IMG 20180730 WA0000

Libertățile din Constituție: De câte libertăți ai nevoie ca să înșurubezi un bec?

15 minute • Andrada Mocanu • 30 iulie 2018


Libertățile oferite de Constituția României, la o primă citire, par destul de clare. Totuși, ele sunt mult mai complexe decât par. Tocmai pentru că știm asta, echipa noastră a pus cap la cap un articol despre 4 dintre libertățile/drepturile constituționale mai puțin cunoscute, dar cu importante consecințe asupra vieții de zi cu zi.

Afla din acest articol detalii despre libertatea individuală, dreptul la liberă circulație, libertatea conștiinței și libertatea economică.

Libertatea individuală(art.23)
– Iulia Ioniţescu –

În contextul articolului 23 din Constituția României libertatea individuală,care este de altfel un drept fundamental, privește libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea comporta si mișca liber, de a nu fi ținuta în vreo formă de servitute, de a nu fi reținută, arestată sau deținută decât în cazurile si condițiile prevăzute de lege fiind concepută de obicei ca absența oricărei constrângeri.
Autoritățile publice sunt îndreptățite să dispună împotriva individului ,cu scopul de a restabili ordinea de drept,însă cu siguranță acțiunile acestora trebuie să fie condiționate și clar determinate pentru ca libertatea indviduală să fie respectată dar și pentru ca individul să nu fie victima unor acțiuni abuzive.
Cea de a doua noțiune utilizată in Constituție este aceea de siguranța persoanei. Trebuie stabilit încă de la început că termenii deși necesită a fi explicați și folosiți împreună NU formează o categorie juridică unică, libertatea individuală având un conținut mai larg.
Înțelegând acest aspect putem sublinia faptul că siguranța persoanei  constituie o garanție a libertății individuale prin indicarea condițiilor legale ce trebuiesc respectate de autoritățile publice în cazul măsurilor luate.
Articolul 23 din Constituție stabilește condițiile în care se pot aduce limitări libertății individuale,fiind dispuse numai în cazurile si cu procedura prevăzută de lege;legiuitorul va trebui să aibă în vedere dispozițiile art.1 alin(3) din Constituție.

  • ,,Percheziția poate fi domiciliară sau corporală ’’după cum dispun dispozițiile Codului de procedură penală în art.,,Mijloace de probă”,noua redactare a textului art.27 din Constituție aducând în vedere faptul că percheziția se dispune de către judecător (autoritate independentă și imparțială)și nu de către magistrat după cum prevedea vechea formulare.

Prevederile constituționale constituie o transpunere a dispozițiilor art.8 din Convenția europeană a drepturilor omului:orice persoană are dreptul la resectarea vieții sale private și de familie,a domiciliului său și a corespondenței
Prin O.U.G nr.109/2003 a fost introdusă o dispoziție nouă în cuprinsul art.100 alin(6) în care se prevede faptul că percheziția domicilară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale.

  • Reținerea este o măsură procesual-penală preventivă,având o durată maximă care nu poate depăși 24 de ore însă Legea procesual penală prevede si reținerea pe o perioadă fixă,de 24 de ore,în cazul infracțiunilor urmărite penal și judecate potrivit procedurii flagrante;aceasta poate fi dispusă de procuror sau organul de cercetare penală.
  • Arestarea este o măsură care atinge grav libertatea individuală,efectuându-se pe baza unui mandat de arestare ,măsură dispusă numai de către judecător.

Textul constituțional are în vedere arestarea preventivă si conform reglementării constituționale actuale,prelungirea duratei se dispune numai în faza urmării penale.
Autoritatea care efectuează reținerea sau arestarea are obligația constituțională de a comunica de îndată persoanei reținute sau arestate motivele măsurii luate(obligație conținută de art.6 parag.3 lit.a) din Convenția europeană a drepturilor omului).
Cât privește limba în care se face comunicarea,este limba pe care o înțelege cel în cauză.
La prezentarea învinuirii celui reținut sau arestat este obligatorie prezența unui avocat,ales sau numit din oficiu,ca o garanție a respectării drepturilor procesuale ale celui învinuit.
Potrivit art.23 alin(9) din Constituție punerea in libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie dacă motivele acestor măsuri au dispărut,precum și în alte situații de lege.Alin(10) al aceluiasi articol reglementeaza dreptul persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie sau pe cauțiune.
Reglementarea corespunde principiului că în cursul soluționării cauzei penale regula o constituie starea de libertate a învinuitului sau inculpatului.
Prin cuprinderea in Constituție prezumția de nevinovăție devine un drept fundamental al cetățeanului,fiind perceputa ca un beneficiu,o protecție juridică;cu toate acestea are un caracter relativ și poate fi răsturnată în urma dovedirii vinovăției prin probe certe.

Dreptul la liberă circulație (art. 25)

– Adriana Roxana –

Articolul 25. Libera circulație
,, (1) Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
               (2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară.’’
Pentru început, un aspect important este faptul că dreptul la liberă circulație nu se referă la dreptul de a conduce autovehicule ori de a deține un permis auto în acest scop. Dispozițiile legale nu fac referire la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație.
Libera circulație privește două aspecte, pe de o parte libera circulație în interiorul țării, iar pe de altă parte posibilitatea de a părăsi teritoriul acesteia. Nu putem circula după bunul plac, ci trebuie să respectăm anumite condiții impuse de lege.
Care sunt restricțiile?
Probabil vă gândiți că sunt considerate restricții pașapoartele, actele de identitate ori alte documente destinate identificarii… FALS! Acestea nu reprezintă o piedică în calea noastră atât timp cât nu sunt abuzive, ele reprezentând simple măsuri pentru ca noi să putem circula eficient și în siguranță.
Pentru a fi mai preciși, sunt considerate restrângeri plata unei taxe la trecerea frontierei ori instituirea unei interdicții de a părăsi teritoriul țării ori localitatea, însă acestea trebuie instituite în acord cu articolul 53 din Constituție pentru a nu aduce atingere drepturilor noastre fundamentale.
Așadar, textul constituțional prevede și libertatea cetățeanului de a-și stabili domiciliul/reședința în orice altă localitate din țară. Termenul de ,,localitate’’ are o importantă deosebită, deoarece nu ni se permite să ne stabilim domiciliul sau reședința în afara unei localități (pe un vârf de munte, spre exemplu).
De reținut este faptul că, în cadrul acestei libertăți, statul nu are obligația corelativă de a ne asigura plata cheltuielilor de transport (cum ar fi plata biletului de călătorie).
Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru a putea călători în voie în străinătate?

  • Să dispunem de bani necesari pentru călătorie.
  • Să deținem un pașaport de călătorie.
  • Să obținem o viză necesară călătoriei, dacă este cazul.

Libertatea Conştiinţei (art. 29)
– Florian Gabriel –

Libertatea conștiinței este un drept inalienabil. Este un drept inalienabil deoarece acesta este intrinsec ființei umane, omul fiind înzestrat de la natură cu rațiune și gândire.
Ce înseamnă acest drept ? Această libertate semnifică ”posibilitatea oricărei persoane de a avea o concepție a sa despre lume, viață și despre tot ceea ce îl înconjoară”[1]. Trebuie să știm, totodată, că prin aceste opinii, nu se pot îngrădi sau încălca drepturi sau libertăți ale celorlalte persoane.
Libertatea conștiinței este reglementată în constituția noastră în articolul 29 care conține 6 alineate. Constituția română, prin acest articol, vorbește 3 drepturi distincte, libertatea de gândire, libertatea de opinie și libertatea religioasă, însă articolul este intitulat Libertatea conștiinței. În primul alineat, legiuitorul constituant ne vorbește despre libertatea gândirii și libertatea credințelor religioase, spunându-ne că nimeni nu poate fi obligat să adere la o anumită opinie, contrară propriilor convingeri. În al doilea rând, această libertate trebuie să fie în concordanță cu respectul reciproc, toleranța. Cu privire la cultele religioase, Constituția ne spune că acestea sunt libere, sunt organizate în condițiile legii și, în relațiile dintre aceste culte, este interzis orice fel de de învrăjbire religioasă. Orice cult religios este autonom față de stat, în sensul că statul nu poate interveni în politica de organizare a acelui cult, însă el poate sprijini cultul respectiv prin facilitarea asistenței religioase în anumite insituții precum armata, spitalele, penitenciarele, azilele sau orfelinatele. Ultimul alineat reglementează raportul dintre părinți sau tutori și minor, prin prisma asigurării educației. Educația minorului este încredințată ocrotitorul legal (părinte sau tutore), ea se face conform propriilor convingeri, ocrotitorul fiind direct răspunzător pentru această educație oferită copilului. Alte reglementări le regăsim și în tratatele internaționale. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în articolul 10 ne vorbește despre 3 drepturi distincte, adică libertatea de gândire, de conștiință și de religie. În același timp, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în articolul 9, ne vorbește despre aceleași 3 drepturi.  Este interesant cum, alineatul 2 al acestui articol, spre deosebire de reglementarea din CDFUE, reglemenează posibilitatea restrângerii acestor drepturi atunci când, într-o societate democratică, această restrângere este o masură necesară pentru siguranța publică, protecția ordinii sociale, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În concluzie, libertatea conștiinței cuprinde libertatea gândirii, a opiniilor, și a credințelor religioase, aceste 3 libertăți fiind strâns legate între ele.

LIBERTATEA ECONOMICĂ (art. 45)

– Andrada Mocanu –

Libertatea economică este o prerogativă prevăzută în Constituție în art.45, care are următorul cuprins:
“Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.”
Dacă încercăm să clasificăm acest drept pe generații, putem spune că libertatea economică este un veritabil drept din generația I, întrucât este o modalitate a individului de a se afirma în raport cu puterea de stat, iar statul, la rândul sau, trebuie să se abțină din a interveni în vreun fel in acest domeniu.
În mod concret, statul se autolimitează în ceea ce privește intervenția sa in domeniul economic, astfel încât să asigure libera inițiativă si exercitarea libertății de a activa pe piața economică.
Din punctul de vedere al conținutului, libertatea economică se încadrează în domeniul drepturilor social-economice si culturale.
Acum, trecând de părțile mai puțin interesante legate de clasificări, hai să vedem si despre ce este vorba când ne referim la libertatea economică.
Libertatea economică ține de însăși esența unei economii de piață întrucât, așa cum reiese în mod explicit și din Constituție, acest articol garantează libertatea oricărei persoane de a întreprinde o activitate cu scop lucrativ(adică in termeni mai simpli, posibilitatea oricui de a activa in domeniul economic si de a obține profit din cadrul acestei activități).
Pentru că în Constituție îți este acordat acest drept, în esență, poți oricând dorești să fondezi o societate pe acțiuni, să devii acționar la o societate sau să-ți creezi propriul business, condiționările ținând in principal de obiectivele și interesele tale și de resursele de care dispui.
Precum spune textul art.45 din Constituție “Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.”
Așa cum am stabilit mai devreme, acest articol îți da posibilitatea să întreprinzi orice tip de activitate economică pe piața economică. Dar oare să fie chiar așa? Nu cumva sintagma „în condițiile legii” din articolul 45 îmi restrânge acest drept? Este așa ceva corect din punct de vedere juridic și logic? Doar sunt liber sa fac orice!
Ei bine, lucrurile sunt puțin nuanțate. Teoretic, dreptul tău este absolut, să zicem, dar în mod practic trebuie să existe niște limitări impuse de lege, astfel încât atât tu, cât si X și Y și Z să vă puteți exercita dreptul in condiții optime si să nu fie lezat interesul niciunuia prin exercitarea dreptului și de către ceilalți.
Complicat, dar adevărat. Gândește-te doar ce haos s-ar crea daca nu ar exista reguli si restricții de niciun fel!
Acest lucru este prevăzut chiar de Legea fundamentala în articolul 53, care, destul de sugestiv, este intitulat tocmai :”Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi”.
Așa cum reiese din art.53, condițiile de restrângere a drepturilor sunt următoarele:

  • măsura sa fie necesară într-o societate democratică;
  • măsura să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o;
  • măsura să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Jurisprudența CCR mai adaugă si ca limitarea prevăzută de lege să justifice un interes general.
Astfel, chiar dacă legiuitorul impune  anumite coordonate ale comportamentului pe piața economică cum ar fi pedepsirea faptelor ilicite, de exemplu, acest lucru nu este o încălcare a dreptului/libertății tale, întrucât dreptul tău există, conținutul său nu este afectat în nici un fel, singurul element restricționat fiind exercițiul dreptului.
Interpretare isteață pentru ceva ce putea deveni o problema mare, întrucât, precum știm din art.1 alin.(3) din Constituție „România este stat de drept în care [..] drepturile şi libertăţile cetăţenilor[…] reprezintă valori supreme […] şi sunt garantate”.
O garanție a acestui drept o reprezintă chiar crearea de către legiuitor a cadrului legal necesar, astfel încât orice participant pe piața economica sa poată să-și urmărească interesele fără a fi lezat de alții si fără a leza la rândul său alți participanți, lucru care este, putem spune noi, o transpunere a afirmației lui John Stuart Mill Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt“.
Important de reținut este faptul că aceasta libertate nu are drept conținut doar exercitarea propriu-zisă a unei activități economice, ci presupune și „exercitarea activităților comerciale într-un mediu concurențial nedistorsionat de bariere legale discriminatorii, abuzive sau neloiale.
Concurența presupune și o confruntare loială între participanții care activează pe același segment de piață si oferă consumatorilor produse similare. Statul in activitatea sa de creator al cadrului de exercițiu al acestui drept al cetățenilor trebuie sa susțină o politică concurențială corectă”, așa cum expune Curtea Constituțională în Decizia nr.230/2007.
Ce este important, de asemenea, să înțelegem in legătură cu dreptul la libertate economică este că el nu trebuie analizat eminamente individual, ci trebuie corelat cu alte drepturi precum dreptul de proprietate, dreptul la un mediu sănătos, dreptul la sănătate etc. În doctrină se afirmă că dreptul la libera inițiativă este un corolar al dreptului de proprietate(pana la urma, nu poți, să zicem, să fabrici pâine fără să fii si proprietarul ingredientelor necesare, nu?).
Libertatea economică trebuie corelată cu dreptul la un mediu sănătos și la sănătate pentru că, în cele din urmă, legiuitorul are tot dreptul sa impună restricții unor participanți ai pieței dintr-un anumit domeniu, dacă prin activitatea din domeniul respectiv se degradează mediul în așa măsură încât alți participanți nu își pot exercita drepturile in condiții optime.
Introducerea articolului în urma revizuirii din anul 2003 a fost, printre altele, expresia nevoii de a consacra la un nivel normativ suprem reguli care sa încurajeze crearea unei piețe bazate pe principiul liberei inițiative si al concurenței, nevoie creată de condiționarea impusă în acest sens de Uniunea Europeană pentru aderare. Având în vedere acest detaliu, dreptul la libertate economică se impune să fie analizat si in corelație cu principiile si normele comunitare.

 Bibliografie:

  • Drept constituțional si instituții politice, editia 15, volum I, Editura C.H. Beck, București, 2016-Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu
  • Constituția României-comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2008- Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu
  • Constituția României reflectată în jurisprudența constituțională, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011-Tudorel Toader
  • Deaconu, Ștefan, „Drept constituțional”, Editura C.H. Beck, vol. Ediția 3, 2017.
  • Ștefan Deaconu, „Drept constituțional”, Editura C.H. Beck, Ediția 3, 2017, p. 240-241.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *