu e posibil, atunci o să vin în ajutor cu câteva exemple de state unde nu este ok să fotografiezi persoane pe stradă. La vecinii noștri din vest, în Budapesta, spre exemplu nu este permis. În Coreea de Sud este interzis să fotografiezi femei fără consimțământul lor, întrucât poți ajunge chiar în închisoare. În Emiratele Arabe chiar și fotografierea clădirilor poate atrage pedeapsa cu închisoarea. În Japonia este interzisă fotografierea anumitor temple.

The End?

Dacă ai sărit peste tot ceea ce am scris mai sus și ai dat direct la final,

1. în majoritatea timpului ești în siguranță, nu trebuie să îți faci griji că vine poliția să te amendeze pentru că faci fotografii pe stradă și

2. ar fi o idee să citești articolul în întregime dacă vrei să vezi care sunt acele situații în care poți ajunge chiar la închisoare dacă nu respecți viața privată a persoanelor.

Dacă ai citit, totuși, articolul în întregime, atunci poți observa că în lupta aceasta dintre dreptul la imagine și dreptul la exprimare prin artă, nu există un câștigător definitiv, însă poate părea întotdeauna pierzătoare creativitatea persoanei, întrucât e supusă constrângerilor ordinii juridice pe care se sprijină societatea. Cu toate acestea, cred că fotografia de stradă și dreptul au cel puțin un lucru în comun – ambele reproduc viața „obișnuită”, așa cum este ea văzută într-un anumit moment de societate.


Ești creator de conținut? La avocatoo.ro venim să te ajutăm cu probleme despre proprietate intelectuală. Scrie-ne și hai să intrăm în contact.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code